Cei şapte de ce

romania
1. De ce jucăm cu decalibratul Keseru şi îl punem să bată loviturile libere?
2. De ce dominăm net aerian o echipă şi nu reuşim să marcăm din nşpe mii de faze fixe?
3. De ce jucăm cu garda jos şi atacăm ca bezmeticii, noi fiind în toată istoria o echipă de „reacţiune”?
4. De ce poartă Burleanu epoleţi pe sub sacou?
5. De ce insistăm să ne frecăm pe sfârcuri cu icoanele lui Father Chicken?
6. De ce încă nu l-am pupat cu nesaţ în fund pe arbitrul partidei?
7. De ce vrem să mergem la Euro?

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

5 Comments

  1. Mie mi-a placut echipa in prima repriza.
    Echipa nationala nu a mai jucat in acest spirit, orientata spre poarta adversa, dornica sa inscrie, sa joace fotbal, de foarte mult timp.
    Cand nu jucau nimic, dar castigau la limita, au fost criticati ca nu leaga doua pase, ca fenteaza fotbalul, pentru ca stau doar la ciupeala. Ieri au jucat fotbal total in prima repriza. Puteau sa conduca cu 3-0 lejer. Dar asta este, nu tot timpul intra mingea in ata. Rezultatul? Sunt chestionati de ce joaca cu garda jos si ataca ca bezmeticii. 🙂

    Problema echipei nu este ca ataca si joaca in sfarsit fotbal. Problema este mentalitatea, increderea si determinarea de a-si depasi limitele, atunci cand le este greu pe teren.
    Mie mi-a placut jocul Romaniei in prima repriza, chiar daca nu au dat gol, dar m-a intristat atitudinea echipei dupa ce au fost condusi. In loc sa se mobilizeze, s-au dezumflat. Au pierdut controlul meciului.

    Reply
    • În prima repriză a arătat ok jocul, pentru că finlandezii s-au mulţumit să se apere aglomerat, fără să încerce contraatacuri.
      Dar în a doua repriză, ne-au prins pe contraatac de fiecare dată când au încercat.

      Am atacat haotic, fără un plan pus la punct. Am mers pe principiul “O bubuim în faţă şi toată lumea după ea. Vedem ce-o ieşi”. N-am văzut măcar o fază construită migălos, în urma unei scheme elaborate. Driblingurile lui Sînmărtean, scos mingea în lateral, centrări în primul fundaş, câteva ocazii apărute întâmplător. În rest, multă alergătură, mult efort, multă dorinţă, puţină valoare. Cam ăsta a fost jocul nostru de atac.

      Iar în apărare am fost dezastru. Dacă Finlanda ne-a surprins atât de uşor pe contraatac, imaginează-ţi ce ne-ar face o echipă care nu se încalţă cu şoşoni din blană de ren.

      Stilul ăsta avântat în atac nu este pentru noi. Nu avem jucătorii potriviţi pentru aşa ceva.

    • Dani,
      “Stilul ăsta avântat în atac nu este pentru noi. Nu avem jucătorii potriviţi pentru aşa ceva.”

      Niciodata nu am avut jucatorii potriviti pentru stilul de joc ofensiv, si totusi am jucat fotbal combinativ si de posesie cu un oarecare succes in trecut. Gandeste-te ca Hagi este golgeterul nationalei cu 34 de goluri, adica un mijlocaj. Asta spune totul.
      In prima repriza ieri nu am atacat deloc haotic, cu cu cap…

  2. Dani,
    fotbalul in Romania este praf (PS: nu avem nici o echipa in cupele europene), dintr-un motiv simplu: nu sunt bani!!.. cine mai e prost sa bage bani?…Fara o lege clara a sponsorizarii, prevad haos…De unde jucatori? fara o baza solida, campionat puternic, etc…Cei care joaca pe afara (atentie! rezerve..:))sunt niste jucatori mediocrii, la echipe mediocre…de aici si jocul extrem de spectaculos la voia intamplarii..:)). Mai e un aspect, cum sa-l pui antrenor pe Arsenie Boca Iordanescu?…:)), dupa ce ca e usor retartad e si batran..la ce sa te astepti? Imi povestea un jucator de la nationala fara sa ii dau nume, ca le-a facut tata Puiu un meniu de mancare, cu alergari usoare… bazat pe halci de carne de au plecat toti de la lot mai grasi decat au venit..:)…
    PS: plm.. noi romanii am jucat si vom juca la ciupeala, la ghici, fara o filozofie, planuri si alte rahaturi…:), de aceea vom avea ceva cota printre adversari, pentru ca nu shtii niciodata ce o sa iasa..:)

    Reply

Leave a Comment.