Cel mai sincer computer

Nici nu mă obișnuisem bine să-mi funcționeze Mac-ul perfect, fără reseturi întâmplătoare, că azi dimineață după ce i-am dat drumul, să pun ceva zgomot de fundal numai bun cât să scriu un articol genial pe reacții, a venit nenorocirea.

Aud un fel de zângănit înfundat, ca și cum ai încerca să bagi o cheie în gaură și nimerești tot timpul pe lângă, pentru că ai băut ca porcul și nu vezi gaura și pentru că îți tremură mâna de frica nevestei. Venea din măruntaiele hardului extern, adică exact măgăoaia unde-mi țin eu tot ce lucrez și pe care l-am luat tocmai pentru că e cică extrem de sigur pentru treaba asta.

Imediat vine și un beculeț roșu aprins. Deja mi se ridicase părul pe ceafă. Nu mai durează mult și se fac roșu și celelalte 4 beculețe albastre. Închid sistemul și aștept un pic să văd dacă iese fum. Nu, nu iese. Îi dau drumul din nou. Acuma iese. Nu, nu iese de la el e de la mine, de draci.

Beculețul care se făcuse primul roșu e și acum la fel, restul sunt albastru frumos și normal. Pornesc cu inima stinsă programul care se ocupă cu monitorizarea sculei și citesc acolo ce zice. Îmi arată cele 4 hard-uri pe care le are și la unul, ăla notat cu roșu și cu un semn mare de exclamare – dead.

Nu eroare, nu problemă, ci pur și simplu dead, mort, așa fără echivoc. Măcar Mac-ul meu e sincer. Nu mă încălzește că după nici un an de folosire, la o lună și ceva de când i se stabilizase sistemul de operare i-a crăpat unul din cele 4 harduri din raid – mai ales că mie nu mi s-a stricat niciodată, în 16 ani absolut niciun hard.

Nu am avut tupeul să mă uit ce mi-a dispărut din muncă, i-am dat un rebuild array (n-am nici cea mai vagă idee pe ce sistem reconstruiește el ceva, dar am zis că n-are decât să încerce) și îl las până diseară să clipocească. După care scot hardul și caut pe cineva care se ocupă de recuperare date.

Un început excelent de săptămână. Noroc că sunt într-o dispoziție extrem de bună, probabil de la dieta superbă cu fasole, cunoscute drept boabele fericirii.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

6 Comments

  1. It’s the Murphy curse. Se întâmplă întotdeauna traducătorilor & Co. exact când au ceva de predat sau când lucrează mai abitir, sau când tocmai au biruit ceva după multă muncă.

    Reply
    • Ei, a fost dragut. A asteptat pana am terminat lucrul cu materialul pentru DK, de asta am 1-2 foldere pentru care chiar ma tem dar restul na, nu-s chiar vitale. Baiat bun totusi asa…

    • Stai ca i-am dat sa rebuild. Dupa ce a palpait vreo 4 ore am zis hai sa vad totusi ce face rebuildul ala si am cautat pe net….

      Mda, deci trebuia sa inlocuiesc hardul problema cu altul nou, identic, apoi sa-i dau rebuild (si asta daca unul din harduri ar fi fost default pus pe rezerva).

      Eu am crezut ca incearca sa recupereze info pe unul din cele bune ramase – aiurea, el munceste pe ala cica stricat. Nu stiu cum se poate dar imi rata si progres, e pe la 60%, il las sa vad na…. poate face vreun miracol.

    • Pe viitor, intreaba si tu specialistii, nu e ca si cum nu ai pe cine sa intrebi…
      Un email la Narcis rezolva cele mai multe probleme legate de hardware.

Leave a Comment.