Sursa ups cu super protectie și nicio întrerupere

Cam câți dintre noi n-au pierdut vreodată ore în șir de lucru din cauza unei pene de curent, unui restart de windows sau unui îngheț al programului în care lucram?

La mine recordul mondial absolut a fost de cam 20 de pagini de scenariu – că-n București nu există dom’le să se ia curentul, nu nu, niciodată bă, provincialule, care ești tu!

Când am început DK-ul și mi-a dat Mac-ul restart în primele cinci minute am zis hait, nu se poate, sigur e din cauza curentului – fapt pe deplin știut și deseori confirmat: electricitatea la munte e ca laptele de vacă, se strică repede…

Și mi-am luat ultra super sursă cu protecție să scape bestia de comp de tortura șocurilor de curent. Că pe domnul Mac l-a durut fix undeva și sunt zile când bagă 20 de restarturi de la sine, asta e partea a doua.

Chiar și așa însă pot spune că a meritat. Și-a scos ieri pârleala cu vârf și îndesat și m-a scutit de strâns cu fărașul cine știe ce componente de pe podea (cei care mă știu de tânăr înțeleg foarte bine unde bat și ce se întâmplă când ajung să-mi pierd răbdarea). Continue reading

Coral Reef Aquarium

V-ati intrebat vreodata de ce un caine se linge pe p..a? Exact, pentru ca poate.
Fix din acelasi motiv am si eu un acvariu. Si nu unul oarecare. Acvariul meu este cilindric, are o capacitate de 3000 L, cu apa marina, corali vii si pesti exotici din Madagascar. Jaques Cousteau s-ar fi scufundat zilnic in acvariul meu, atat de frumos este…

Incercati sa nu va ganditi ca scriu acest articol ca sa ma laud. Ganditi-va ca pentru mine implinirea viselor este un act la fel de firesc si nevinovat ca si skill-ul cainelui mai sus amintit. Prin urmare va rog sa va abtineti cu felicitarile, invidiile sau alte reactii de gen, care nu fac decat sa strice momentul…    Continue reading

Cât de stabil este OSX?

Cam cât un puf de păpădie. Dacă n-am auzit de milioane de ori cum MAC-urile n-au ecrane albastre și ce stupid e Windowsul și de câte ori se blochează și vai și-amar…

Oi fi avut eu ghinion dar situația e cam așa:

IMacul meu e absolut formidabil, ecran artă curată, procesor și viteză de lucru supersonice – când merge. Nu dă ecran albastru ci se restartează, deosebit de rapid ce-i drept (10-20 de secunde și e back on), din… păi din nimic. Nimic vizibil – nu e ca la windows să știi că a crăpat că l-ai blocat cu 50 de ferestre, că ți s-a încălzit procesorul că l-ai dat peste cap c-un virus.

Nu, pur și simplu, zice de-o eroare și kaput. Ce e enervant? Continue reading

Video player pentru Mac

Strugurii sunt acri e invariabil răspunsul posesorilor de Măr când vreo furnică pe Windows cârâie că sistemul lor de operare e cam tâmpițel.

Nu că m-aș plânge, Mac-ul e luat pentru muncă, iar programele de editare pe care contam funcționează impecabil – zboară pe configurația asta de top cum de altfel mă așteptam (pentru cine nu înțelege cât de important este pentru procesul de editare ca totul să se întâmple fără întârziere, pensula să-ți meargă odată cu mâna, iar timpii de randare să nu se întindă pe zeci de ore poate e mai ușor dacă le pun lucrurile în perspectivă – să lucrezi foto/video pe o sculă înceată e ca și cum ai vărui un vilan cu un penson de școlar). Continue reading

Cum să citim mai rapid, o carte pe oră

Se putea să nu apară o aplicație și pentru asta? Cum să stea tehnologia în loc când e vorba de o îndeletnicire atât de prezentă și pentru care toată lumea se plânge că nu mai are timp?

Marea invenție se bazează pe faptul că pierdem mult timp urmărind cu ochii rândul cărții, dând foile și așa mai departe. Soluția cu care se vine e extrem de simplă, pac țac abracadabra, cuvintele afișate pe loc și pe rând, cam așa:

xiss8e7

sau așa:

oo2oopm

Se poate și mai repede, stați liniștiți.

Trecând peste faptul că m-a obosit cumplit urmărirea unei singure fraze și presupunând că ne-am putea obișnui să citim așa tot rămân niște obiecții masive: Continue reading

Blugii care îți zic că ești gras și frigiderul care comandă bere

Ce antrenor personal mai bun și mai motivant ai putea să ai pentru forma ta fizică decât chiar blugii pe care îi porți? Să îți zică în public când întreci măsura, să-ți sugereze numărul de calorii și meniul pentru următoarea masă și să se certe cu vânzătorul când e gata să-ți servească o bombă calorică?

Ajungi la standul tău favorit de shaorma și dai să comanzi.

– Bă, grasule, nu crezi că azi ar trebui să bagi o salată și măcar zece minute de mers pe jos? Azi dimineață abia m-ai putut închide… și tu, nu-l vezi pe umflatul ăsta? Ce-i dai shaormă, profiți că-i e Continue reading

Early adopter? Not me, no no

Pentru cei mai puțin tech savvy (ce tare joc de cuvinte am făcut, i-am etichetat pe cei care nu le au cu chestiile astea printr-o formulă din cercurile celor care le au – de tipul – unde e Careiul? Cum, nu știi? E lângă Căplău) early adopter se referă la un individ care folosește extrem de rapid tehnologia nou apărută.

Și din punctul ăsta de vedere (printre atâtea altele) sunt un tip paradoxal, genetic vorbind la mine genele paradoxale sunt umflate cam ca la Zenon așa… Deși concurez cu generația nativă digital (adică îmi pui un gadget nou în mână ți în câteva minute ți-l folosesc fără probleme) și am avut întotdeauna acces la tehnologie, ieri, pe când îmi făceam cont de twitter m-am aplecat un pic asupra istoriei personale din punctul ăsta de vedere.

În facultate a apărut internetul la cămin, o mișcare salutată cu entuziasm de toată lumea în afară de mine. În cameră erau două computere, al meu fiind de la distanță mai performant.

”Nu vreau internet, chestia asta o să omoare comunicarea adevărată, o să stăm ca ploșnițele cu ochii în ecran ( este știută din bătrâni fascinația eternă a ploșnițelor față de ecrane) și nu o să mai vorbim cu adevărat” Continue reading