Tată de fata III

– Abia aștept să-i cumpăr set de cănițe și ceainic, să le dea la păpuși să bea. Mă topesc numai când mă gândesc…

– Ce prostie, niciodată n-am suportat chestia asta. Pentru ce s-o-nveți să bea ceai imaginar? Încă să mai dea și la alții… bleah, n-ai decât să-i iei, da pe mine să nu mă frecați la cap cu din astea.

 

*     6 luni mai târziu

 

– Tati, tatiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

– Da, gâzu!

– Nu vrei niște ceai? Continue reading

Tata de fata II

Ieri.

Avusesem o dimineață/primă jumate de zi extrem de nenorocită, frig, umed, efort absolut degeaba. Totul încununat de o teribilă și infinit de pătrunzătoare durere de cap.

Vine fiică-mea la mine, cu ochii ăia mari mari mari de căprioară și-ntreabă rugător:

– Tati, jucăm cu puzzle-ul pe care l-a cumpălat mama ieri?

– Ioana, tati nu poate, îl doare așa de tare capul că nu se poate concentra la nimic, mai ales la puzzle-ul de ieri. Lasă că vine mami și se joacă ea.

O văd că-și lasă tristă capul în jos și după aia începe să se fâțâie pe lângă scaunul meu. Se ridică pe vârfuri, își întinde mânuțele, mă prinde de-o ureche și mă Continue reading

Cum sa culegi urzici ca un cunoscător

– Uite pe-aici e verde, tre să fie.

Coborâm din mașină după vreo cinșpe kilometri și alte câteva zeci de opriri pentru a găsi urzici într-un decor cât de cât filmabil (adică fără modernisme sau gunoaie), ne depărtăm un pic de șosea și voila! URZICI.

Eu îmi setez camera, aleg încadrarea și tufa de urzici mici, plăpânde, numa-bune de gătit și Dani își începe treaba. Îl văd cum pune mâna blând pe o urzică și cum o trage mult mult mult mai violent înapoi.

Mă gândesc la ce mâini de păpușică are tânărul meu personaj dar nu zic nimic. A doua încercare decurge fix la fel nici n-apucă să pună bine mâna c-o și trage înapoi, strâmbându-se de durere.

– Ia baby urzică, ia din cele mai mici că alea cică Continue reading

Tata de fata I

– Tati, tati! Dă brățara Ioana!

– Sunt prea mici pentru tata, uite ce mâna mare are tata, nu încap.

– Dă, tata, două degete.

Na, încerc s-o învăț să găsească soluții când se poticnește, nu să urle în gol de ciudă și de la o vreme asta se cam întoarce împotriva mea.

– Uite, ia două degete.

Se chinuie mica să-mi Continue reading

Primăvara lui crap-prăjit

Exact când a început primăvara au venit și planurile pentru un proiect incredibil de fain (carte, fotografie, video), dar despre asta vorbim un pic mai târziu, deocamdată punctăm doar că există și că deja ar trebui să fiu pe el, că deadline-ul e de-a dreptul criminal.

Stați să vedeți cum merge. Mă întorc de la Timișoara, unde dădusem practic startul proiectului de care vorbeam și, pentru că soția mai avea două zile de concediu, hotărăște să facem o aprovizionare puternică imediatamente. Continue reading

Probleme de comunicare în cuplu

În mașina, după o tură obositoare de cumpărături la o sută de kilometri de casă (lasă că e bine pentru un film la cinema trebuie să merg la două sute) venită după un drum la aproape șase sute de kilometri, pentru care șofasem o noapte dus, o noapte întors. Zic doar așa ca să înțelegi contextul din creierașii șoferului…

– Știi ce nu am găsit să-mi iau? – face nevastă-mea.

– Mmm hă?

– Urși din ăia cum îmi place mie cu maț.

– Ce urși?

– Cu maț, din ăia buni.

Hait, o fi luat-o razna soția de la proaspăta vacanță, așa de tare s-a bucurat că am mers și noi undeva că i s-au ars sinapsele. Că altfel nu-mi explic, sunt sigur că dacă nevastă-mea ar fi avut vreo preferință culinară în domeniul mațelor de urs aș fi știut până acum. Continue reading

La colț

Știți foarte bine ce tată dulce, exemplar și sever sunt, toate simultan și în același timp… nu știu dacă știți, dar vă spun eu acum că am declarat sus, tare și public că la mine în casă asta mică nu o să miște în front și că din vorba mea nu se iese iar dacă nevasta o să îi dea prea mult nas lui fiică-mea, am să le atârn pe amândouă de urechi pe sârma de uscat rufe.

Și cum la mine cuvântul e sfânt, așa și este – când spun eu ceva zici că scriu pe tablele dreptății așa de rapid se execută toată lumea, lucru ce duce la o familie extrem de armonioasă și fericită, că doar asta se petrece când în casă stăpânește un bărbat adevărat.

Câteodată însă cuvântul meu e lege mai ia și niște întorsături neașteptate… nu știu ce mă bâzâia soția la cap cu o cadență de mitralieră sonică, în timp ce eu Continue reading

Fotografia de după weekend

După sacrul obicei feminin dezvoltat de milenii, nevestele caută orice motiv să te bată el la cap. La mine, unul din ele e că nu am poze cu fiică-mea…

Na, de când mă știu nu m-au prea prins aparatele preferând să fiu ăla la butoane (no bine, cu excepția unor mici aventuri filmare dar aia nu e poza e video deci nu se pune). Astea fiind puse a trebuit totuși să recunosc că nu prea am poze cu fiică-mea și Continue reading