Taboo, Frontier, Six – seriale noi

Taboo UK

Ăsta e pe farfuria lui, o gustare specială să-i spunem. Întunecat, mârâit, într-o atmosferă nămoloasă și plină de mizerie morală, sumbru și dur. Dacă ceva de genul ăsta vă pică greu la stomac nu consumați, dar asta nu înseamnă că nu e excelent realizat.

Fiul presupus mort, acum bănuit de canibalism, vrăjitorie și puteri diavolești, se întoarce la casa părintească la auzul veștii morții tatăl său. Ce iese când se bagă în afacerile familiei și se ia la trântă cu cea mai mare companie a lumii și cu coroana în Continue reading

Seriale tv noi, toamnă 2016

Westworld

Serial HBO cu pedigree absolut perfect – distribuție ticsită de valoare, buget de zile mari, regizat de omul cu Interstellar, The Dark Night și de nevastă-sa (Burn Notice), scenariu după o carte decentă, grafică și cinematografie superbă (păi na, ai și cu ce lucra – lumea westernului și modernul laboratoarelor de robotică).

Așteptări mari și de la noi și de la producători. Deocamdată, după primele două episoade ne țin în faza de construcție, dar totul arată excelent – de la joc la atmosferă la idee. Continue reading

Banshee – ăl mai macho serial din istoria televiziunii

În weekendul trecut a rulat ultimul episod din Banshee, serial care mi s-a strecurat direct în suflețelul meu de primitiv încă de la primele trei episoade.

Așa doză de testosteron și machoism n-a văzut ecranul nici la John Wayne, nici la Dirty Harry, ba (nu-mi vine să cred ce spun) nici la Die Hard. Un orășel de la naiba-n praznic, cu lucrurile strict așezate în matca lor de-un interlop dat dracu, se-ntoarce cu fundu-n sus când vine un șerif nou.

 

 

Bine, nu e tocmai șerif, ci un hoț de mare clasă ținut după gratii jumătate de viață. Și nu e singur, are și ceva din fosta echipă cu el. Și nu prea are nimic în comun cu legea sau cu frica sau cu respectul față de orice.

Brut, violent, direct, exagerat, sexy, fermecător. Trei zile țin doliu după el. Bărbați, puneți mâna și vă uitați.

Game of turds

Ştii că te uiţi la serialul greşit atunci când majoritatea comentariilor laudative par scrise de un fecior care repetă clasa a patra.
Şi începuse atât de frumos…

game of turds

Asta se întâmplă când geniile de la HBO condimentează produsul pentru gustul majorităţii. Şi nu sunt ironic când spun “geniile”. Atunci când numeri click-urile, like-urile şi ecranele aprinse ca pe stropii de ploaie, cauţi o furtună vulgară, nu roua dimineţii agăţată pe flori de colţ.
Continue reading

Trei seriale bune

VINYL

Extrem de bine făcut. Coloană sonoră fabuloasă. Atmosferă excelent construită. Începe lent, că nu e serial de acțiune ci de stare. Avându-l pe Mick Jagger producător poți presupune că scenariul are o bază solidă de informații din spatele scenei. + Martin Scorsese.

Obligatoriu pentru Continue reading

Jessica Jones și alte seriale tv noi

Jessica Jones,

de la netflix, e departe de un serial tipic cu eroi Marvel, ducând mai departe latura umană a personajelor decât au făcut-o în primul sezon din Daredevil. Așa că, în loc de o eroină atot-caftitoare și aproape zburătoare, avem un personaj deprimat, zbuciumat și fragil, la care super-puterile nu țin loc nici de personalitate, nici de căldură. Nemesisul negativ al lui Jessie este la fel de bine-construit și cam toate personajele au substanță. Continue reading

Poirot, un reper cinematografic

În ciuda numelui, David Suchet este un britanic autentic, născut în Londra, crescut cu briza călduţă a regiunii Kent. Un actor clasic, desăvârşit, având girul reuşitei din teatru atunci când a provocat cinematografia.

Hercule Poirot, însufleţit de David Suchet în cele 13 sezoane (1989-2013), este principalul motiv pentru care îmi displac toate serialele cu detectivi, apărute în ultimii 10 ani. Cu Sherlock-ul ăsta de rit nou, scornit prin 2010, în cap de listă.

Nu pot să urmăresc şi să apreciez dinamica absurdă din Sherlock. Nici falsitatea actorilor, scenariul șubred, decorul fad, peisajul duhnind tot timpul a plastic, aluminiu, laptop şi iPhone încinse. Povestea nu are tâlc şi nici tact. Indiciile sunt construite cu repezeală şi mult kitsch, iar apoi aruncate ostentativ în ochii spectatorului – explicate cu lux de amănunte, să înţeleagă şi ultimul viţeluş.

Aşa cum am prins atmosfera filmului american din anii ’90, şi o voi aprecia necondiționat, mi-am ales Poirot reper inamovibil pentru serialele cu detectivi. Pentru că dincolo de Agatha Christie si mintea-i sclipitoare, dincolo de geniul lui David Suchet, cele 13 sezoane din Poirot alcătuiesc o frescă hipnotică a perioadei interbelice.
Continue reading