Pasul Mestecăniș scapă de gunoi

Cu doi ani în urmă scriam despre incredibila viziune a Consiliului Judetean Suceava pentru stocarea gunoiului menajer exact pe europeana ce leagă două orașe turistice bucovinene.

Cum să pui o groapă de gunoi, chiar pe drumul unde vine lumea să se bucure de aer curat și munte verde? În tot județul nu se găsea alt loc decât chiar în pasul turistic, chiar pe europeană, ca să stea omul în spatele camioanelor cu gunoi zemos și când oprește să vadă peisajul să dea în miros de mort?

După ce proiectul a fost contestat în instanță, lucrările nu s-au oprit. Consiliul se baza încrezător pe Tribunalul Suceava și verdictul le-a fost pozitiv, nicio surpriză, chiar dacă se încălcau niște norme legale clare.

Apelul judecat zilele trecute la Cluj a scris însă altă poveste și proiectul a fost etichetat drept ilegal. BUM-BUM-BUM. E o victorie deloc lipsită de importanță a Continue reading

Rate la preot

Cu lista de salarii și pensii pentru fiecare familie din comună în față, preotul împarte contribuțiile – 200 de lei pentru unii, 400 de lei pentru ăia cu pensii mai grase. Nu vă mai spun ce înseamnă grase, că v-apucă plânsul, venitul mediu în Bucovina e jos de tot.

Popa e la a cincea sau a șasea biserică pe care o face și n-are timp de pierdut, așa își respectă instrucțiunile/canonul de mai sus și așa își dovedește chemarea creștină.

”Gândiți că aveți rata la bancă de-acum”

Nu, demult nu mai contează starea spirituală a enoriașilor, armonia din sat și puterea slujbei din altar pentru urcatul pe treptele ierarhice ale bisericii. Competența se măsoară în bani și turle.

”Și dacă nu plătiți?”

”Nu se poate, ne citește în biserică și ne face de râs. Și-apoi noi am zis că vrem biserică numai că nouă ne ajungea una mai mică, nu așa de scumpă”
Continue reading

Argumentele pro-oierit

La orice articol sensibil, cum ar fi unul care explică cum o tradiție românească are un impact negativ asupra mediului dacă e făcută excesiv, în goana după bani, primii care vor reacționa vor fi nu tocmai cei mai deștepți și informați oameni de pe internet ci, dimpotrivă, cei care au interes și cei care-s fixați pe o idee fără să știe prea multe despre ea.

Așa s-a întâmplat și cu articolul despre oierit și cum influențează pajiștile montane. Pe scurt articolul zicea așa – modul de oierit s-a schimbat, numărul oilor s-a schimbat, motivația ciobanului s-a schimbat și toate astea fac ca impactul asupra muntelui să fie mai puternic decât altădată, iar lumea ar trebui să-și schimbe perspectiva romantică asupra ciobanului și să înceapă să privească stâna ca pe o afacere, o afacere ce trebuie reglementată corespunzător.

Un val de prostie, lături și jigniri s-a pogorât asupra blasfemiatorului de mine folosind argumente diverse. Am să vorbesc de câteva dintre ele:

  1. Ești un trădător care vrea ca poporul român să rămână fără esență, că oieritul e ocupație tradițională și doar Dumnezeu poate spune ciobanului ce să facă (nu e o ironie arogantă din partea mea, treaba cu Dumnezeu chiar e luată dintr-un comentariu). 

Nu sunt împotriva oieritului ca tradiție. Mai mult de atât, din punctul meu de vedere numărul oilor ar putea să se și tripleze dacă asta e bine pentru economia româească. Numai că triplatul ăsta nu trebuie să aibă consecințe ireversibile sau cu greu reparabile.

Oameni buni, exploatarea lemnului din pădure este tot o ocupație tradițională Acum toată lumea sare în sus când vede tiruri cu lemne pe șosea. De ce? Pentru că vedem cum ni se golesc munții și reacționăm normal. Nu putem accepta ca pentru buzunarele unei mâini de oameni să condamnă păduri întregi care ne fac aerul tuturor mai bun și muntele mai stabil, doar cu argumentul – na, lasă că se fac bani buni.

Ei dacă acu 50-100 de ani să spunem ați fi văzut cum plecau plutele la vale pe Bistrița (se legau buștenii între ei în plute masive, se făcea un lanț de plute și așa cobora lemnul la vale) ați fi făcut atac de cord. Echivalentul ar fi acum o coloană de câteva zeci de tiruri mergând pe națională. Continue reading

Eroul cioban și habarnistul de facebook

Pentru cine nu are răbdare să se informeze dintr-un text mai lung: pentru că știți despre oierit și natură fix nimic, pentru că nu sunteți în stare să faceți niște legături logice, pentru că naționalismul de carton ridică la rang de simbol niște afaceriști ca oricare alții, ați reușit să vă contraziceți principiile voastre normale și să feriți de limitări normale o industrie care exploatează mediul aproape pe gratis, cu efecte peste cele ale braconajului pe care-l huliți atât. V-au mânat ca pe-o turmă de oi.

*

Dani, colegul meu de reacții, a băgat un articol despre nedreptatea teribilă ce li se pregătește ciobanilor, aceste simboluri naționale de românism pur și aplecare asupra modului natural și curat de a face lucrurile.

După câteva comentarii mi-am dat seama că singurele lucruri pe care le știe el despre oierit sunt culese din Baltagul iar majoritatea dintre voi, după cum am văzut pe FB, nici atâta nu știți.

Așa că articolul ăsta încearcă să vă informeze pe voi, habarniștii militanți din online și să vă arate că ați ajuns, mulți dintre voi, să vă contraziceți chiar principiile pe care în mod normal le apărați cu strășnicie. Continue reading

Oieritul modern se hrănește cu ignoranță

Pentru cine nu are răbdare să se informeze dintr-un text mai lung: pentru că știți despre oierit și natură fix nimic, pentru că nu sunteți în stare să faceți niște legături logice, pentru că naționalismul de carton ridică la rang de simbol niște afaceriști ca oricare alții, ați reușit să vă contraziceți principiile voastre normale și să feriți de limitări normale o industrie care exploatează mediul aproape pe gratis, cu efecte peste cele ale braconajului pe care-l huliți atât. V-au mânat ca pe-o turmă de oi.

*

Dani, colegul meu de reacții, a băgat un articol despre nedreptatea teribilă ce li se pregătește ciobanilor, aceste simboluri naționale de românism pur și aplecare asupra modului natural și curat de a face lucrurile.

După câteva comentarii mi-am dat seama că singurele lucruri pe care le știe el despre oierit sunt culese din Baltagul iar majoritatea dintre voi, după cum am văzut pe FB, nici atâta nu știți.

Așa că articolul ăsta încearcă să vă informeze pe voi, habarniștii militanți din online și să vă arate că ați ajuns, mulți dintre voi, să vă contraziceți chiar principiile pe care în mod normal le apărați cu strășnicie. Continue reading

Codașul – fabulă la coadă

Ora 10. Banca Carpatica. Coadă de 7 oameni.

Asta-i coadă? își zice Codașul. Păi eu am stat după 300 la coada de portocale din ’79 la -15 grade…

Ora 11.Banca Carpatica. Coadă de 5 oameni până la el și de 5 oameni după el.

Doi pe oră? Dacă stătea Einstein la coada asta acum aveam teleportare.

În spatele Codașului e Descurcărețul. Descurcărețul nu are răbdare să stea să aștepte degeaba atâta vreme, așa că-l bate amabil pe umăr și șoptește fermecător că iese un pic, să-și rezolve o treabă la magazin și vine repede.

Na, ce să zică Codașul? Doar nu poate să-i zică la om ce să facă în timpul lui, nu?

Ora 11.45. Banca Carpatica. Coadă de 4 oameni. Au rezolvat 2 dar a intrat unul în față, c-avea fonduri aprobate și procedura începută de dimineață.

Descurcărețul se întoarce. Își ia locul la coadă în spatele Codașului, pufnind că ce naiba merge așa de încet. Se fâțâie de pe-un picior pe altul vreun sfert de oră și apoi iar îl bate amabil pe umăr.

”Mă duc să-mi iau o cafeluță că nu mai rezist”

Ce să-i zică Codașul? Să nu-și ia omul cafeluță? Continue reading

Societatea civilă are nevoie de lobby, educație și jucători

  1. Lobby

Se fac liste cu neica-nimeni sau vedete în posturi cheie, fără să se țină cont de pregătirea sau experiența în domeniu. Ți-ai dat cu părerea despre ceva, ai scris o scrisorică deschisă tinerilor? Tudor Chirilă prim-ministru.

”Pfffff”, pufnesc superiorii cu picioarele pe pământ, ”Ia uite la ăștia ce idioți, fraieri, uite pe cine propun” aruncă pragmaticii.

Da, nu așa ar trebui să funcționeze gândirea colectivă, dar e de mirare și e de condamnat? De la cei 10 mii de specialiști (sau 50.000 că nu mai știu câți erau) ai Convenției Democratice, până la ministru de finanțe harvardist, tot ni s-au fluturat în față specialiști. Au căzut pe rând în fața unor examinări care de care mai banale. Iar ăștia au fost ăia puțini, că miniștri cu palmares real în spate nu prea am avut., ba chiar cred că-s mai multe cazurile de inginer la educație decât de oameni real calificați pentru post.

Și atunci? De ce ni se pare atât de amuzant? Nu cumva uităm care e cu adevărat problema în cazul celor care ne conduc?

Încrederea. Continue reading

Oprea, parul din ochi

Când mă uit la ce revoltă furibundă s-a stârnit împotriva lui Oprea, m-apucă râsu-plânsu.

Guvernul, parlamentul și premierul ăsta au schimbat Codul Penal ca să se protejeze. Nu există o încălcare mai gravă a ordinii de drept decât asta, NU EXISTĂ ceva mai mârșav decât să sabotezi justiția schimbând chiar legea de care se folosește.

Acum au refuzat crearea unei agenții care să confiște/execute silit averile corupților – dacă întrebi orice român, ORICE român, care-ar fi primul lucru de dorit în cazul corupților ar răspunde – confiscarea averilor. Practic au zis nu dorinței tuturor românilor. Continue reading

Să fie românești până la miez

Mare sfârâială mare cu legea care obligă magazinele să prezinte la raft produse românești. Ba unii că e de bine și că așa e normal, să ne susținem producătorii, ba alții că nu e o măsură corectă pentru o piață liberă (bine că subvențiile care omoară concurența sunt…), ba ceilalți cum că producătorii noștrii sunt niște lepre și nu-s în stare să facă produse de calitate la preț decent. Continue reading