Părintești și românești

Un cuplu își tatuează picioarele ca să arate la fel cu semnele din naștere ale fetiței, încercând s-o protejeze de nesiguranța și presiunea pe care o pune pe un copil ideea că e diferit de ceilalți.

Asta e partea părintească, acu vine și partea românească:

Am dat peste link pe facebook, postat de un friend român. Avea un singur comentariu care spunea în linii mari cam așa – da, da, frumos, dar mama ar trebui să se mai ducă pe la sală, uite soțul ce lucrat e și ea e plină de celulită.

Bă, de ce mama naibii ai comenta așa ceva? Nu are nicio utilitate practică, nu e ca și cum ai sfătui-o direct pe respectiva, nici nu mai vorbesc că nu are nici în clin nici în mânecă cu tema postului. Ce piți obsedată de felul cum arată ar putea veni cu așa un comentariu, te gândești tu imediat. Nu, nu piți, nu nu obsedata, ba chiar o doamnă trecută de 50 de ani… Continue reading

Câte ceva despre briți și despre noi

Nu-s eu cel mai în măsură să-mi dau cu părerea despre englezi, nu am stat chiar atât de mult acolo încât să devin un expert, dar oricum sunt mai potrivit pentru asta decât majoritatea românilor care fumegă acum contra lor.

De multe ori poziția mea de a nu contrazice adevărul lucrurilor rele care se spun despre români este privită ca o ridicare în slăvi a străinilor, în cazul ăsta a englezilor, cărora nu le văd petele negre. Ori nu despre asta e vorba, despre pete negre, despre vârfuri culturale, despre polul de sus sau cel de jos al unei națiuni.

Când vorbești despre cât de civilizat, dezvoltat și educat este un un neam, nu te referi la excepții de niciun fel ci la climatul general pe care îl întâlnești în țara aia și la comportamentul celor mulți, a majorității.

Da și englezii au țiganii lor (nu-s așa de tuciurii ca ai noștrii, nu operează cu atâta nerușinare pe față, dar sunt mult mai răi – în general grupările mafiote/criminale din țările dezvoltate sunt mai rele/dure decât la noi). Da și englezii au nesimțiții și bădăranii lor. Da și englezii au hoții lor, încă dinainte de a veni ai noștri. Da și englezii au șmenarii lor. Ba chiar au cartiere atât de rău-famate încât nici măcar cel mai dubios cartier al nostru nu ar intra acolo în top 10. Bătăi sălbatice, ultrași cretini, mult mai rele decât la noi.

Păi și atunci? Păi uite și atunci ce: Continue reading

Exact românii trebuie să civilizeze englezii

Cum mai ia câte o poziție vreun occidental la adresa imigranților români, cum mai apare vreun documentar pe aceeași temă, cum se trezesc românii noștri să dea replici tăioase, pline de sevă patriotică și pline de penibil.

Da, penibil. Un post de genul ăsta mi-a pus capac, câteva poze cu englezoaice rupte de alcool pe la ieșirile din club însoțite de comentariul românului nostru de le postase – da, românii trebuie să vină la voi să vă civilizeze. Share-uri, like-uri, cuvinte de ocară și alte vorbe de mare clasă aruncate spre bădăranii de englezi.

Da, englezii beau. Scapă de la muncă și merg în bar să bea. În cluburi fetele se fac praștie mai tare decât la noi. Mai mult, turiștii britanici sunt recunoscuți pentru vacanțele lor gălăgioase și aburite de alcool. Niște porci, dom’le.

Și-acum să ne uităm un pic la noi. Știți care sunt principalele două probleme cu care se confruntă antreprenorul în mediul rural? Că se bea și că se fură. Da, de către muncitori și în timpul programului. Omul e obișnuit să bea când face fânul și bea și pe linia de producție.

Știți cum se traduce la noi beția în cluburile din orașe mai mici și sate? În rupt pari din gard, scos securea și Continue reading

Pirateria, salvarea unei generații

La noi internetul zboară. Zboară așa de sus că lasă în urmă bandwith-ul din țări mult mai bogate, mult mai civilizate, mult mai moțate decât a noastră.

Și nu numai asta zboară. Românul stăpânește IT-ul ca nimeni altul. Și nu vorbesc despre zecile de mii de tineri profesioniști în domeniu, singurii care primesc constant salarii decente în economia noastră, ci de românul de rând. Să bage un windows, sa scoată un torrent, să folosească un soft spart, să învețe rapid și intuitiv o aplicație care-i trebuie, sunt lucruri banale pentru extrem de mulți dintre noi.

Internetul, IT-ul în general, sunt unul dintre puține lucruri care au scos România din budă, care i-au făcut românului viața mai ușoară, mai frumoasă. Iar asta, fără să ne ascundem după deget, se datorează, tam-tam-taram, pirateriei.

Fără piraterie și fără goana după fișiere mai mari decât un text, o poză și-un mail, rețelele noastre de cartier, cele care au pornit internetul pe drumul de mare viteză de acum, ar fi rămas să numere netul în kilo.  Continue reading

The Romanians are coming – Vin țiganii peste regină

M-am uitat aseară la primul episod al seriei britanice ”The Romanians are coming” și cam asta mi-a dat:

1. Primele minute sunt cu țigani în sus și tigani în jos și nicăieri nu se face vreo diferență între țigani și români. Știu că sunt voci (de exemplu asta) care, de undeva dintr-un plan superior al existenței noastre muritoare, ne bat obrazul că ar trebui să ne vedem de ale noastre și nu să ne ofensăm cu orice prilej.

În parte au dreptate – românii sar ca mușcați de cur din orice motiv și cu orice prilej și de multe ori asta le macină timpul și energia în așa hal, de uită să facă și altceva. Mai mult de atât, pot să spun clar și răspicat din experiență personală, că până și în țara scorțoșilor englezi, dacă-ți vezi de treabă și aduci ceva în plus acolo unde ești, n-ai nici o problemă de integrare.

Dar la fel de clar este și că etnia țigănească este total diferită de a noastră. Altă cultură, alte obiceiuri, altă înțelegere a legii, știm cu toți despre ce e vorba și nu e numai în capul nostru, romii au devenit o problemă europeană. Ei, în momentul în care eu sunt etichetat drept țigan, startul meu într-o țară europeană nu va porni de la zero ci de la -100. Iar asta, oricum ai întoarce-o, nu e fair-play. Ești bun, reușești să treci linia și de la -100 dar asta nu face startul din spate ok și e motiv legitim de strâmbat din nas și înjurat printre dinți.

2. Primul episod este trist. Trist la modul cel mai serios. Personajele urmărite sunt vai mama lor și zău dacă nu m-au întors pe dos. Cum să pleci într-o țară străină fără să rupi o boabă din limba de acolo și fără să ai nimic aranjat, nici măcar cazare pentru mai mult de o săptămână?

Dacă nu înțelegi nici măcar ”ridică mâna stângă”, cam cum vrei să treci de un interviu de angajare sau să lucrezi după instrucțiuni?

Ești tentat să te enervezi – bine, mă, da parcă i-au ales pe sprânceană, ce naiba, nu puteau să urmărească și ăștia vreo două cazuri mai normale? Chiar au luat ultimele două boabe din păstaie?

Din două motive, nu.

Ca om de televiziune trebuie să alegi un subiect care interesează și care să aibă impact asupra publicului țintă. Englezul nu e speriat de o mână de licențiați bine pregătiți, vorbitori fuenți de limbă engleză, care vin peste ei ci de hoarda de imigranți a căror primă grijă este să primească asistență socială și apoi să prindă și ei ceva de muncă pe firmituri (asta dacă nu aleg alte activități productive).Din punctul ăsta de vedere, să spunem mersi că nu au ales să urmărească o ceată de cerșetori că aveau de unde.

Iar al doilea motiv este că Continue reading

Aruncă vina pe cine trebuie

Unul din lucrurile la care ne pricepem extraordinar de bine noi, ca popor în general, este să ne grăbim la aruncatul vinii pe cineva. Graba asta, plus plăcerea pe care ne-o dă plasatul vinii chiar pe unul din participanții la discuție (că altfel unde-ar fi farmecul), duce la situații amuzante în care autorul boacănei devine, printr-un miracol al logicii, individul care se afla acolo și atât.

Sute de discuții pe marginea traficului în care autorul moral este arătat cu degetul uneori mai tare decât autorul legal al accidentului. În primul rând nu există așa ceva, legea fiind destul de cuprinzătoare, așa că autorul unui accident, adică ăla din vina căruia s-a petrecut, este în același timp și legal și moral.

Șoferul care ți-a intrat ție pe contrasens, tu l-ai ferit și ai intrat în stâlp, iar el a plecat mai departe fără nicio zgârietură, este autorul accidentului. Și legal și moral și cum vreți voi, că nu există nicio probă și nu o să pățească nimic, nu îl face mai puțin vinovat legal.
Continue reading

Româncele sunt frumoase și deștepte

Că-s frumoase nu e cazul să demonstrez, că ajunge să arunci un ochi la nevastă. Că-s deștepte însă, per total nu așa câte una două, am realizat extrem de recent, adică în ultimele două zile.

Acum un an și ceva am publicat Povestiri de sub papuc, o carte de umor sexist de bună calitate, scrisă din perspectiva unui mascul feroce, așa ca mine. Evident, deși plină de autoironie, cartea are ca țintă principală absurdul feminin și a fost gustată din plin de bărbații români, falnici ca brazii și cu inimi de leu.

Acum intervine partea interesantă. Cele mai multe laude, comentarii, recomandari și comenzi s-au primit de la… surpriză… femei. Pentru că femeile noastre râd la umor, până și la ăla sexist dacă e de bună calitate și nu mârlănesc.

Aveți voi idee cât de rară e chestia asta? Umorul, autoironia, capacitatea de a râde și când ești ținta lui, sunt toate semne de inteligență. Iar mie unuia mi s-a părut absolut normală chestia asta până mai ieri, când am lansat cartea în limba engleză, la americani.

Atunci abia am putut să apreciez cât de bine stau româncele la capitolul ăsta. Și vă dau și un mic exemplu:

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbații ce orbecăi pe întuneric.

Și dacă nu ar fi inventat ar fi tot imposibil de găsit, să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleata. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute și o erecție cât coada de la lopată; Continue reading

Mitul mâncării sănătoase de la țărani

În ultima jumătate de secol, peste tot în lumea dezvoltată, calitatea alimentației a luat-o în jos pe o pantă cumplit de abruptă. De unde și realitatea că poți găsi mâncare nealterată chimic numai în zonele sărace.

Unde nu sunt bani se practică agricultura fără îngrășământ praf și fără soiuri modificate genetic. Pământul se pregătește cu cenușă și bălegar, semințele și răsadurile se fac din recolta trecută, iar ce iese, iese din priceperea omului și după cum vrea Dumnezeu.

De asta ne slipesc nouă ochișorii, când ne gândim la roșiile din grădina bunicii. Gustul legumei ăleia, fără adaos de nitroglicerină, coaptă de razele soarelui și de bătaia vântului, nu la lampă și nici în seră, e ceva ce se pierde prin orice metodă de grăbire și optimizare modernă.

Nu e de mirare că ne îndreptăm imediat privirea spre eternul ”la țară” când vrem să Continue reading

Cel mai enervant lucru la politicienii hoți

Dacă i-ai auzit vreodată vorbele lui Vântu, știi cam ce e prin capul paraziților ăștia care-au supt averi imense din banul public – au făcut-o pentru că sunt mult mai deștepți decât restul, genii ale speculei, atinși de IQ-uri sclipitoare. Și-apoi îl auzi spunând cum în loc să aducă țigări cu portbagajul de dacie aducea cu tirurile. GENIU, BĂ, GENIU!

Ăsta e cel mai enervant lucru la mogulii ăștia: că-s proști de put. Că ăștia proști și cu tupeu au făcut munți de bani și au făcut praf startul economic al țării după revoluție. Că nu le-a trebuit decât să mute furtul ăla de croitoreasă, care-și mai punea un chilot pe ea când ieșea din fabrică, la un nivel mai mare. Când toți umblau după bani, toți se transformaseră în capitaliști peste noapte, nu-ți trebuia nici un gram de viclenie să treci ca prin unt de organele statului. Doar să le lași și lor un chilot, atât.

Astea-s presupuneri, invidiosule! Or fi, dar sunt confirmate de comportamentul acestor geniali după ce Continue reading

Taxa TVR pentru firme

Te uiți, nu te uiți, ai ochi, n-ai ochi, plătești. E obligația ta de cetățean să ții această valoroasă televiziune națională în picioare, s-o ajuți să producă materiale neatinse de vulgarul și kitch-ul prezent pe sticlele comerciale. Bun.

Mă, daț și dacă ești firmă trebuie să plătești? Firma n-are nici ea ochi, da nici măcar persoană nu e, la ce să se uite. Are angajați… păi și ăia nu plătesc separat? Daaaa, dar se uită la televizor în altă parte. Aha.

Păi și când e vorba de o firmă fără angajați cu sediul social într-un apartament în care e plătită deja taxa? Meh.