Vine Anafu’

Din nou la buget au intrat mai puțin bani decât estimau, fără nici o bază, dragii noștri guvernanți. Răspunsul imediat nu a fost că așteptările au fost idioate ci că ANAF-ul nu-și face treaba, că economia subterană, că evaziunea și așa mai departe.

Bineînțeles economia subterană și evaziunea sunt chestii proaspăt apărute, normal că s-au păcălit șerifii stelari cu planificarea încasărilor dacă au apărut evazioniștii ăștia brusc și neanunțați. Între noi fie vorba ANAF-ul ăsta e cam ca o sperietoare de ciori fără brațe, îi sperie doar pe cei care n-ar fi intrat oricum pe ogor.

Din când în când mai sare unul, la o bere, cu câte o soluție practică de stârpire a evaziunii, ba să centralizeze eficient datele de pe facturi și să facă controale simultane la fabricantul de pâine și la distribuitor să-i prindă cu milioanele de pite aburinde în afara facturilor, ba să oprească tirurile pe șosea și să verifice pe tabletă dacă datele de pe document se bat cu vreo firmă valabilă, ba să se uite în curte la patron și dacă vede cinci bmw-uri și 30 de camere da’ firma e pe zero să-i dea cu spray de piper și așa mai departe. Continue reading

Lua-v-ar dracu de oameni buni!

La așa un titlu porțile iadului se deschid fulgerător, de să sară din balamale… însă chiar m-am săturat de oamenii ăștia buni până în gât și nu pentru că aș fi alergic la omenie ci pentru că, de parcă n-ar fi de-ajuns de distrusă, au stricat încă un lucru la țara asta.

Vorbesc de sfinții ce merg printre noi, ăștia de aruncă cu gologani spre mâinile întinse, hrănindu-se cu privirea de recunoștință falsă a cerșetorului și umflându-și pieptul când simt admirația celor din jur pentru așa om adevărat. Să le pun zgărzi sub tensiune și de fiecare dată când dau la cerșetori vreun ban să le sară smalțul de pe dinți de la șocuri electrice , atunci da, ar merita admirați. Continue reading

Ultima generație de stat la coadă

Un pic după ora șase, când lumina zilei bătea încă spre albastru, ieșeam din scara blocului ținând strâns în mână veșnica plasă verde închis din fâș indestructibil și porneam fuga spre trei străzi mai încolo.

Înainte de a da colțul după librărie îmi bătea inima de să-mi sară din piept și mi se ascuțeau simțurile brusc, c-un singur gând în minte – azi e ziua când o să fiu primul la rând.

Nu, nu eram. Niciodată nu ajungeam primul. Mă rugam să mă lase mama să ies mai devreme, m-aș fi trezit și la patru doar să câștig odată locul unu la coadă. Îmi și imaginam cum m-aș fi simțit, primul din fața ușii, invidiat de toată lumea, ars de priviri ciudoase din spate și fără nici o grijă că s-ar putea termina smântâna înainte s-ajung la vânzătoarea grasă. Continue reading

Credibilitatea in online

Il citesc pe Arhi in fiecare zi, exista o vreme cand chiar comentam in fiecare zi la el, spre deliciul unora si disperarea altora…

Ieri Arhi a scris din nou unul dintre acele articole razbunatoare, pe care eu nu le-am inteles niciodata. Un articol jenant, bazat pe dezvaluiri cancaniste, in care el se ia de cineva din online pentru a sterge cu el pe jos. Ca sa-l invete minte pe idiot cu cine are de a face.

De ce? Pentru ca asa stie Arhi, senior al internetului, sa-si arate solidaritatea fata de prietenii lui din online. Daca un prieten a fost piscat de fund, el prompt ii sare in aparare si-l ataca pe agresor.

Ceea ce la prima vedere lasa impresia unei prietenii adevarate, cu un Arhi in rolul de mare sufletist, inzestrat cu un sentiment al dreptatii iesit din comun, la o privire mai atenta, se dovedeste a fi ca si stil, mai degraba un comportament ce seamana cu bataile si agresiunile acelea de cartier, declansate de faptul ca cineva din gasca dusmana a zis ceva deplasat despre altcineva din gasca prietena. Continue reading

Cum evadezi în România


Sunset in Bucovina by Vlad Popa on 500px.com

Pornind de la articolul ăsta – Românul care mă face să emigrez – și de la consensul general al comentariilor că mă consum prea mult încercând să lupt cu mentalitățile și personajele de care mă izbesc la tot pasul în țară, am ajuns să mă gândesc ce mi-ar trebui mie ca să mă liniștesc.

E greu să fii liniștit în România de azi, poate cel mai greu… sunt atâtea lucruri de care trebuie să te rupi ca să nu simți nevoia să urli încât pare aproape imposibil. Și dacă nu ești dintre cei pe care calmul interior îi face să treacă ușor peste mizerii atunci trebuie pur și simplu să te ferești de ele.

0. Să accept că nu au nici un rost conflictele sau interacțiunea de orice fel cu românii care nu mă reprezinta, să-i ignor total și să nu-mi pierd o secundă cu ei. Asta chiar ține doar de mine și de-acum încolo o să încerc să fac asta mai tare decât am încercat vreodată. Eu cu prietenii mei și cu oamenii de calitate pe care îi întâlnesc din când în când. Continue reading

Românul care mă face să emigrez

Discutam zilele trecute despre sila pe care ți-o provoacă starea țării ăsteia și cum picătura cu Roșia montană a pornit chiar gânduri de emigrare. Nu vă gândiți la o discuție între ecologiști turbați, mâncători de salată care se leagă cu lanțuri de copaci să protesteze, ci la niște oameni normali care sunt scârbiți de episodul ăsta pentru că scoate la iveală și-ți aruncă în față toată mizeria și lipsa de decență cu care este condusă România.

Am înțeles despre ce vorba și cum ajungi să te saturi de statul pe care tu îl ții în spate cu taxele puse pe orice, dar am replicat că pe mine mă deranjează mai mult altceva decât cretinii de sus. De ăștia încerc să mă izolez cât pot de mult, văzându-mi de ale mele și ignorând cât pot de mult știrile cu și despre ei, ce mă distruge însă infinit mai mult sunt cretinii din popor. Continue reading

Vânătorii

Suntem un popor de vânători. Vânăm mistreţi, ştiri senzaţionale, reduceri, like-uri, găleţi, bormaşini şi, mai nou, cutremure. Acum este deschis sezonul de vânat cutremure. Ultima captură este monstrul de 2,6 pe Richter, ţintit cu precizie de profesionist, noaptea trecută, lângă Galaţi. Probabil, mulţi dintre vânători au dezvoltat deja fetişuri cronice pentru această categorie de vânat. Au nopţi tumultuoase cu vise erotice în care apar exemplarele alea mari, adevărate, şocante. În fantasmele lor perverse apar doar “bunăciuni” de la 6 în sus pe Richter. Iar ei, vânătorii, profesioniştii, stau bine ascunşi, aşteptând vânatul să zburde dintre falii.
Continue reading

Rambo, pilot pe submarin

Mă sună cineva seara trecută:
„Auzi, mă, cică vor aia de la M.A.I. să angajeze 10 piloţi pe elicopter!”

În naivitatea mea caracteristică, mă forţez să uit pentru câteva secunde criteriile de angajare în cadrul Ministerului de Interne şi cer detalii suplimentare:
„Vor şi civili?”
„Nu, cică doar ofiţeri”
„Aaa, ok atunci. Deci e tot aşa ca înainte. Merci mult pentru telefon…”

Totuşi, nu mi-am hrănit curiozitatea dintr-un singur telefon şi am căutat noi surse, noi informaţii. Până am ajuns la Ziarul de Iaşi:
Continue reading

Când pictează Kafka

De când lumea avocații s-au luptat cu percepția publicului despre ei. Regulamente și coduri de etica, reguli de conduită și apartenența la casta lor sacră și câte și mai câte chestii pe care le scot în față cu orice ocazie, încercând să spele cumva imaginea de necrofagi sociali care fac bani din mizerie, crimă, durere, prostie, hoție și aleargă după gunoaiele societății să mai facă și ei niște firfirei.

Stimabilul domn Nastase proaspăt ieșit de la mititica a reușit să dea o gaură cât China de mare în apărarea asta a avocaților, in zidurile de ”noi protejăm dreptatea” ”luptăm pentru interesul celui mic” ”suntem niște garanți ai justiției” ”baroul e un organism de o etică ireproșabilă” ”suntem arhanghelii corectitudinii pe pământ” pe care branșa și le-a construit în sute de ani. Continue reading