Poezia și Ioana

– Oare o s-o zică?

– O zice.

– Da… dacă se rușinează și nu mai zice nimic?

– Atunci n-o zice.

– Daaaaaaaa… cum să n-o zică?

– Femeie, nu mă mai bârâi la cap. O s-o zică iar dacă n-o zice că se rușinează are tot timpul din lume să se obișnuiască cu prezența publicului, că la cât de valoroasă o să fie sigur o să aibă de ținut conferințe. Deci nu e nicio problemă.

– Așa?

– Așa.

– Bine.

Uite așa am pus punct bâzâielilor începute cam de vreo lună venite din partea unei mame pline de emoții că fetița ei are prima serbare la grădiniță.

Ioana a avut și ea emoții dar și-a Continue reading

Crâmpeie

– Aoleu, dar cum ați stat așa până acuma?

Frizerița.

Adevărul e că aveam o pleată de Tarzan, Ultimul Mohican și Ileana Cosânzeana puse una peste alta. Ba n-am avut timp cu munca, ba când am trecut la program de boier m-au lovit niște răceli perverse de nu puteam să ies din casă că exterminam toată Dorna. Continue reading

Nevasta și wok-ul

De la mine nevastă-mea a luat numai chestiile deosebit de enervante. Ceva bun nu s-ar prinde de ea nicicum (presupun c-oi avea și eu ceva cât de cât bun care s-ar putea lipi…). Printre altele și obiceiul de-a veni cu replici ”deștepte” când s-a întâmplat vreo boacănă.

*

Fiind eu la dietă carnivoro-leguminoasă și găsind în sfârșit ulei de sâmburi de struguri în Dorna, mi-am luat imediat un wok nou, că ăla vechi nu mai avea de multă vreme prestanța necesară unei prăjeli mai rapide ca fulgerul.

Și ce m-am bucurat, abia așteptam să-l folosesc pe niște miez de bambus și alte legume din astea de grădină.

Soția s-a gândit să-l spele, că na, așa e normal. După asta, dacă tot îl avea în mână și strălucea de nou ce era, s-a gândit să pună în el la fiert niște chestii – că de aia se cheamă wok ca să-l folosești la fiert morcovi și fasole. Continue reading

Dietă, muncă, echilibru

Prin primăvară, după vreo 2 luni de stat pe scaun și băut cola cu litrul (tabietul meu pentru când am de scris concentrat) și pus vreo 6 kile peste cele 10 în plus pe care le aveam deja, m-am hotărât așa tam-nesam să-mi schimb regimul alimentar și să revin la o suplețe de panteră.

N-am stat să-mi scot diete și alte chestiuni ci am luat-o la bunul simț, mâncat mult mai puțin, mișcat mai mult. Chestia cu mișcatul s-a dovedit rapid un vis, neavând timp sau voință să mă țin de un program clar de exercițiu fizic iar de făcut vreun sport adevărat nu prea am unde, cu cine sau cum.

De mâncat, cu excepția perioadelor de filmări în teren când nu-mi permiteam să fiu zombie, am mâncat cam 20-25% din cât mâncam înainte. Rezultatul au fost vreo 10 kilograme în minus și un tonus fizic mizerabil, dureri de cap, oboseală profundă și culmea, somn puțin și vai de capul lui și ăla. Continue reading

Mi-a ieșit bucătăria pe nas

Găteam o dată la una-două luni, numai și numai mâncăruri de rafinament și dezmăț culinar extraordinar, la care trebuia să petrec toată ziua în bucătărie, să le mângâi, să le dezmierd, să le potrivesc și doar pe seară, când se adunau de prin lumea largă oaspeții, să le culc în blide.

Apoi, după ce s-a născut Ioana, am început să gătesc și chestii mai lumești, o dată de două ori pe săptămână ba un cartof țărănesc, ba un mușchiuleț fript, ba ceva lăsat să toarcă juma de zi în cuptor, ca să-i mai iau din povară nevestei. Niciodată fără să am chef, niciodată la vreun program, totdeauna cu plăcere și răbdare, ba chiar o luam ca un prilej de relaxare. Continue reading

Rețete pentru bucătari

E plin online-ul ăsta românesc de bloguri culinare, reviste gastronomice și genii în bucătărie. Nu e numai la noi efervescența asta ci și afară, gătitul a devenit pur și simplu șic/cool/interesant/artă în ultimii ani. La noi însă, păi se putea altfel?, sfera asta culinară are o particularitate care o face cu totul și cu totul deosebită.

Eu gătesc de dinainte de masterchef, hell’s kitchen și devenirea bucătarilor chefi și vedete, la un nivel de mâncărică pentru suflețelul meu și al celor apropiați. Cu alte cuvinte, n-oi fi știind eu multe, dar nici începător nu-s.

Știți cum vine un dulap demontat făcut la noi? Simplu, părțile componente și un desen cu dulapul gata. Știți cum vine un dulap de la IKEA? Simplu, părțile componente și o grafică pe 15 pagini cu fiecare șurub și piesă numerotată și milioane de detalii despre fiecare etapă de montare.

Știți cum sunt scrise rețetele în onlineul nostru culinar? Cam cum vine desenul cu dulapul deja montat.

– se pun urzicile la fiert. În câtă apă se pun, frățică? Eeeee, vezi tu. Și câte urzici, nene? Juma de pungă. Continue reading

Prima casa – rocada

V-am povestit cum am ajuns la ideea de casă și ce repede m-am dezumflat. Au urmat săptămâni de tristețe și doliu în familie și vizitat câteva apartamente de închiriat ca să găsim ceva decent pentru când vine mutarea.

De la casă în Dorna era clar că ne luăm gândul, pentru că pe piață erau ori niște maghernițe vândute la preț triplu față de cât făceau, ori niște case faine care făceau toți banii dar erau peste puterile creditului nostru. Pe lângă oraș erau însă opțiuni dar nu se punea problema ca fetița noastră să părăsească sistemul urban (grădiniță/școală) așa că până la urmă ne-am împăcat cumva cu gândul că în fiecare dimineață, până va fi destul de mare să folosească ceva transport în comun, unul dintre noi va trebuie s-o ducă unde trebuie. Continue reading

Eu şi cărţile

A tot circulat pe social media, imediat după turnarea găleţilor în cap, o leapşă cu cărţi. A venit sub mai multe forme, care-s alea zece care ți-au influențat viața ori care te-au marcat cel mai mult ori care ți-au plăcut de nu se poate. A ajuns și pe la mine dar abia acum o bag în seamă, o lună-două mai târziu decât ar fi trebuit.

De citit cu adevărat am citit când eram mic, asta a fost una din părțile rele ale facultății și ale vieții rapide și pline de învățat chestii noi – nu am mai citit – abia acum, de vreun an-doi, încerc să mai găsesc timp și pentru asta. Am mai vorbit despre titluri și autori care-mi plac la nebunie, însă dacă e vorba de ce m-a influențat și ce m-a marcat atunci nu pot să enumăr cărți anume ci să vorbesc despre citit în general.

Trei-patru cărți pe săptămână, înfulecate pe ascuns la lumina transformatorului de la radio (maică-mea nu mă lăsa să citesc după 11 să nu-mi stric ochii și să nu stau prea mult), mi-au dezvoltat o grămadă de chestii care aveau să-mi folosească mai târziu în tot ce făceam.  Continue reading

Cum mă educă fiică-mea

Conduceam liniştit prin Dorna când dau de o intersecţie blocată de un cretin parcat fără nicio jenă chiar în răscruce, blocând unul din sensuri aşa cît să frece toate cele 4 braţe ale nodului. Buhaiul tocmai ieşea din maşină, vorbind la telefon.

În timp ce făceam manevrele de adaptare la situaţie deschid geamul şi urlu odată la el:

-Stimate domn, cum Dumnezeu v-aţi gândit să parcaţi chiar în intersecţie? Continue reading

Zău?

– Nu se poate!!!

– Hai, mă!

– Unde-s toate, parcă le-a băgat în pământ!

– Nu, nu, e prea de tot, nu mai găsesc nimic!

– AaAAAAAAAAAAAAA!

Vocea nevestei se transformase într-un șuier viperin iar din camera cealaltă se auzeau uși trântite, rafturi forțate și tropăituri nervoase din picior. Când intră la mine, îi ieșea fum pe urechi, părul îi luase foc și ochii îi luceau turbat. Continue reading