1 coi pedeapsă

Dând peste o nouă mostră românească de nepăsare și delăsare la locul de muncă, cu prilejul unei vizite la service, mi-a zburat mintea peste milenii și peste mii de kilometri, la nenea Yu.

Tata lu nenea Yu era inginer și funcționar public chinez, acu câteva milenii, perioadă în care dacă venea ploaia făceau apele prăpăd – rădeau sate întregi de pe fața pământului, omorau oameni și animale cu carul și așa mai departe. Ei, pe chestia asta, împăratul zonei i-a zis scurt:

– Nea tata lu nenea Yu, ia și rezvolva problema.

– Gata, boss, se face.

– Dacă nu se face, știi ce te așteaptă.
Continue reading

Pensionarii-s dracu gol

De fiecare dată când cineva spune ceva, orice, rău despre pensionari, sar o trupă de ipocriți să-ți spună că ar trebui să-i înțelegem (zic că-s ipocriți pentru că puși față în față cu un turbat octogenar nesimțit n-ar manifesta niciun strop de simpatie) pentru că au avut o viață grea și societatea îi marginalizează și sistemul își bate joc de ei și așa mai departe.

Apoi veșnicul – așa vorbești tu despre bunicii tăi, despre părinții tăi? Nesimțitule, prost crescutule (ironia…).

Primii acreditează cumva ideea că viața lungă și bătrânețea te face automat un rahat agresiv, nesimțit și de părere că după 70 de ani ai dreptul să te comporți cum vrei în societatea iar societatea e obligată să se comporte cum vrei tu. Secunzii bagă automat fisa că bunicii tăi sunt exact ca ăia despre care vorbești și, cum nimeni nu-și poate imagina bunicul așa, greșești grav.

Pentru mine lucrurile stau așa: Continue reading

România, cea mai frumoasă țara din lume?

Două lucruri scoate românul în față când îl izbește patriotismul de tip manelist, adică ăla în care trebuie să arunce cu bani în aer ca să-și arate valoarea. Femeile și peisagiul.

Avem femei frumoase ca ielele, avem și femei urâte cu crăci, iar la media dintre ele stăm bine, probabil mai bine ca alții. Sigur nu se știe că n-a stat nimeni să facă inventarul frumuseților pe nații. Bine, pe românul de care vorbesc asta nu-l împiedică să strige sus și tare că avem, fără nicio îndoială, cele mai frumoase femei din lume.

Avem munți, avem dealuri, avem câmpii, avem mare, avem păduri de toate felurile, avem deltă. O țară plină de locuri minunate, de frumuseți naturale copleșitoare și foarte variate. Românului de mai sus nu-i ajunge însă atât, e ca și cum ar sta cu teancurile de bani în buzunar când se cântă dedicațiile la nuntă, așa că nu spune că are o țară frumoasă ci declară sus și tare că are cea mai frumoasă țară din lume. Continue reading

Ura fanului român

Periodic vedem cum fanul român își calcă în picioare favoriții, își aruncă la gunoi echipa de suflet și face din eroi ratați. La prima înfrângere, la prima luptă pierdută, la prima prestație fără sclipire, încep să curgă manifestările de dezamăgire, insultele și pronosticuri care de care mai catastrofale pentru viitor.

De multe ori atitudinea asta e văzută ca o lipsă de caracter, pe aceeași lungime de undă cu comportamentul fanilor care dau din gură și fac show de fideli până la moarte, dar nu cumpără două bilete să-și susțină echipa la meci. Și este și asta dar în mare măsură e altceva. Continue reading

ANAF + DNA = BAU BAU

ANAF-ul continuă măcelul, închizând magazine peste magazine și împărțind amenzi peste amenzi, pentru câțiva bani găsiți în plus sau în minus în casa de marcat. După cum am mai spus, comportamentul ăsta de tâlhari acoperiți de lege nu aduce nimic bun.

Nu apăr evazioniștii, ba mi se pare de tot porcul să ai o afacere prosperă și să-ți permiți să plătești taxele corect dar să nu o faci, doar ca să-ți rămână și mai mult. Pot să înțeleg artificiile, evaziunea, frica de taxe, venite din partea omului care nu se descurcă cu cât îi rămâne, la cei ce le fac pentru a avea mai mult deși au grămadă, nu.

Însă când ANAF-ul împarte amenzi pentru fraudă când e clar că nu e vorba de așa ceva și nu simte nevoia să-și facă treaba pe bune, efectele la care mă așteptam au venit năvalnic și mult mai repede decât îmi imaginam. Deja s-a întins un spirit de frondă și deja din ce în ce mai mulți refuză să plătească/închidă.

Și sunt absolut îndreptățiți să facă asta, nu poți să iei bani doar așa, pentru că reprezinți statul. Dacă până și ultimul găinar face scandal dacă-l acuzi fără să ai probe, cum te aștepți să reacționeze oameni care, de bine de rău, munesc și hrănesc niște zeci de familii pe lângă ale lor? Continue reading

Niște roșii

E adânc înfiptă în creierașii românilor, ideea că țăranul nostru are agricultura în sânge, ascultă frunza de morcov și știe exact culoarea morcovului de sub pământ. Și adevărul e că sunt unele lucruri pe lumea asta, pe care românul le face și le știe incredibil de bine chiar așa, după ureche.

De fapt după urechea generațiilor întregi care au făcut același lucru înainte și-au dat meșteșugul mai departe. Ciobanii de transhumanță, făuritorii de porți din stejar, țuicari și palincari din tată-n fiu și așa mai departe. Nici urmă de știință academică, luată din cine știe ce tratate, ci doar cunoștințe vechi de când lumea culese doar din muncă, la care fiecare generație mai adaugă câte ceva.

Agricultura însă nu e printre ele. Știu, blasfemie, noi am fost grânarul Europei, cum să nu știe românul agricultură? Continue reading

La răcoare cu găinarii

Braconieri, hoți mărunți, șpăgi minore, bătăuși și tot felul de găinari de duzină sunt tratați cu indiferență de organele statului. Nu e loc în pușcării, avem pești mai mari de prăjit, n-avem bani să punem poliția la treabă.

Pe mine mă scoate din sărite atitudinea asta și-o consider mai dăunătoare pentru societate decât pești ăia mari de care vorbește lumea. Fiind adept al teoriei geamului spart, mi-e teamă că lăsând în pace pătura cea mai blândă a infractorilor, statul nu face decât să crească baza de selecție pentru criminali înrăiți și să le ofere toate condițiile pentru a face pasul de la una la alta.

Braconieri care bagă în spital sau chiar în mormânt pescari, pentru că au fost lăsați să creadă că apa aia e a lor. Hoți de buzunare care ajung tâlhari, violatori și ucigași. Îi lași în pace când își încep drumul și se întâmplă două chestii mari și late: Continue reading

Tâlharii de la FISC

Un magazin rădăuțean a fost amendat cu 5000 de lei și activitatea suspendată pentru o lună, pentru un minus de 50 de lei în gestiune, titrează monitorul.

Nu știu dacă știrea e sută la sută adevărată, prezentând doar o singură parte a poveștii, dar în țara lui ” sunteți în regulă, acum să văd ce amendă vă dau” este extrem de posibil să fie. Să spunem că este și să discutăm un pic, de ce e anormal să se întâmple așa ceva și ce ar putea fi făcut.

Ați auzit cu toții de vorba ”aplică spiritul legii și nu litera ei” și nu sunt cuvinte aruncate în vânt. Oricât de minuțios ar fi cel care dă legea, niciodată nu va putea acoperi fiecare caz în parte, de asta cel care o aplică trebuie să înțeleagă spiritul, adică intenția legii și să o aplice așa cum trebuie în practică.

Să luăm cazul de care vorbeam mai sus. Inspectorii au găsit 50 de lei pe minus în casa de marcat și au aplicat amenda și măsurile pentru fraudă. Legea consideră minusul în gestiune drept bani scoși fără documente justificative, cu intenția de a fura statul.

Asta se pedepsește, intenția de a fura statul. Asta este menirea legii și pentru asta există amenzi și măsuri fiscale, ca să impună o conduită corectă a mediului de afaceri față de buget.

Cam cum poate, orice om normal la cap, să suspecteze de fraudă, pentru 50 de lei lipsă într-o casă de marcat, un magazin care are vânzări de 5-7 mii de euro pe zi și o afacere care Continue reading

Teorie vs practică

Văd din ce în ce mai multe discuții despre același subiect dar pe planuri separate iar furibundul dialog pe tema religiei în școală exact așa a arătat.

Ce poate fi rău în a învăța ceva nou, orice? Ce poate fi rău să înveți despre o parte importantă a culturii noastre ca popor? Ce poate strica o oră de religie pe lângă educația familiei? Ce rezultate pe termen lung ar putea să aibă?

Cam ăsta e discursul teoretic care pornește de la premisa unui copil normal, dintr-o familie cu timp și înclinație spre educație și a unui profesor de religie hotărât să învețe elevul, nu să-l convertească. Și e perfect adevărat.

Marea majoritate a profesorilor de religie nu vin să predea ci să convertească iar metoda clasică pentru asta e bazată pe frică. Te ia dracu dacă faci cutare chestie. De ce să plătească bugetul, pe lângă sumele imense de bani virate BOR-ului și pentru mizeria asta, oră de convertire pe banii noștrii. Da, copilul poate să Continue reading

Generația comunistă trebuie să moară

Lucrurile nu merg cum trebuie în țara asta. O știu eu, o știi tu, o știm toți. Ce nu vrea să știe toată lumea este că noi, ca societate, purtăm o mare parte din vină. Că, indiferent cât de hotărât aruncăm toată responsabilitatea pe clasa politică, două lucruri rămân în picioare:

– clasa politică tot noi o alegem, o suportăm și nu o penalizăm așa cum trebuie;

– respectul față de ceilalți, lege, normalitate și bunul simț social nu depind deloc, absolut deloc, de cine ne conduce.

Și aici intervine realitatea crudă a unei societăți defecte – nu e defectă din cauza mea, a ta, a lui, ci din cauza unui mod de a gândi care ne definește ca întreg. Nu contează că eu și cu tine suntem diferiți, dacă în spatele nostru o mie gândesc așa și, indiferent cât de tare ne luptăm cu acei o mie și strigăm în gura mare că noi suntem altfel, ghici ce? Pentru societate doi dintr-o mie nu contează.

Să ne întoarcem un pic privirea spre generația comunistă – cei educați și munciți în comunism. Sunt ăia o mie de care vorbesc și, fie că-și dau seama sau nu, influențează decisiv mersul societății (la nivelul ultimului sfert de veac) cu câteva principii pe care le au în sânge: Continue reading