Te doare capul

La începutul anului trecut, când am dat drumul la un PFA, mi s-a cerut să aproximez ce venituri o să am și ce impozit o să plătesc.

Că trebuie să visezi în stele și să mai și declari ce ai visat statului român, nu mi s-a părut atât de ieșit din tipare. Poate vor și ei, drăguții, să facă vreo estimare bugetară, să vadă cu ce o să construiască autostrăzi/catedrale/chestii de astea.

Când a sunat însă telefonul acu 2 ore, să-mi spună că probabil o să am niște majorări la impozitul pe care-l visasem, cumva statul a reușit din nou să mă lase perplex. Adică să plătesc penalități de întârziere pentru că nu am plătit în avans? Continue reading

CFR-ul adormit

Nu că aș avea ceva împotriva aerului vintage sau că nu mi-ar conveni aerul austriac și tapițeria brodată, dar parcă totuși aș prefera altceva. Mai ales că e vorba de un tren important, principal să-i spunem, de traversează țara de la nord la sud și mai ales că suntem în 2015.

Adică nu vreau neapărat să facă 600 de km în 3 ore, dar parcă nici în 10 nu e tocmai ok. Iar ăsta e vagon de dormit, adică cea mai cu moț chestie pe care ți-o poate oferi trenul respectiv. Ăla principal, de leagă nordul de sud, nu orice mocăniță dintre 2 sate.

Am mai mers și pe la europeni mai breji decât noi cu trenuri care nu erau chiar strălucitoare și mai lăsau ceva aer prin balamalele scărțăitoare ale ușilor. Da alea erau trenuri de cătun, nu din astea serioase. Și nici măcar alea nu erau mai bătrâne decât mine. Continue reading

Să luăm dacă se poate

La grădiniță, Ioana primește cornuleț și lapte. Nu tocmai proaspăt, nu tocmai bun, nu tocmai premium. La cât de fandosită e la mâncare și la cât trebuie să ne rugăm de ea ca să mănânce trei linguri făcute exact pe gustul ei, era clar că nu o să se atingă de ele.

Na, să le pună în ghiozdan la alt copil, sunt câțiva care chiar au nevoie. Lângă mine un X, cu posibilități financiare cam de 10 ori mai mari decât ale mele, împinge cutia copilului într-o parte și-i desface tacticos cornul (pâine goală nu vă gândiți la altceva) și-i zice ceva de genul – uite, e primit pe degeaba, să vezi cât e de bun. Și dă-i și convinge copilul să mănânce ceva net inferior gustării pregătite de acasă.

Pe drumul spre casă încă mă miram de gestul ăla complet anapoda când mi-a trecut brusc, amintindu-mi de zecile de șmecherii văzute la poporul ăsta de-a lungul vieții mele milenare. Continue reading

România suntem noi

O altă zi a României, o altă zi de efervescență patriotică cu parade, discursuri, piepturi umflate de mândrie naționalistă. Nu se vede din modul în care-mi analizez țara, ba dimpotrivă de fiecare dată când o fac se trezește vreun patriot de carton să mă tragă de urechi că nu-mi respect patria mumă, dar și eu sunt atins de nițică dragoste pentru pământul în care îmi e îngropat neamul.

De asta scrisul meu de azi nu se va îndrepta spre unde e România sau unde aș vrea să fie, ci spre noi, spre mine, românul care a rămas aici și care că-i place sau nu, că știe sau nu, este de fapt România.

Ce-ar fi ca românul ăsta să-și ia țara înapoi nu așteptând totul de la mai marii țării ci făcând el primul pas. Și nu cine știe ce salt uriaș ci pași mici, simpli de tot: Continue reading

2 pentru Romania

2 pentru Romania – Cei doi candidați văzuți prin obiectivul camerei, ochii familiei și vecinilor, în două documentare de o oră lungime. Departe de a mă da pe spate calitatea și profunzimea lor, mă gândesc ca valul admirativ ce le descrie drept documentare eveniment vine din două motive.

Primul ar fi că media românească este atât de jegoasă și de compromisă politic încât o apariția unei producții curate e într-adevăr un eveniment.

Al doilea ar fi că fiecare se bucură și vede ce vrea în materialele astea.

Susținătorii lui Ponta văd un băiat tânăr, capabil și înfipt de mic, cu o ascensiune rapidă și pe deplin meritată. Ceilalți văd un parvenit clasic, oportunist fără scrupule care s-a folosit de politică pentru a ajunge mai repede și mai sus decât ar fi putut-o face prin meserie.

Susținătorii lui Iohannis văd un om serios, gospodar, cumpătat, care a făcut bine tot ce și-a propus să facă, respectat de toți cei care îl cunosc și decorat de nemți. Un om intrat în politică nu ca să ajungă sus ci ca să facă treabă. Ceilalți îl văd un molâu, bun de primar dar fără vână de politician, fără emoție, fără suflet, un robot antipatic.

De reținut ca amândoi aveau succes la femei, unul din postura de macho activ dus la discotecă să agațe, celălalt reținut dar arătos ca o stea de cinema la care veneau gagicile singure.

BOR si decadenta spirituala

Am incercat sa neg, am luptat impotriva gandului ca BOR s-ar implica in campania electorala.
Mai ales dupa ce am citit o declaratie oficiala data de BOR, cu privire la alegerile prezindentiale. In aceasta declaratie oficiala din 04.08.2014, BOR precizeaza ca:

“”Clerului ortodox român îi este interzis să desfăşoare activităţi cu caracter partinic în comunităţile de credincioşi pe care le păstoreşte. Orice activitate partinică a clerului ortodox este contrară hotărârilor Sfântului Sinod şi dezaprobată de credincioşi. Patriarhia Română face un apel către reprezentanţii clasei politice din România ca în dezbaterile electorale privind alegerile prezidenţiale din toamna acestui an să evite confruntările politice motivate religios, deoarece, potrivit legilor României, cultele religioase sunt factori ai păcii sociale (Legea 489/2006, art. 7, alin. 1), nu motive pentru învrăjbirea populaţiei.” Continue reading

Ce-i desparte pe romani de ceilalti romani?

Am citit astazi un interviu acordat lui Sabin Gherman si mi-am amintit de renumitul manifest “M-am saturat de Romania” din 1998. L-am citit inca odata si m-am cutremurat, cat de real si de autentic este si in ziua de astazi acest manifest. Cine vrea sa-l reciteasca, il gaseste aici.

Iata cateva spicuiri din interviul mentionat mai sus, luat de Adevarul, domnului Gherman:

Reporter: Cum interpretaţi dumneavoastră harta cu rezultatul votului în turul I- în care Muntenia/Moldova sunt colorate în roşu (alegătorii lui Ponta), iar Ardealul/Banatul sunt albastre (alegătorii lui Iohannis)?

Sabin Gherman:

“…v-aţi întrebat de ce la noi se spune “spor la lucru” şi dincolo de Carpaţi “serviciu uşor”? […] Şi la noi bat cerşetorii pe la poartă, dar nu cer direct pâine şi slănină, ci întreabă dacă n-ai de tăiat lemne sau de strâns fânul. Cer de muncă. Dincolo de Carpaţi – întrebaţi-l pe Dragnea cum stă treaba, cum a reuşit să facă dintr-un judeţ – cu cel mai bun pământ agricol din România – pol al sărăciei naţionale. Ar fi cazul să vedem că în cele mai sărace judeţe sunt şi cei mai bogaţi baroni. De-aia s-a votat aşa: pentru că în Transilvania şi Banat vrem să fie mai bine, iar în Moldova şi Muntenia – mai rău să nu fie Continue reading

Rețete pentru bucătari

E plin online-ul ăsta românesc de bloguri culinare, reviste gastronomice și genii în bucătărie. Nu e numai la noi efervescența asta ci și afară, gătitul a devenit pur și simplu șic/cool/interesant/artă în ultimii ani. La noi însă, păi se putea altfel?, sfera asta culinară are o particularitate care o face cu totul și cu totul deosebită.

Eu gătesc de dinainte de masterchef, hell’s kitchen și devenirea bucătarilor chefi și vedete, la un nivel de mâncărică pentru suflețelul meu și al celor apropiați. Cu alte cuvinte, n-oi fi știind eu multe, dar nici începător nu-s.

Știți cum vine un dulap demontat făcut la noi? Simplu, părțile componente și un desen cu dulapul gata. Știți cum vine un dulap de la IKEA? Simplu, părțile componente și o grafică pe 15 pagini cu fiecare șurub și piesă numerotată și milioane de detalii despre fiecare etapă de montare.

Știți cum sunt scrise rețetele în onlineul nostru culinar? Cam cum vine desenul cu dulapul deja montat.

– se pun urzicile la fiert. În câtă apă se pun, frățică? Eeeee, vezi tu. Și câte urzici, nene? Juma de pungă. Continue reading