Criminalii de pe șosele

Cât e de vinovat șoferul care ucide o familie pe șosea? Și când zic vinovat, mă gândesc la perspectiva juridică asupra termenului, adică exact cea care contează în pedepsirea omului, c-a trecut vremea aruncatului cu pietre. Am povestit cât e netul de larg despre ridicolul prevederilor rutiere despre asta și acum vine și o confirmare.

Ca să vă introduc în cum gândește legea noțiunea de vinovăție, dau un exemplu foarte simplu:

O bunăciune de 22 de ani se mărită c-un moș plin de lovele, cu testicolele lungi până la genunchi, zbârcite ca mumia lui Tutankhamon și pline de negi, cărora ea, grațioasa gazelă, trebuie să le dea atenție cam zilnic.

Marea iubire pălește în timp, cam în 72 de ore așa… și inocenta frumusețe îi face guguștiucului amorez un ceai verde cu ghimbir, scorțișoară, un praf de cardamon, o linguriță de miere de tei și-un vârf de cianură. Mogulul iubăreț crapă.

Ce avem noi aici, la superba ființă de gen feminin, este cea mai grozavă formă a vinovăției – intenție directă cu glazură de premeditare. Adică mititica, să-i zicem Ileana Coasă, a știut ce rezultate o să aibă ceiuțul în cauză, le-a și urmărit, ba a mai și plănuit pentru ele.

Pentru societate, doamna Coasă, care pentru bani este în stare să se mărite c-un zbârciog și să-l omoare calculat, e extrem de periculoasă. Asta înseamnă ca pedeapsa va merge spre mulți ani petrecuți la mititica, pentru a feri alți naivi moguli de soarta crudă și pentru a-i da destul timp de reflecție și reabilitare văduvei.

O bunăciune de 22 de ani, să-i ziceam Maria Cocean, e voluntară la azilul comunei în timpul liber. Când un nou recrut, 83 de ani, frumos ca lepra, intră pe porțile sanatoriului, vrând să-l facă să se simtă iubit, Maria noastră îi face un ceai cu măr verde, trandafir și-o foaie de ceapă.

Moșul e alergic la trandafir. Nu a spus nimănui asta, nu-i apare în fișă, ba a mai și băut din ceai de poftă, deși știa cu ce e făcut. Ghinion mare pentru graficele de performanță ale azilului, moșul crapă în prima zi.

Maria Cocean e responsabilă de deces, însă nu are conform legii nicio formă de vinovăție pedepsibilă. Cea mai ușoară ar fi culpa fără prevedere, adică omul nu-și dă seama de ce efecte ar putea să aibă fapta lui, deși ar fi trebuit să le prevadă – ori nimeni nu avea de unde să prevadă alergia la trandafir a moșului, dacă nu se știa de ea.

Pentru societate, Maria Cocean, voluntara noastră, nu prezintă absolut niciun pericol și orice fel de pedeapsă nu ar servi la absolut nimic.

 

Ei, de asta conceptul de vinovăție și formele ei sunt atât de prezente în legislația penală, pentru că important din punctul ăsta de vedere nu e să pedepsești după rezultatul faptei ci după pericolul pe care îl reprezintă făptuitorul pentru societate.

Să mutăm discuția la șmecherii șoselelor.

Nu e prima dată când spun că legislația rutieră e ridicol de permisivă și calcă în picioare principii penale. Cândva, acum o mie două sute treizeci și trei de ani, când se mergea numai cu căruța cu roți pătrate, s-a convenit că accidentele se întâmplă toate din culpă.

Asta e o formă a vinovăției în care omul ori își dă seama de ce efecte poate să aibă fapta lui dar crede aiurea că nu se vor întâmpla, ori nu-și dă seama de ele deși ar fi trebuit.

Și uite-așa, orice accident, indiferent cât de grav și cu câte victime se lăsa, merge direct la pedeapsa pentru culpă, de multe ori aia cu suspendare. Nu sunt și nu am fost de acord niciodată cu asta, mi se pare o clasificare ridicol de largă.

Vedeți voi, dacă un individ cu discernământ se apucă să tragă cu mitraliera pe deasupra unui chioșc de mici din oaie, fără să vrea să nimerească pe nimeni, dar împușcă vreo doi de la o mansardă aflată mai încolo, nn-o să pornească nimeni procesul de la ideea de accident ci de la cea de omor. Chiar dacă idiotul și-a zis că nu rănește pe nimeni, că doar nu țintește vreun om anume.

Cumva însă când spulberi un pieton pe trecere, pe roșu, cu o chestie de două tone jumătate ce merge cu o sută de kilometri pe oră, pornim de la ”păi… păi… doar n-a vrut…”.

*

Cred cu tărie că, la fel ca în cazul Coasă vs Cocean, sunt grade de vinovăție diferite chiar într-un accident și scuza culpei ”știu că mergeam cu suta în fața grădiniței dar nu am crezut că chiar atunci copii de pe trotuar o să treacă pe trecere” nu ar trebui să funcționeze când gradul de pericol și probabilitatea  unui rezultat cumplit sunt aproape de maxim.

Hai să vedem niște ipotetice.

Gelu Tembelu știe că vecinul de la parter îi iubește nevasta de fiecare dată când el pleacă în delegație la Chișinău. Gelu așteaptă într-o seară să intre Gigi Cocoș pe alee și-l calcă de-l ia mama dracu de libidinos. Aici e, ca-n filmele americane, crimă cu premeditare și nu vorbim de cazuri din astea ci de accidente.

Victor Pictor merge cu 30 peste viteza legală, în afara localității și intră în spatele unei dube care abia se târăște, cu avaria pusă. Se întâmplă după o curbă, cu mașină pe contrasens și parapet pe dreapta, pur și simplu nu are timp să reducă viteza destul cât să n-o pupe. Pasagerul din dreapta al dubei dă cu capul de-o cruce înfiptă pe bord și se pleacă în lumea drepților.

Șumi Vrumi depășește coloana, bagă vreo trei de pe contrasens cu o roată în șanț și intră frontal în al patrulea. Mor cei din mașina ce circula regulamentar. ”Păi am crezut c-o să se ferească” e modul în care el explică cum nu a crezut c-o să se întâmple ceva.

Ei, codul rutier ne zice nouă că ambii șoferi sunt la fel de lipsiți de pericol pentru societate. Zău? E fix la fel gândirea care te face să mergi cu 30 la oră pe drum liber și să-ți spui că încălcarea legii nu va avea consecințe cu gândirea care îți spune ”da, știu că ce fac eu e periculos, pot omorî oameni așa, dar o să se ferească ăla din față că doar nu-i nebun”?

Mie mi se par evident că în momentul în care îți spui – o să mă ferească ăla – tu accepți destul de clar că modul în care șofezi are efecte și nu se mai poate pune problema că nu-ți dai seama ce poate să se întâmple sau crezi că nu o să se întâmple(de fapt știi că situația de accident din vina ta e deja realitate, se întâmplă, dar ceri celuilalt să o evite).

Cred că pentru toate cazurile în care unul se bagă la intimidare, teribilism, șmecherie, deplin conștient că ce face e foarte probabil să ducă la un rezultat periculos dar se bazează pe alții că vor reuși să-l evite, nu se mai încadrează în culpă ci la intenție indirectă(accepți că se poate produce rezultatul respectiv, dar nu-l urmărești.)

De asta salut cu respect decizia Curții de Apel Iași care a trimis în judecată un șmecher care a trecut vrei trei semafoare roșii și a bravat pe contrasens cu mare șmecherie până a ucis niște oameni, nu pentru ucidere din culpă(așa cum scapă mai toți ăștia fără pușcărie) ci pentru omor(diferența fiind că al doilea este săvârșit cu intenție indirectă și bagi bulău, tati, nu câteva luni fără permis.)

Bravo!

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

Leave a Comment.