Ce-i trebuie unui scriitor ca să reușească?

Adică să fie citit de o milionime de cititori cu toată gloria și bănetul care vin din asta.  Asta înseamnă pentru un scriitor să reușească. Bineînțeles, poate să zică că scrisul e răsplată suficientă, că arta se face pentru artă și dacă știe că a scris ceva genial, îi ajunge. De zis poate să zică, de crezut însă, nu crede nici el.

Bun. Ia să vedem care e rețeta.

Cu mult mult mult timp în urmă, rețeta era foarte simplă. Trebuia doar să știi să scrii. Atât de puțini erau cei care să știe să facă lucrul ăsta, încât era de-ajuns.

Apoi au apărut editurile și astea hotărau ce cărți ajung pe piață. Așa că să scrii nu mai era de-ajuns, trebuia să scrii bine, la standardele vremurilor respective. Nu conta foarte mult despre ce scriai dar textul trebuia să treacă la capitolul calitate de ochii vigilenți ai editorilor.

Asta se vede rapid, dacă e să fim un moment sinceri cu literatura clasică. Multe din intrigile cărților etichetate pe veșnicie cu titlul de capodopere nu s-ar califica acum nici la categoria telenovelă pentru ora șase. Asta nu înseamnă că-s mai puțin geniale, la fel cum dacă în primul avion nu s-ar mai urca nici dracu azi nu înseamnă că acolo, printre sfori și scânduri, nu era destul geniu cât pentru trei horneturi.

Încet, încet, a început să conteze și despre ce scrii. Cu cât s-a clădit mai multă carte în lume cu atât cititorul a început să simtă, din ce în ce mai mult, nevoia de ceva nou – o idee, un subiect, o poveste altfel.

Apoi a venit epoca banului, ca argument suprem în orice și a platformelor care permit publicarea fără furcile caudine ale unei edituri. Și totul s-a schimbat:

1. Poți să publici independent, indiferent cât de prost sau total lipsit de originalitate scrii.

2. Poți să fii publicat de o editură mare, indiferent cât de prost sau lipsit de originalitate scrii, dacă ai potențial de vânzare. Nu, nu cartea trebuie să aibă potențial, ci tu. De la vreo pipiță din vreun show tv la vreun infractor notoriu, oricine are un brand personal vizibil, se califică.

3. Marketingul a devenit mai important decât produsul în sine.

Toate astea au adus atât o cantitate colosală de carte pe piață cât și o cantitate colosală de publicitate. În condițiile astea ce șanse are un scriitor, care se bazează doar pe scris, să reușească?

Fără o mașinărie de marketing colosală în spate, fără un brand personal de vedetă, ce-l ajută să devină vizibil în oceanul de carte și publicitate al pieții de profil contemporane?

Un unicorn. Ceva atât de bine scris și de original încât bruma inițială de cititori pe care o are un autor micuț să se transforme în evangheliști fanatici, încât o mică pastilă de marketing să se transforme în tăvălug, încât cititorii să se transforme în comunitate și cartea în biblie.

Ca să scrii un unicorn, să fii în stare să scrii decent este partea ușoară, mult mai important e subiectul. Trebuie să fie original, fermecător, teribil de captivant, puternic ca un drog. Eu o numesc ideea de un milion de dolari. După ce o ai, restul e doar muncă, vorba aia – să cioplești piatra până se arată sculptura din interior.

Anunț, cu această ocazie, în public, că weekendul ăsta eu mi-am găsit unicornul, ideea de un milion de dolari. Atât.

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

58 Comments

    • vorbisem acu’ câteva zile pe blog de un serial – tipa care a scris cartea pe care e bazat serialul a primit 1 milion de lire de la editură ca s-o scrie, doar pentru că au fost siguri c-o să vândă de-o să rupă, nefiind vreo cunoscută ceva.

      Ei, acum, când știu deja ce înseamnă să încerci să vinzi din postura de necunoscut și editură nouă, sunt la fel de sigur că, în momentul în care o să avem cartea aia, o să rupem tot. Atât de sigur încât eu, pesimistul, ți-aș zice să nu dai drepturile ci s-o produci singur singurel și pentru piețele externe.

      Deci sigur-sigur da?

    • Mersi, mersi.

      Cât despre rețetele din DK, la rețete nu ai nevoie de inspirație decât dacă le compui tu, adică experimentezi chestii noi – alea sunt rețete clasice culese și verificate din și cu surse diverse de la vorba babelor, la caietul familiei, la internet, la diverse cărți de bucate…

    • intrebam de unde te-ai inspirit…ca sa sune frumos….:) nu m-am gandit niciodata ca le-ai facut tu 🙂
      la partea cu potentialul…nu ma refeream musai la DK

    • Să sune frumos e treaba mea de scriitor, coane, acolo nu e nevoie de inspirație exterioară, potrivirea cuvintelor e my job.

    • Nu măi, eu chiar am crezut că întrebi de conținutul rețetelor, nu mi-a trecut prin cap că te gândești că stilul e împrumutat.

      Uite dom’le cu ce se confruntă un autor proaspăt :))).

    • :))))
      e clar ca nu ne intelegem:) eram convins ca retetele sunt copiate dintr-o singura carte de bucate…d’aia intrebam de sursa de inspiratie 🙂
      oricum…sa vedem “unicornul”
      🙂

    • a,ok, atunci știu cum să clarific – singura chestie copiată la partea de rețete, sunt ingredientele – ba și acolo, mi-am mai permis niște modificări, după cum mi-au dictat papilele și cratița.

      părțile care sună frumos (mă gândesc că te referi la introduceri și floricelele de la partea cu găteala, nu la enumerarea de ingrediente și cantități) sunt ale mele, direct din căpușorul de scriitor.

      cât despre ce a influențat mai mult componența rețetelor, ca ingrediente, cărțile lui Radu Anton, care au confirmat majoritatea celorlalte surse (cum ar fi de exemplu felurile din bucătăria căzăcească, pe care le-am cules chiar din farfurie).

    • “ca sa sune frumos” – se refera la intrebare. adica, suna mai frumos “de unde te-ai inspirat” decat “de unde le-ai copiat” :))))))) this is not a good day for science 🙂

    • :)))))))))))))))))))))))))))))) ce tare!!! plm :)))), lasă că ultima replică răspunde pentru toate înțelesurile întrebării tale :)))

  1. Nu vreau sa te dezamagesc, dar nu exista o reteta pentru bestselleruri.
    Succesul in ziua de astazi nu este atat de programabil cum a fost in trecut.
    Sunt cateva reguli de aur, dar mai departe decide dinamica proprie a pietii. Vorbim de vanzari de top, adica de milioane de cumparatori de carte, nu de bestelleruri locale de cateva mii de exemplare vandute.

    Reply
    • După ce termin ce am de scris acum, o să am de ales între cameleon 2, unicorn și încă una pe care o am în cap. Vedem care s-o alege, oricum maxim la anul Cameleon o să aibă o urmare, sper, mai bună decât prima carte.

    • Daca vrei sa iei o pauza un an-doi de la ce faci acum ca sa poti scrie unicornuri, te sustin cu un stipendium. Vorbim pe email.

    • Vlad,
      Krossfire a specificat ca spera sa aibe “potential” de unicorn:)
      Fact este ca daca isi iroseste timpul si talentul cu chestii lumesti, va ramane cu regretul ca ar fi putut naste cel putin un unicorn.

    • Da, K, vorba lui Hary, când ai atât amar de herghelie cu potențial de unicorn, să nu o urmărești cu toată forța de care ești în stare e pur și simplu blasfemie.

      Vorbește cu Hary, ia-ți o pauză mai lungă și concentrează-te pe scris carte. Din punctul meu de vedere e un moment foarte bun pentru intrat în echipă – s-a trecut de faza de creștere de la zero și s-a ajuns la momentul în care lucrurile se încheagă, cam e secunda ideală.

  2. Inca pandesc momentul dar, dupa ani de zile in sistemul corporatist si in cel al IMM-urilor + cateva incercari pe cont propriu (inca as mai vrea sa fac una, pe consultanta), am ajuns la concluzia pe care mi-o spusese un taximetrist in liceu: cu munca asta, nu e rost de bani! (Nu in sensul ca nu s-ar putea face bani legal sau ca munca n-ar fi vitala in orice demers, ci ca munca de la 8 la 8 n-a imbogatit pe nimeni – de altfel, judecand dupa studiile si modul in care a fost ziua de munca gandita, nici nu o va face vreodata… ala e si scopul).

    Reply
  3. Ca să fac o scurtă pauză de la romanele scrise noaptea, hai să mă bag şi eu în vorbă ca unul direct interesat aşa că întreb: ce înseamnă să reuşească un scriitor? Să fie apreciat de critică? Să vândă zece mii de cărţi pe lună sau este de ajuns şi o mie? Mă refer aici strict la scriitorii din România.
    Şi ca să mai adâncesc puţin problema, dacă discutăm numai de scriitori, care din următoarele persoane care vând peste o mie de cărţi pe lună sunt scriitori şi care nu? Klaus Iohanis, Cristina Nemerovschi, Tudor Chirilă, Pavel Coruţ, Adriana Săftoiu, Andreea Esca sau Mihaela Rădulescu cu bestsellerul ei de memorii – „Cum iubesc bărbaţii?”. Ce SCRIITOR român cunoaşteţi ( înafară de Cărtărescu care este un caz special) care scrie o POVESTE născocită de la cap la coadă din mintea lui şi o vinde în zeci de mii de exemplare pe an?
    Cum poţi tu scriitor cinstit care ai scrie oricât de bine să te opui acestui val terifiant. Mă uitam la recenta lansare de la BOOKFEST, cum se scurgea val după val de potenţiali cititori pe lângă noi spre locurile unde era bâlci, gălăgie şi zarvă. Adică orice dar nu literatură. Dacă aş fi arătat numai cu puţin mai bine şi cu vreo zece kile mai puţin cred că mă urcam pe masă – era destul de solidă am verificat – şi aş fi început un dans din buric sau m-aş fi tăvălit prin făină ca Mihaela Rădulescu şi atunci să te ţii televiziuni, poliţişti şi medici pe lângă noi. Poate şi câţiva ciititori. Din nefericire la noi nu se mai caută literatură ci bâlci. Sorry că par atât de pesimist dar până dimineaţă sper îmi revin şi să mă apuc iar de munca asta de Sisif care este scrisul de poveşti în România de azi.

    Reply
    • Pentru mine, succesul adevărat al unui scriitor nu ține nici de publicul unei piețe mici de carte nici de criticii unei asemenea piețe.

      Din start consider că un scriitor reușește atunci când cucerește o piață puternică, internațională, atât cât privește numărul de cititori cât și reacțiile criticilor.

    • Cât despre cine e scriitor și cine nu e – simplu, scriitor e ăla care scrie bine, iar să scrii bine nu înseamnă neapărat și obligatoriu să scrii ficțiune.

      Scriitor de succes însă nu ține numai de scrisul bun. De asta și vedeam două dimensiuni ale unui scriitor bun de succes – cea a vânzărilor și cea a răspunsului la carte a oamenilor care se pricep. 50 shades of gray e un succes de casă monstruos dar e un text penibil și segmentul care se pricepe l-a taxat drept penibil, ceea ce nu o va impune pe autoare drept un scriitor bun, chiar dacă acum se lăfăie în bani din…scris.

    • Sergiu,
      Un scriitor, indiferent unde traieste, are succes (este validat) atunci cand reuseste sa convinga o parte importanta (ca si numar sau procent) a publicului tinta (mainstream sau nisa) sa-i cumpere cartea.
      Krossfire a explicat foarte bine ceva mai jos.

      In Romania acest lucru (masurarea succesului) este din pacate ingreunat si aproape imposibil de realizat, neexistand o piata de carte matura si nici corect functionala.

    • „Mă uitam la recenta lansare de la BOOKFEST, cum se scurgea val după val de potenţiali cititori pe lângă noi spre locurile unde era bâlci, gălăgie şi zarvă.”

      Pot să fac o observație aici? Eu am ajuns la lansare absolut accidental, că n-am stat să mă uit la program. Dacă n-aș fi fost personal invitată să rămân pe acolo de către S.S., aș fi evitat standul până la sfârșitul lansării. Nu din răutate, ci pentru că de la distanță părea a fi un cerc închis/o discuție internă. Nu are logică, știu, dar asta era impresia: câțiva oameni strânși în jurul unei mese, toate scaunele ocupate, nu te prinzi ce se discută când ești „pe afară”.

      Ceilalți făceau multă gălăgie, da, dar era clar din prima că se adresează oricui vrea să asculte.

  4. Validarea financiara este principalul criteriu (cat timp banii aia vin de la un public dornic sa cumpere cartea). In Romania este intr-adevar mai complicat, aici neexistand o piata reala de carte (aici as spune ca Hary e expertul, asa ca nu dezvolt… inca).

    Am mai scris pe tema asta si, vrem, nu vrem, scriitura profesionista implica si partea de marketing si vanzare, nu doar un text “scris frumos”. Sa scrii bine inseamna sa fii apreciat si validat financiar, in cadrul publicului ales (Evident ca un poet dadaist nu poate vinde cifrele lui Lucian Boia, dar daca din 200 de fani romani ai poeziei dadaiste, 150 il cumpara, atunci omul a reusit).

    Atat autoarea lui 50 Shades of Grey cat si Stephanie Meyer (sa nu uitam ca primul roman a inceput ca fan fiction Twilight) sunt niste scriitoare bune pentru publicul si nivelul ales de ele. Niciuna dintre carti nu e citibila cu un ochi critic (sau citibila, pentru multi dintre noi), dar e citibila de publicul lor si asta cred ca-i cel mai important.

    Vrei sa fii cel mai bun autor de carti pentru ornitologi? Atunci scrie carti pentru ornitologi, nu poezii despre pasari. Vrei sa fii cel mai bun scriitor de S.F.? E mai greu, pentru ca toata lumea are impresia ca stie sa scrie S.F., chiar si oamenii care nu stiu sa scrie 🙂

    Reply
    • Krossfire,
      de-acord cu tot ce spui, foarte bine observat. Cam asa se prezinta situatia cu succesul sau insuccesul unui scriitor in zilele noastre.
      Abia astept articolul lui Vlad, sa vad ce argumente aduce impotriva …:))

  5. Sincer, si eu, desi cred ca Vlad se va concentra mai degraba la paragraful despre Stephanie Meyer & Co (e o discutie mai veche pe tema “exista un standard clar al scriiturii de calitate?” care cred ca poate fi usor dezbatuta intre scriitori, dar nu la nivelul scriitor-public).

    Reply
    • Krossfire,
      Interesant mi se pare insa ca Vlad are cam aceeasi viziune despre succesul unui scriitor. Articolul sau mai degraba confirma ce ai spus tu in comentariu. Pana la un punct.

      Diferenta este ca el da totusi o greutate mai mare evaloarii calitative venita din partea profesionistilor (adica cunoscatorilor si criticilor).
      Prin urmare un scriitor de succes in viziunea lui Vlad, nu este neaparat cel mai bine vandut, pentru ca asta nu spune inca nimic despre calitatea scriiturii. Vezi 50 umbre gri si multe alte bestselleruri moderne.

      Vlad include prin urmare in definitia succesului (pe langa vanzarile realizate) si calitatea scriiturii (din punct de vedere profesional) unui autor.
      Aici cred ca este diferenta de viziune.

      Tu in schimb, la fel ca mine, ai un simt si spirit democratic mult mai dezvoltat.
      Pentru noi ajunge ca o masa critica de consumatori (dintr-un public tinta bine definit) sa accepte un produs (= sa-l cumpere), pentru ca acesta sa fie validat. Daca este validat de o majoritate inseamna ca este de succes!
      Nu se mai pune problema daca este de calitate sau o mizerie de produs atata timp cat o majoritate l-a validat (din nou, raportat la publicul tinta).
      Intro societate de consum libera si democratica succesul este definit DOAR de alegerile (voturile) consumatorilor.

      Eu (si sunt convins ca si tu), nu pun la indoiala alegerile unei majoritati, ci le respect ca etalon al succesului in domeniu. Chiar daca personal am o alta parere.

      Este posibil ca Vlad sa aibe o cu totul alta perspectiva asupra succesului, decat ce am presupus eu ca vrea sa zica.
      Este putin probabil, insa daca este asa, acest comentariu nu isi pierde din valabilitate, pentru ca explica mai bine comentariul lui Krossfire de mai sus.

  6. Exact!

    “Diferenta este ca el da totusi o greutate mai mare evaluarii calitative venita din partea profesionistilor (adica cunoscatorilor si criticilor).” – Problema aici e si ca multe critici vin din partea “criticilor” de profesie, nu a autorilor care sunt prea ocupati cu propriile creatii. Ori, criticii de profesie nu sunt altceva decat niste cititori foarte vocali si nereprezentativi pentru majoritate, indiferent cat de agitati sau “influenti” ar fi.

    Reply
    • Din păcate am o Politică De Non-Comentarii din cauza cărora nu prea-mi vine să pomenesc direct cărțile la care am lucrat și care-mi plac. Nu de alta, dar pe urmă apar întrebările: „De asta de ce nu zici?” „Pe asta de ce n-o comentezi?”

      Și, din păcate, uneori nu pot să răspund sincer la întrebări și să rămân nescalpată de editură/autori. Așa că acum sunt în situația ciudată în care recomand cărțile de la Datagroup mai mult pe sub mână, ori voalat, ori direct către particulari, de parcă ar fi marfă de contrabandă. :))

  7. Un scriitor, ca sa reuseasca macar in Romania, trebuie sa: 1. aiba bani (sponsori o matusa Tamara, etc.); 2. sa aiba publicitate; 3. sa aiba relatii bune cu criticii; 4. sa scrie pe sufletul romanilor… nu neaparat ce vor ei sa auda, ci ceva care sa stie ei ca e adevarat si sa le dea de gandit. Un scriitor care se vrea publicat in afara… si cu succes in afara… asta astept sa aflu de aici ce-si-cum. Eu mi-am epuizat micile tiraje interne si s-a ivit necesitatea reeditarii 😀
    P.S. Conditia a patra nu-i suficienta, evident, de aceea le-am pus mai intai pe celelalte (poate merge totusi si fara conditia 3 😀 )

    Reply
  8. Hary, până acum am direcționat oamenii spre site-ul editurii – și pe o fată am luat-o de aripă și am dus-o la stand la Bookfest. :)) Cumva se rezolvă :))

    Reply
  9. Roxana – ei, ai nimerit tu unul dintre momentee alea de bursucie din timpul unei discuții. Pe parcursul târgului am tras lumea de mână cu fluturase, era tot timpul cineva in patrula de răspuns la intrebări, ba, în ziua când eu am făcut-o pe vânzătorul de aspiratoare, ajungea să respiri o gură de aer in stand și plecai cu carte :))))).

    Se pot face review-uri in particular si ce dacă te scalpez, las’, crește la loc…

    Sergiu Someșan – să înțeleg că Roxana e un fel de Oprah așa literar și dacă zice de-o carte, succesul e garantat?

    Reply
  10. Vlad – ce ziceam era legat efectiv de lansare 😀 La ceilalți arătau a lansări, băgau un microfon să se și audă – din păcate, n-am auzit pe nimeni cu farmec, așa că n-am stat să aud mai multe de la ei.

    Reply
    • M-au enervat la culme toti microfonistii aia. Le-as interzice in locul organizatorilor. Nimic mai ghiorlanesc decat sa zbieri ore in sir intr-un microfon pentru cercul de 5 prieteni. De parca restul vizitatorilor (aia 99,99% neinteresati de cartea ta) au vreo vina si trebuie sa-ti suporte poluarea sonora.

    • Ce mi-a plăcut mie la microfoniști a fost că n-a trebuit decât să trec prin zonă ca să mă prind că nu-mi pasă ce spun. Mai puțin efort de partea mea. 😀

      Dar da, puțin cam gălăgie și bâlci. Ideea era doar că nu se vedea foarte clar ce se întâmplă la lansare la Sergiu Someșan, sau că e lansare.

    • Am fost prezent la toate “lansarile” noastre. Din punctul meu de vedere au iesit foarte bine. Am strans pentru fiecare autor un grup de prieteni care erau in tema cu opera autorului. Prezentarile facute de d-l Ariesan au dat un aer oficial intalnirilor. Totul a iesit asa cum ne-am propus, inclusiv lansarea d-lui Somesan.
      Standul a fost limitat ca suprafata si numar de locuri. Toate scaunele au fost ocupate. Si au fost ocupate de persoane direct interesate de cartile autorilor..
      Sa fi facut mai mult, sa fi chemat mai multi, oricum nu aveam loc.
      Lansarile alea la care te gandesti tu nu se fac la Bookfest, intr-un stand cat o garsoniera 🙂

Leave a Comment.