Călugăr & marketing guru

Pe Dani episodul de aici mai mult l-a distrat, pe mine însă m-a întristat puțin. Nu m-a surprins deloc necesitatea unei aprobări date de episcopie pentru folosirea unor imagini cu proprietatea bisericii, e un lucru cât se poate de normal.

Nu m-a surprins nici reacția de dezaprobare la adresa titlului cărții la care lucrăm, ”Dracula’s Kitchen” dar:

1. Nu e bun titlul ăsta vă pot da eu trei titluri, nu unu, care să fie mai bune că și eu mă pricep la marketing ( și trebuie să recunosc ca biserica e foarte bună la marketing – nu-s bune decât lumânările din biserică de 3 ori mai scumpe decât la magazin, decât vinul din biserică – nu ține căsătoria dacă vinul nu e de acolo – și așa mai departe). Continue reading

Caise de Constanta

Piața din Vatra Dornei e una din cele mai scumpe din țară, cu diferențe constante de 20-30% în plus față de ce cele mai apropiate orașe.

Pe-o tarabă se lăfăie niște caise pufoase, punctate, galbene cu exact câtă roșeață trebuie, de-ți plouă în gură nu alta. Sub ele, scrisă mare și clar, o etichetă cât casa: CAISE DE CONSTANȚA.

Cum să nu le iei, dom’le, dacă-s așa de frumoase și dacă-s și de la noi? Când dai să pui mâna, auzi în spate niște hohote de râs:

– I-auzi, caise de Constanța, ha ha ha ha! Continue reading

Invățământul românesc pe scurt și 6 puncte de plecare

Prea mulți – problema nu e că avem prea mulți studenți în învățământul superior, o țară de doxați nu o va duce rău din cauza asta ba dimpotrivă, iar frica asta cu nu are cine să ne lege ciubotele după aia n-are acoperire reală.

Problema e că nu merită să fie acolo, marea lor majoritate intrând la facultate mult sub nivelul necesar și, mai grav, ieșind fără mai nimic în plus. Diploma e goală și asta e de fapt boala acestui sistem.

Învățământul superior ar trebui să cearnă elitele, că de aia îi spune superior, acum însă tot ce face este să producă hârtii pe bandă, hârtii care nu contorizează o valoare reală ci doar servesc de fițuică în CV.

Mediul universitar nu mai are filtre nici la intrare nici la ieșire. Continue reading

Românul nu mai înțelege funcția

Mă uitam cu câtă ușurință dă la o parte românul țiganizarea interlopă în familia Băsescu sau acoperirea plagiatului lui Ponta, primii doi oameni în stat pe scena politică actuală. Și mai deranjant este ce motivații găsesc în timp ce fac asta:

Ce dacă frate-su a intrat într-un clan mafiot, ce are el treabă cu asta? Acu ceva vreme eu n-am putut pleca din țară pentru că aveam rude cu probleme… ce vină aveam eu?

Adică ce? Dacă frate-tu o comite trebuie să intri tu la închisoare? Ce tâmpiți sunteți!

Ce atâta scandal? Cine n-a copiat să facă gură… toți am copiat! Ponta n-a dat în cap, ce atâta vorbărie pentru nimic…

Se vede limpede care e linia de gândire a românului nostru. Pentru el funcția în stat nu are Continue reading

Mandria de a fi român

A explodat online-ul pe tema mândriei patriotice odată cu intrarea Simonei Halep în finala Roland Garros, profilându-se repede, cum de obicei se întâmplă la noi, două tabere diametral opuse.

Primii nu mai știau cum să bombardeze internetul cu mesaje trâmbițătoare, lacrimogene, uneori chiar siropoase despre cât de mândri sunt că-s români în momentul ăsta iar ceilalți grăbindu-se să le răspundă agresiv cât de stupid li se pare să te mândrești cu munca altcuiva, la care tu nu ai avut niciun aport și așa mai departe.

Ca de obicei când e o discuție de asta de care și să vrei nu poți să scapi, am stat să se liniștească apele și-am venit și eu c-o părere.

E normal să fii mândru de cineva care Continue reading

Mă piș pe vot, îl anulez sau îl dau unui gunoi? – Dilema votantului român

Isterie mare pe-o poză c-o fătucă într-un tricou inscripționat cu ”Mă piș pe vot”, isterie mare și împotriva celor care votează cu aceleași gunoaie care ne tot duc la sapă de lemn, isterie superioară și atotmoralizatoare a celor care merg și-și anulează votul – ăștia din urmă au găsit gaura de la gogoașă, ce poate fi mai nobil decât să-ți anulezi votul? Poate doar să votezi un independent, un Diaconu ceva…

Dacă isteria asta generală s-ar îndrepta spre o educație politică, spre timp folosit în căutarea (și da, trebuie lupă și cercetare serioasă), în găsirea unei alternative mai curate, chiar dacă e una de care nu a auzit nimeni și care nu pare a avea șanse, bine ar mai fi. Dar nu, pentru român isteria și aruncatul cu noroi spre opțiunea altuia e mult mult mai satisfăcătoare. Continue reading

Șmecheria votantului român

Am văzut imaginea asta pe facebook și nimic nu vorbește mai clar și mai trist, cel puțin pentru mine, decât stilul ăsta de educație electorală.

Când spuneam că regimul comunist a distrus orice cultură politică și electorală, a sfărâmat orice busolă și orice sistem normal de apreciere a candidaților, sărea ca ars poporul să mă pună la zid că-s prea tânăr să-mi dau cu părerea…

Uite, tată, imagine likeuită și shareuită mai ceva ca un poster cu trei pisici drăguțe de aceeași masă de români educați… pentru mine imaginea asta vorbește de la sine pentru marea majoritate a votanților români și o face într-o manieră absolut tragică.

Ia să vedem ce ne zice nouă, limpede ca apa de izvor, acest îndemn: Continue reading

Cine merită ajutor de la stat?

Trăim într-o țară unde aproape toată lumea așteaptă ceva de la stat și când zic ceva nu mă refer la lucrurile normale pe care să le pretinzi de la o guvernare ( justiție, protecție, legislație corectă, servit interesul statului și așa mai departe) ci la cadouri materiale, indiferent sub ce formă vin ele.

Mi-a căzut podul de șubred ce era de ce nu face primarul nimic? Mi-a nins în curte unde-s jandarmii să dea zăpada? Mi-a stricat inundația casa neasigurată obligatoriu de ce nu-mi face statul alta la loc? Continue reading

USL nu a păcălit niciodată 7 milioane de români

De fapt USL-ul nu a păcălit niciodată pe nimeni, cei care au crezut în el au fost chiar mai puțini decât votanții celor două partide din uniune, câtorva liberali convinși venindu-le extrem de greu să acorde încredere unei alianțe cu stânga…

De asta mă amuză idioțenia titlurilor și articolelor despre cum ruperea alianței a dărâmat speranțele a 7 milioane de români, 7 milioane de păcăliți, de creduli dărâmați și așa mai departe. Nici vorbă de așa ceva, acei peste 7 milioane au votat contra unui președinte care a reușit să ajungă cel mai urât om din politica românească activă (pe Iliescu nu-l mai punem la socoteală, e ieșit din prima linie a jocului) și voturile lor nu au nicio legătură cu urcarea USL pe postul de salvator al țării.

Dacă prin absurd am ignora totuși realitatea și am presupune ca voturile au fost pro USL nu contra Băsescu, după o guvernare care a arătat Continue reading