Oktoberfest – Kitschul berii Timisoreana

Inainte de toate, doresc sa precizez cateva lucruri.
Sunt nascut in Timisoara, etnic german, am emigrat cu familia mea in Germania in anii ‘80 si m-am intors in Timisoara in 1995.
Am trait in Germania 10 ani, am fost in fiecare an la Oktoberfest in München, unde nu numai ca am descoperit berea buna dar m-am si indragostit de ea.
Atat de tare, incat am decis sa infiintez, impreuna cu alti prieteni de-ai mei, o fabrica de bere in Timisoara. De mai bine de trei ani de zile, producem Terapia in Timisoara, pentru timisoreni. Cu un oarecare succes. Continue reading

Loganul, cea mai iubită și disprețuită mașină

De la nu mi-aș da loganul pe 3 bmw-uri până la n-aș conduce un logan nici dacă mi l-ar da degeaba (când omu avea o gioarsă second de pe care curgeau tablele) le-am auzit pe toate.

Trecând peste pasiunea asta exagerată pe care românii o pun mai în orice, hai să încerc o analiză la rece, ca om ce-a condus loganul peste tot și am și cu ce să-l compar, de la buburuze la suv-uri de 3 tone.

Prețul

Mai auzi câte unul cu păi mai pui 2000 și-ți iei din aia, care e de trei ori mai șmecheră. Nu, nu îți iei – pentru o mașină ieftină raportul de calitate preț la logan e imbatabil, de asta și are succes european. Echipată cu absolut tot ce se putea pe un logan, c-un motor decent de 105 CP, a mea a fost vreo 10.000 de iepuroi. Nu, dotările nu-s la cine știe ce nivel – servo-direcție, abs, geamuri electrice, inchidere centralizată, aer condiționat. Nu climă, nu scaune încălzite, nu esp (la generația actuală cică ar fi și de ăsta). Continue reading

Cine ține România pe loc

”Avem conducătorii pe care-i merităm” și ”Când o să se schimbe generațiile” sunt două expresii cu care mult timp nu am fost de acord.

Ce popor e ăla care merită o șleathă de hoți, incompetenți și fără obraz, care să-și bată joc de el și să dea legi pentru buzunarul propriu? Parcă noi românii nu suntem totuși așa de răi… Și ce generații să se schimbe când toată educația post-revoluționară a aruncat la gunoi orice scară de valori și promovează șmecheria, ”descurcăreala”, ungerea roților, trecutul pe lângă lege și scurtăturile la orice?

Stând însă și analizând la rece mocirla în care noi ca popor și România ca țară ne scăldăm, ajung să văd cele două vorbe, atât de des folosite la noi, drept pline de adevăr.

”Avem conducătorii pe care-i merităm” – la noi se votează constant după pomana electorală, că e vorba de un kil de ulei și-o vodkă în satele uitate de lume, că e vorba de un spor de pensie/salariu pentru imensa masă de pensionari/bugetari, tot aia e. Continue reading

Rasism sau ipocrizie?

Imi aduc aminte in 2001, in ultima etapa din Bundesliga, Bayern juca la Hamburg in deplasare, se juca campionatul in acel meci. Bayern avea nevoie de un gol ca sa castige trofeul, Hamburg conducea cu 1-0 in min 94. La acest scor, Schalke ar fi fost campioana. In ultima faza a meciului, a inscris Anderson pentru Bayern din lovitura libera. A fost cel mai dramatic moment din istoria campionatului german de fotbal. Continue reading

Romanul este prea bun

Românul este prea bun. Dacă toți ar fi ca el, țara asta ar fi un rai de civilizație, decență, curățenie și rafinament civic.

Românul este prea bun. Prea bun să fie ospătar, portar, naș, funcționar public, polițist, procuror, judecător, parlamentar, într-un cuvânt prea bun ca să fie orice. Nu e vina lui că e plătit prea puțin sau pus pe un post sub valoarea lui și nu are de ales – ori nu-și face treaba cum trebuie ori își ia singur banii pe care-i merită.

Românul este prea bun. Știe legile prea bine ca să-l pacălească cineva să le respecte și-ți explică imediat, ca un jurist desăvârșit, de ce în momentul și situația aia, lui nu i se aplică. Continue reading

Ce-am invatat la facultate I

Că oamenii sunt oameni indiferent de profesie/funcție. Știu că pare de o naivitate vecină cu prostia dar pentru mine, puști abia plecat la facultate, era normal ca profesorii universitari sa fie toți, până la ultimul, niște rezervoare de principii, cultură, clasă, rafinament și dorința de a te face pe tine, învățăcelul, mai bun.

Am dat peste exact același stil ca în liceu. Subiectivism, bârfe, simpatii, predat cuvânt cu cuvânt din manual de parcă noi n-am fi fost în stare să citim, note aruncate din burtă, orgolii umflate și așa mai departe. Ce-i drept ăsta era tonusul general dar parcă excepțiile erau mai multe – profesori, poate nu plutind pe nori luminoși, dar interesați să te învețe.

Că în memoria oamenilor cu care studiezi/lucrezi ajungi în două feluri. Ori ești tot timpul acolo, zi de zi, prezent la tot ce trebuie ori te faci remarcat.

Trei absențe atât aveai voie la procedură penală, la a patra deja nu mai intrai în examen. În timp ce cei care ciupiseră a patra absență se tânguiau fără succes pe la ușă să fie primiți la testare, eu îmi vedeam liniștit de treabă deși fusesem la un singur seminar, unul singur și niciodată la cursuri. Însă când fusesem, discutasem jumătate din oră cu profesor despre ce zicea el acolo.

Să știu asta m-a Continue reading

Paradoxul Macovei

Unde ești tu Țepeș, Doamne?

De câte ori nu am auzit românii spunând cuvintele astea? De câte ori nu am înjurat printre dinții, scârbiți până la refuz, cloaca politică și piramida de hoți care fură de ani de zile țara asta? De câte ori nu ne-au dezgustat profund gesturile de traseism politic, pupatul unde ai scuipat și în general atitudinea jenantă de lins în dreapta și-n stânga și trecut dintr-o tabără în alta, de la o părere la alta, în funcție de unde era ciolanul puterii?

Offf, dacă ar veni unu’ care să se pună cu hoții ăștia, să-i taie, să-i spânzure, să-i bage în pământ. Offf, dacă ar apare cineva care să nu se schimbe de pe azi pe mâine și să nu accepte orice de dragul accesului la putere. Offf, dacă ar exista cineva care să înoate împotriva curentului ăsta putrezit al politicii. Am avea și noi cu Continue reading

Cum mi-a luat poliția carnetul pe bune și aiurea în același timp

Drum perfect drept, perfect plat, vizibilitate 800m-1km, în afara localității. În față aveam un X5 cu o doamnă la volan care avea stilul ăla cumplit de a freca nervii mașinii din spate – frână până la 50-60 înainte oricărei curbe, indiferent cât de ușoare erau și apoi accelerat rapid înapoi la 80, că mai sus nu urca.

Mergeam după ea de câțiva kilometri buni, drumul fiind plin de curbe și cu linii drepte scurte, de nu aveam unde să trec. Când văd cum se deschide în față aproape 1km de drum drept și liber, apăs pedala, mă duc până aproape de sută (nici nu a fost nevoie să trec peste) și depășesc.

50 de metri mai încolo, sare dintr-un spațiu viran pe care tronau niște tiruri domnul polițist. Depășisem pe linie continuă și pedeapsa era clară – permisul suspendat.  Continue reading

Sfânta rudă și Moise de Suceava

Eram cu 12 ani mai tânăr și aveam treabă la poliția județeană, biroul de acte-înmatriculări și alte alea legate de circulație. Nu mai știu despre ce era vorba, doar că aveam dosarul sub braț, nu știu câte chitanțe plătite în total altă parte a orașului și o dispoziție de mormânt (mi se spusese ce mă așteaptă).

Vreo sută de oameni, veniți de la 5 dimineața, înghesuiți într-o sală neîncăpătoare și pentru jumătate dintre ei, sufocați, transpirați, cu nervii întinși la maxim de încetineala cu care se mișcau cele două ghișee, își apărau locul cu o ferocitate demnă de un cârd de leoaice.

Doamne-ferește să fi pășit fără să vrei un centimetru în fața cuiva ca-ți rupeau capul pe loc.

Eu ajunsesem pe la amiază și eram abia în cadrul ușii de la intrare. La fiecare Continue reading

Balivernele lui Florin Nicolae Jianu, ministru de Ponta

V-am povestit acum ceva vreme despre groapa de gunoi plasata în munte chiar pe europeana ce străbate Bucovina și o unește de Ardeal, adică exact pe drumul pe care circulă turiștii.

Nu exagerez – groapa de gunoi este exact în europeană și-o poți admira când te duci la Vatra Dornei dinspre Câmpulung Moldovenesc. Mai jos ministrul delegat Florin Nicolae Jianu (printre altele și pe turism) e întrebat ce părere are dumnealui despre plasarea unei imense gropi de gunoi chiar în inima turismului din nordul țării. Continue reading