Ce este un terorist?

USA“Barack Obama a appelé depuis le Bureau ovale mercredi 7 octobre la présidente internationale de Médecins sans Frontières (MSF), Joanne Liu, pour « s’excuser et présenter ses condoléances » après le bombardement par l’armée américaine samedi d’un hôpital de l’ONG à Kunduz, en Afghanistan, qui a fait 22 morts.” (de AICI)

A durat ceva până să îşi scrie discursul. Dar, într-un final, şefu’ de la Land of the free home of the brave şi-a cerut scuze. Foarte bine, problema rezolvată, mergem înainte. Asta este, omul este supus greşelii. Numai cine nu bombardează nu striveşte 22 de civili într-un spital.

Spun asta fără urmă de ironie. Problema este rezolvată şi îngropată. Cei 22 de civili omorâţi de americani în spitalul din Kunduz sunt pleavă (la propriu şi la figurat). Importanţa lor nu există. La fel cum nu a existat cea a civililor ucişi în Irak, Iugoslavia, Hiroshima, mergând până la măcelul amerindienilor – temelia SUA. Istoria unui imperiu construit pe cadavre, adăpat cu sânge.

Trebuie să fii într-adevăr american ca să topeşti nişte sute de mii de civili japonezi, după care să prezinţi pe scenă corul gorniştilor propovăduitori de drepturi şi libertăţi umane.

Praise the Power that hath made and preserved us a nation!
Then conquer we must, when our cause it is just,
And this be our motto: “In God is our trust”

Au existat şi vor exista scuze, motive, justificări, dumnezei pentru crimele de război făptuite de americani. Pentru că ei sunt învingători. Iar învingătorul are întotdeauna dreptate.
Asta nu ne împiedică totuşi să facem un exerciţiu de imaginaţie. Noi ne uităm acum spre Orientul Mijlociu şi vedem terorişti. Ei oare ce văd atunci când se uită spre noi?

TERORÍSM s. n. 1. Totalitatea actelor de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernământ a unui stat. (dex.ro)

Câte acte de violenţă a comis NATO (în frunte cu SUA) pentru a schimba forma de guvernământ a statelor?

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

12 Comments

  1. “Trebuie să fii într-adevăr american ca să topeşti nişte sute de mii de civili japonezi, după care să prezinţi pe scenă corul gorniştilor propovăduitori de drepturi şi libertăţi umane.” – Fraza asta nu prea are treaba.

    Japonezii au omorat si torturat de zeci de ori mai multi civili in tarile ocupate, iar populatia lor era al naibii de “antrenata” in razboi. E drept ca bomba nucleara nu a incheiat razboiul, cum se speculeaza in tratate (amenintarea unei invazii fizice din partea URSS a fost mai puternica), ci a fost un pretext pentru toate natiunile implicate, inclusiv pentru imparatul Hirohito, dar in respectivul context, americanii nu au facut ceva prea… extrem (japonezii pierdusera si civili si orase pana atunci). In plus, a fost un gest intentionat, impotriva unei natiuni care incalcase deja regulile de baza ale interactiunilor militare. Nu e ca si cand Hiroshima si Nagasaki ar fi fost accidente. Au fost mai degraba avertismente pentru mult prea “sustinatoarea” populatie japoneza.

    Reply
    • ^Mai mult, in cazul Japoniei, vorbim despre o natiune care nu a platit nici 10% din ce ar fi trebuit sa plateasca pentru atrocitatile din Al Doilea Razboi Mondial, o natiune fara ocupare straina, fara un Nurenberg si care si-a pastrat imparatul criminal in functie.

    • Tu îmi omori civilii mei, atunci îi omor şi eu pe ai tăi. Tu oricum ai omorât mai mulţi civili decât mine.
      Raţionamentul ăsta nu e susţinut de principiile “societăţii moderne”. La nivel declarativ, SUA vor fi întotdeauna vehemente în astfel de cazuri. Civilii, să apărăm civilii, să le redăm liberăţile.

    • Krossfire,
      Faptul ca si japonezii au comis in decursul timpului multe crime asupra umanitatii, nu scuza niciun moment crimele savarsite de americani in numele valorilor occidentale.

      Ce scoate Dani in evidenta, este ipocrizia si perversiunea americanilor, care pe deoparte lupta pentru drepturile si libertatea omului, indiferent de credinta, religia si cultura din care face parte, si pe de alta parte se pisa pe valorile pentru care sunt in stare sa-si dea viata.

      Aici este problema cu politica externa a SUA.
      Nu poti sa sustii si sa inarmezi astazi niste state (sau grupuri de interese) si maine sa le arunci bombe in cap, doar pentru ca te-ai razgandit sau pentru ca ai alte planuri in zona intre timp. Genul acesta de a face politica a distrus orientul mijlociu si a hranit organizatii precum ISIS.

  2. Sunt de acord (in mare) cu ce a spus Dani si cu ideea ca “azi” nu poti face anumite lucruri.

    In cel De-al Doilea Razboi Mondial insa, lucrurile stateau foarte, foarte diferit. Japonia comisese crime inimaginabile si nu intentiona sa se predea, principalele pierderi din teatrul Pacific fiind cele americane (urmate de cele ale Imperiului Britanic si de cele chinezesti). Japonezii omorau civilii altor natiuni si isi sacrificau in mod constant propriii civili. Tara era implicata la nivel de mentalitate colectiva, dar si la nivel birocratic si organizational intr-o campanie criminala. Devenise deci o “murder nation”, cum fusesera si altele inainte ei. Gestul american a fost extrem, dar nu nejustificat, avand in vedere ca a salvat mai multe vieti (atat de civili, cat si de soldati), decat a irosit.

    Din nou, Japonia a fost o natiune care “nu a platit”, nici pe departe. Nu e un exemplu bun, dar exista destule exemple in defavoarea interventionismului american, deci punctul initial este unul valid.

    Reply
  3. ^Japonia are tot dreptul sa-si planga mortii, dar nu dreptul sa spuna ca lucrurile au fost “nejustificate”. In momentul respectiv, daca Rusia isi lua cu forta insula pe care i-o cerea cu insistenta presedintelui american, iar americanii “terminau” bombardamentele, Japonia risca sa nu mai existe astazi ca natiune, cu atat mai putin ca forta economica. La fel si daca Americanii nu le varsau miliarde in conturi prin parteneriatele economice de dupa. Daca in 1945, fortele Aliatilor radeau Japonia definitiv de pe fata Pamantului, foarte putini oameni le-ar fi plans de mila. Al Doilea Razboi Mondial a fost… altceva 🙂

    Reply
  4. Romania – Finlanda 1:1 :))
    meciul ca meciul, dar comentariul a fost de milioane…
    Atata negativism, calcule eronate (“cu doar doua puncte avans sansele noastre de calificare sunt minime”) si pronisticuri sumbre dupa golul dat de finlandezi rar ca am auzit. Si jucatorii parca i-au auzit pe comentatori, asa au jucat. Fix atunci cand e greu si trebuiesc facute sacrificii, ii paraseste pe romani increderea in fortele proprii. Romanul prefera sa se complaca in mediocritate si chiar sa rada de neputinta lui, decat sa-ncerce sa-si depaseasca limitele. Stiu, generalizez, nu toti romanii sunt asa, exista si cateva exceptii. Dar nu la sporturile de echipa.

    Reply
    • Am văzut meciul la o terasă. În minutul 89 am plecat. Faptul că am marcat în minutul 91 contrazice tot ce credeam despre psihicul fotbaliştilor români. Cred că e pentru prima data în istorie când salvăm un meci în minutele de prelungire. De obicei pierdeam meciuri şi calificări pe final de meci.

    • Dani, faptul ca ai plecat in min 89 e fix problema despre care am vorbit.
      Cum sa nu ai incredere in echipa pana la final? 🙂

      Dar te pot linisti, golul a venit din nimic. O minge ridicata de Maxim peste fileu, i-a surprins pe finlandezi. Si s-a facut ca portarul sa respinga sutul slab direct in fata lui Hoban, care nu avea cum sa rateze de pe linia portii. Noroc chior, dar asta e fotbalul. Uneori mai ai si noroc. Ideea este ca trebuie sa crezi in norocul tau, pana la capat. La modul in care a jucat Romania dupa golul primit, echipa nu a crezit in acest noroc. Cu toate acestea norocul a venit. Bine, ne-au mai ajutat si arbitrii, care nu au validat un 11m clar ca lacrima pentru Finlanda.

      Sper ca aceasta reusita sa le dea baietilor increderea necesara sa lupte pana la capat in meciul cu insulele Faroe. Sunt convins ca va fi un meci mai greu decat cu Finlanda, pentru ca vom avea un adversar in plus de invins: spiritul de looser.

    • Ati uitat de seria de citate a meciului:

      “Istoria ne da foarte multe vesti…” (comentator)
      “Ni s-a refuzat accesul la poarta adversa!” (fotbalist)
      “Daca marcam, altul era rezultatul…” (fost securist)

Leave a Comment.