Cu Dracula în biserică

draculaDupă un drum de câteva ore prin toate cotloanele şi toate hârtoapele bucovinene, ajungem la vestita chilie a lui Daniil Sihastrul. Am găsit-o cu ajutorul unui călugăr scriitor, deci aveam în jurul maşinii un scut de evlavie şi spiritualitate. Ce putea merge rău?

Coborâm la chilie, mă uit la scobitura realizată în stâncă de răbdătorul Daniil (singur cu dalta, right), luăm echipamentul foto, costumul lui Pierre şi trecem la treabă. Aveam în plan o superbă secvenţă încărcată de emoţie şi dramatism. Cireaşa de pe video-tortul DK.

Lângă scobitura din stâncă, un călugăr. Nu cel cu scutul de evlavie, altul. Dar şi ăsta tot intelectual. Primea turiştii în chilie şi le vindea cruciuliţe aducătoare de dumnezei, iconiţe alungătoare de draci şi alte chipuri magice vopsite ori cioplite. Ne vede trepiedul şi aparatul foto cu ditai obiectivul erect:

– Auziţi, voi faceţi poze aşa pentru voi sau vreţi să vindeţi?

Mă uit nedumerit spre barba lui lungă şi stufoasă, fără să prind prea bine scopul întrebării. Am zis că se plictiseşte în sihăstria lui şi e dornic de conversaţie.

– Vrem să facem o carte (răspund fălos, flexând pieptul)

– Aaa, păi în cazul ăsta nu aveţi voie să folosiţi pozele. Vă trebuie aprobare de la episcopie. Dar ce carte faceţi?

Buimăcit de ideea aprobării lu’ peşte sfânt, nu stau pe gânduri şi o dau sincer:
– Dracula’s Kitchen se numeşte

Călugărul se albeşte puţin la faţă, îşi încarcă fruntea de grimase şi cu privirea pierdută scrâşneşte:

-Cuuum?!

Îmi zic „Băi, ăsta ori nu aude bine, ori nu ştie boabă de engleză, frate” Ridic tonul şi îi silabisesc ca la copilul de creşă:

– DRA-CU-LAS CHI-CIĂN!

– Vai, dar nu se poate! Nu e bine aşa.
– ???
– Cum să primiţi aprobare cu titlul ăsta? De ce vrem să ne promovăm tot timpul cu părţile rele, negative? Trebuie să scoatem în faţă frumosul, bunătatea. Să ştiţi că titlul ăsta nimic bun nu vă aduce în viitor.

Degeaba a încercat Vlad să îi explice despre ce e cartea de fapt, că titlul a fost ales doar pentru marketing şi alte subtilităţi. Am ajuns până la punctul în care călugărul s-a oferit să ne împărtăşească din puţu-i de înţelepciune alte trei variante de titlu (care să exprime bunătate, nu draci şi vampiri). Ne-a garantat chiar că vom avea mai mult succes cu titlurile alese de el. Pentru că şi el se pricepe de minune la marketing.

În concluzie, ne-am luat gândul de la chilii şi mânăstiri. Pentru că atunci când Daniil şi-a scobit culcuşul în stâncă, clar s-a gândit să îl lase moştenire BOR în vecii vecilor. Şi pentru că Dracula, iar din ce am înţeles de la Vlad, biserica are o echipă foarte iscusită de avocaţi…

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

7 Comments

    • O reactie(.ro) desavarsita, fix despre “Primea turiştii în chilie şi le vindea cruciuliţe” era vorba in postare. :))

  1. Evident calugarul are dreptate. Nu te duci la proprietatea cuiva sa faci poze si filme, fara sa-i ceri dreptul de la proprietar de a produce acolo.
    Orice material foto si video produs in scopuri comerciale realizat in imobilele statului, bisericii sau private, au nevoie de aprobari si licente. Si da, acestea se si platesc in unele cazuri.

    Daca scena acolo este importanta si de impact, va sfatuiesc sa va adresati episcopiei ca sa primiti dreptul de a fotografia si filma in incinta.

    Reply
    • După ce ne-a zis de aprobare, ne-a picat şi nouă fisa şi ne-am dat seama că aşa ar fi normal. Bine, aprobarea pentru mânăstiri. Pentru scobitura lui Daniil în stâncă nu credeam că e nevoie.

    • Vlad, călugărul s-a oferit să ne ajute cu alternative de titlu. Dar nu înseamnă că ne-a şi ajutat 🙂
      Nu avea rost să insistăm, pentru că titlu nu se schimbă în funcţie de regimul chiliei lui Daniil.

Leave a Comment.