Românul și portița

Românul găsește o portiță. Tot timpul. La orice.

Legi care funcționează bine mersi de zeci de ani sunt fentate în două zile de românul abia ajuns acolo. Sisteme întregi cad ca niște castele de nisip în fața românului descurcăreț. Fără studii, fără specializări, fără consultanță, românul miroase portița pe unde se poate strecura, de la jumătate de continent distanță.

De unde a venit capacitatea asta nativa a neamului nostru? Din nevoie. Din practică. Continue reading

Vagonul de dormit

De fiecare dată când purced spre capitală și aleg trenul (dacă starea în care plec nu e chiar plină de energie, prefer să stau întins o noapte decât să trag de volan sau să mă bat apoi cu capitaliștii pentru cine știe ce loc de parcare) găsesc motive să mă minunez de magicul nostru CFR.

Am zis și aici câteva cuvinte dar acum vin cu niște informații noi, neverificate, transmise vouă așa cum mi le-a spus și mie nașul vagonului de dormit.

”Eu mulțumesc lui Dumnezeu pentru omul care a cerut vagoanele astea de la nemți. Le dădeau la fier vechi și ale noastre știți cum erau? Vai și-amar” Continue reading

Dă și mia!

În toată lumea, cei 1 la sută, norocoșii care au ajuns în vârful piramidei financiare, sunt priviți cu antipatie. La urma urmei invidia e omenească și parcă e puțin nedreaptă o distribuție a viselor atât de copleșitor în favoarea unora, când sunt și atâția alții care muncesc la fel de mult, la fel de bine…

Ca la noi însă, din nou ca la nimeni. Pentru că la noi marea majoritate a ăstora 1% nu au absolut nici cea mai mică valoare și nici cel mai mic merit, în afară de șmecherie furăcioasă și neobrăzăcioasă. Continue reading

De la coadă

Trag ieri o fugă până la farmacie, să scot familia din capcana unor dureri profunde de gât dătătoare de tuse vulcanică. Inaintea mea erau trei doamne cu hârțogăraie de completat, rețete de înțeles, semnături de dat și așa mai departe, așa că m-am relaxat și pregătit pentru câteva minute bune de așteptare.

După ceva vreme intră EA. Ea din generația de aur. Generația de aur, adică cea care a scos România din epoca de piatră, a construit blocuri, a inventat respectul și politețea în societate, curentul electric și banana la ziar.

Se uită nemulțumită la scenă, ridică dezaprobator din sprâncenele trase cu creionu, strânge din buzele rujate și mă fixează câteva secunde. Eu eram singurul element mai tânăr din compoziția cozii, eu eram cel care-i furam timpul pe nedrept.

O văd cum se fofilează, discret ca un ninja în roz, pe o linie paralelă cu mine, cât să fie un pic mai aproape de tejghea. Apoi așteaptă, complet liniștită. Continue reading

De ce nu respectăm poliția rutieră?

1. Pentru că nu-și face treaba.

Traficul e plin de dobitoci care te omoară cu zile, forțând depășiri și tăind benzi cu șmecherie, plini de cretini care cred că simpla semnalizare le dă prioritate și așa mai departe. La absolut orice drum dai peste ei și nu e deloc o întâmplare, pur și simplu știu că nu li se întâmplă nimic și conduc așa până omoară pe careva.

Faptul că poliția stă cu radarul la ieșirea din localitate sau acolo unde e linie continuă pe un kilometru de drept, nu înseamnă că își face treaba, ci doar că își face un plan de amenzi fără să elimine și să educe șoferii cu adevărat periculoși.

O dată la 6 luni iese și amendează șmecheria prin oraș, de ne bucurăm cu toții. Ar trebui să o facă o dată pe săptămână. Iar să prindă un dobitoc care te forțează în șanț, pe porțiuni de șosea unde se merge tare, e un fenomen la fel de rar la noi ca aurora boreală. Continue reading

Cel fără păcate să arunce primul piatra

Cu câteva zile în urmă, ANAF-ul a fost întâmpinat cu pietre și huiuieli pe litoral iar online-ul a intrat, foarte rar fenomen, într-un consens general, preluând și ducând pe aripile vântului aceeași idee – păi bine, nesimțiților, vreți o țară ca afară și când vin cei care aplică legea voi dați cu pietre? Să vă fie rușine!

Uite că eu nu cred nicio clipă că cei care vor o țară ca afară au dat cu piatra în mașini. Ba sunt convins că a fost vorba de antreprenorii jegoși și tupeiști care au împânzit litoralul românesc de ani de zile, sub toleranța blândă a poliției și autorităților locale. Continue reading

O regulă simplă pentru scuipătorii de semințe și alți babuini

”Azi de dimineață, într-un parc, niște domni și duamne mâncau de zor semințe și plantau cu spor sute de coji pe asfalt. Că doar a venit primăvara și e vremea semănatului. Pe lângă ei trece un domn cu un lup elvețian (cred) alb și uriaș, care nu se poate abține și le spune să strângă cojile. Ca la un semnal, au început înjurăturile și blestemele pe capul omului până când, domnul îi șoptește ceva lupului. Scurt, câinele adept al ecologismului probabil, s-a pus cu labele din față pe banca pe care stăteau cei trei mâncăi, și le-a arătat dantura printr-un rânjet larg. S-a făcut brusc liniște. În 10 minute era curat în jurul băncii. La plecare, cei 3 pofticioși de bomboane agricole, întorși cu spatele în timp ce se grăbeau s-o taie din parc, îi țipă stăpânului lupului:

– Băăă, cojile sunt biodegrabadile!

Domnul cu lupul alb a zâmbit și le-a răspuns: Continue reading

Năucitorul comunism

Nu poți să nu te minunezi de discursul nostalgicilor comuniști din țara asta și de totala lipsă de priză cu realitatea pe care o afișează. Și te miri și te miri și, când crezi că nu mai are ce să te surprindă, te mai miri o dată.

Oameni care continuă să povestească cum a scos comunismul țara asta din epoca de piatră și cum a construit blocuri și străzi deși știu foarte bine că, în același timp, în Europa capitalistă se făceau lucruri net superioare. Nu e nevoie decât să te uiți – când am ieșit din comunism cum arătau șoselele noastre și cum arătau ale lor, cum arătau trenurile noastre și cum arătau ale lor, cum arătau mașinile și autobuzele noastre și cum arătau ale lor (după revoluție s-au importat mijloace de transport în comun de afară, vechi de 10-15 ani și erau net superioare).

Mai mult de atât, nu era lucru mai de preț și mai dorit în vremea comunismului decât ceva de producție străină. Orice. Jucării pentru copil, haine, casetofon, video (chiar mă, video românesc exista?), televizor, nici să nu mai vorbim de o mașină, venite de afară erau nestematele zilelor comuniste. Ei, exact aceeași oameni care au trăit realitatea respectivă și și-ar fi dat salariul pe juma de an pentru trei mărunțișuri produse afară, susțin sus și tare că în comunism România era superioară tehnologic și economic. Continue reading

Urbanism in Bucuresti?

Greu de crezut ca asa ceva este posibil intr-o capitala europeana, tara membra UE, unde se presupune ca exista un plan cat de cat coerent de dezvoltare urbanistica.
Astfel de constructii dezvaluie latura intunecata a creativitatii si flexibilitatii omului. Cumva, unora dintre romani le sta excesul de inteligenta si creativitate in drum, pentru ca nu pot nicicum sa gaseasca calea fireasca si normala a lucrurilor…

Pentru cei care nu au vazut stirea zilele trecute: blocul a fost ridicat peste Casa Spiru Haret din Bucuresti. Absolut legal, cu aprobari, cu de toate…

1 coi pedeapsă

Dând peste o nouă mostră românească de nepăsare și delăsare la locul de muncă, cu prilejul unei vizite la service, mi-a zburat mintea peste milenii și peste mii de kilometri, la nenea Yu.

Tata lu nenea Yu era inginer și funcționar public chinez, acu câteva milenii, perioadă în care dacă venea ploaia făceau apele prăpăd – rădeau sate întregi de pe fața pământului, omorau oameni și animale cu carul și așa mai departe. Ei, pe chestia asta, împăratul zonei i-a zis scurt:

– Nea tata lu nenea Yu, ia și rezvolva problema.

– Gata, boss, se face.

– Dacă nu se face, știi ce te așteaptă.
Continue reading