O mică românească

Azi e Ziua Educației.

Câte lucruri pot să facă profesorii în școală ca să dea, măcar pentru o zi dacă-n rest e același stil comunist de îndopare forțată, o față caldă educației? Jde mii de chestii altfel.

Săptămâna trecută prin școlile din provincie a venit o înștiințare de sus cum că, dacă se vrea, ziua poate să fie liberă/neplătită. Acum văd că-n București oricum e așa.

Păi nu? La urma urmei ce poate să bucure elevii mai tare și să le arate utilitatea și frumusețea educației decât o zi în care profesorii să le zică – stați mă acăsucă, noi preferăm să nu fim plătiți decât să facem altceva decât rutină.

Românii și conținutul premium

Au trecut în jur de 8 ani de când mi-am luat vacanță de la scris scenarii, mi-am împachetat sculele, cortul, prietenii și banii pe care-i aveam și-am plecat timp de vreo 7-8 luni prin toată țara, să facem un fel de Top Gear de pescuit.

De câțiva ani tot auzeam cârcotelile pescarilor români că nu au la ce să se uite, că toate emisiunile sunt filmate pe ape private, ticsite de pește, că n-au aventură, realitate, umor, că toate materialele sunt niște publicități plictisitoare. Și așa era, eu făceam parte din public și aveam exact aceeași părere.

Așa că ne-am pornit noi să facem ceva diferit, dacă tot era cererea uriașă și furibundă. A ieșit o minune de 12 episoade, exact opusul emisiunilor care rulau la noi pe televizoare, plină de aventură, umor, auto-ironie, ape sălbatice și pești vai de ei – 22 de specii prinși în nu știu câte stiluri și tehnici diferite de pescuit. Într-unul din episoade, filmat 3 zile pe o cale ferată, la 40 de grade, atacați de șobolani și țânțari, aveam chiar un monolog în semi-delir de la căldură. Continue reading

Patriotism din vorbe goale

Moartea tribunului a pus pe tapet cum nu se poate mai bine o realitate care continuă să scufunde societatea românească la un sfert de secol de la revoluție: la noi patriotismul stă în vorbe goale.

Cu asta defilează românul în viața de zi cu zi și cu asta votează românul în zilele de alegeri.

Tot românul înjură hoția, pilele, în general mersul șontâc al sistemului nostru, dar când îl avantajează pe el, se unge până la gât exact cu lăturile de care era scârbit în general.

Măcar românul e consecvent și aplică aceeași rețetă cu cei de care-și leagă speranțele, atâta vreme cât înjură ce sau pe cine trebuie, merită susținere, vot și spume la adresa celor din tabăra adversă: Continue reading

Mi-e rusine ca sunt timisorean!

Am ajuns sa o spun si pe asta. Sunt nascut in acest oras, ma leaga o copilarie frumoasa si o viata la fel de minunata de acest oras. O mare parte din viata, am fost mandru ca sunt timisorean. In special in perioada cand am fost plecat din tara, intre 1985 si 1995.

Astazi mi-e rusine de acest oras si de oamenii care-l reprezinta. De ce?
Uite, dau doar un exemplu printre multe, care mi-a pus capac.

Continue reading

Halucinantul funcționar român

Amicul meu C are obiceiul să ia câte prostioare de prin lumea largă, prostioare care vin cu poșta. Sătul de zecile episoade cu încurcături și livrări melcești s-a dus omul să schimbe ceva, că nu se mai putea.

Am oameni la licență care abia așteaptă să aibă proiecte de soft, hai să vă facem noi unul gratis cu tot ce vă trebuie ca să nu mai scrieți cu pixul peste tot, să nu mai încurcați adresele, pachetele, să nu mai pierdeți timpul aiurea. Ba să recunoască și codul de pe pachet dacă are, ca să nu mai scrieți deloc.

Aaaaa… nuuuuu… pentru asta trebuie să vorbim la București…

Dacă pe viitor se-apucă poșta să vrea un progrămaș de genul asta, cam câte milioane de euro va da statul unei firme de IT, după o licitație deschisă și corectă? Continue reading

Hai cu primaru’

Teoretic alegerea primarului dintr-un singur tur nu e nici antidemocratică și nici nu sprijină în vreun fel venalitatea clasei politice. De fapt cam asta a fost și poziția din spatele schimbării legii plus argumentul suprem – uite că și afară se poate așa.

Când vorbim însă de electoratul român, măsura devine evident de protecție a unei clase politice luată prin surprindere de ultimul vot, care nu mai vrea să fie bulversată de vreo apariție independentă, din afară mocirlei, că cine știe cum votează nebunii ăștia care nu iau punga de făină. Continue reading

Ai noștri are voie

E fascinantă toleranța românului la orice când e vorba de ai lui. Chestii pentru care ar fi în stare să calce în picioare și să facă moarte de om, nu mai vorbim de spume verbale, sunt dintr-odată nimicuri dacă le face unul de-al lui.

Că e vorba de familie, de echipa preferată, de partidul susținut, merg toate.

Viol? Îs de-ai noștri!

Blat? Îs de-ai noștri!

Corupție? Îs de-ai noștri. Continue reading

Critica e moartă

Zice Dorin despre cât de necesară e critica serioasă unui mediu cultural și cât de inexistentă e ea la noi. Aș putea spune totuși că e un fenomen general, care nu se oprește nici la mediul cultural și nici la granițele noastre.

La nivel global review-urile de tehnologie, făcute de profesioniști recunoscuți ai jurnalismului web, ajung să nu mai valoreze o ceapă degerată în ochii cititorilor după ce, din nou și din nou, se dovedesc comandate, plătite și neatinse de vreun gram de sinceritate. Continue reading

Cum de sunt mai scumpe fructele românești?

Decât să iau de la hoții ăștia din piață mai bine iau de la supermarket. Cum, dom’le, adică ăștia le aduc in Spania, din Congo, din Titikaka și ale noastre de-aici de peste deal, sunt mai scumpe? Dă-i dracu de nesimțiți.

Nu, problema adevărată nu e că-s scumpe ci că-s prea ieftine. Țăranul sadea, nu antreprenorul agricol, ci țăranul țăran le vinde foarte ieftin, mult prea ieftin ca să o ducă bine și să-și poată face viața mai ușoară și munca pământului mai atractivă pentru cei ce se uită la el, mai tineri.

Un produs crescut și copt natural, la soare, este normal să fie substanțial mai scump decât o producție grăbită, plină de chimicale și ajutor la coacere din motive extrem de ușor de înțeles – este mai sănătos pentru organism și este mult mai bun la gust. Continue reading

Fiscu’ și rumânu’

Dragoste între mediul de afaceri și fisc nu e nicăieri în lumea asta, însă la noi relația dintre cele două este pur și simplu prăpăstioasă.

Motivele, uitându-ne doar la afaceristul micuț, fără spate politic și fără super firmă care să preia iubitul cu fiscul, sunt de toate felurile:

Dorin vorbește despre cum românul nu e în regulă și apoi se plânge că fiscul e nedrept, adică ori antreprenorul e hoț ori e neglijent. Când aude de ”pur și simplu nu ai cum să fii cu toate în regulă” dă neîncrezător din cap, adică ce om normal nu poate să respecte niște reguli?

Nu că ar fi o surpriză la blogeri dar și ăsta e un exemplu în care părerea se bazează ori pe lipsa de experiență ori pe o experiență limitată la niște chestii clare și simple. Continue reading