Coarnele românilor

Ce-ai pățit?

M-au prădat.

Aoleu! Când, măi omule?

Ieri seară.

Și ce ți-au luat?

Coarnele.

Dintr-un reflex absurd mă uit la creștetul amicului: da, n-are nici măcar un rest de coarne acolo. Mă lămuresc repede, e vorba despre o pereche de coarne de cerb, cu ramuri de poveste, vechi de vreo patru decenii, primite de la părinți și puse pe fața casei, în semn de oameni gospodari.

Nu săriți în sus să judecați după standarde de design modern: e o tradiție în zonele montane împădurite din toată lumea, care în Bucovina e încă bine păstrată pe casele construite mai demult sau pe cabanele făcute acum din bușteni cruzi.

Cum să te cațeri și să furi coarnele de pe casa omului? A și nu numai la mine, au luat de la toți!

Șocul omului nu era despre furt ci despre obiectul furtului, iar ăsta, un furt organizat de coarne în Bucovina, este un indicator dureros de clar pentru Continue reading

Când ești prea prost ca să votezi?

Ești prea prost ca să ai drept de vot dacă:

  1. Crezi că statul stă pe un sac cu bani ce se umple miraculos din cer, an de an.

Nu, bugetul nu apare de la sine, prin ploaie divină, ci din taxele plătite de mediul privat. Da, de mediul privat, că ULUITOR/NEMAIPOMENIT producția și serviciile de stat, distruse și căpușate un sfert de secol, nu bagă la buget ci iau.

 

2. Crezi că un bugetar contribuie la buget ca un angajat la privat.

Păi nu plătim aceleași impozite? Gogule, dacă tu bagi mâna în sac, iei zece roșii și dai patru înapoi se cheamă că-i același lucru cu ăla care aduce de-acasă patru roșii și le vâră-n sac? Nu, se cheamă că tu iei șase roșii și el pune patru.

Bugetarul nu aduce valoare statului în bani ci în muncă, asta e treaba lui. Dacă în momentul ăsta, cei din privat pleacă, nu mai există buget. Da,da, nema salarii la bugetari, de asta un stat cu mai mulți bugetari decât contribuitori la buget n-o s-o ducă niciodată bine.

 

3. Crezi că dacă nu mergi în vacanțe, nu conduci mașina decât o dată pe an, ai reducere la tren și faci economie la curent, nu te afectează nici lipsa infrastructurii moderne, nici scumpirile la pompă.

Îți dau o veste proastă: marfa, indiferent de care e, că-i tigaie antiaderentă la reducere sau ulei barbă hipster premium antipăduchi, prinde în preț timpul pierdut pe șosele/șine, motorină, curent și orice altceva îi face viața grea producătorului sau vânzătorului.

Dacă nu trăiești în pădure, cu zmeură și urechi de bursuc, că n-avem autostrăzi și trenuri moderne îți ia și din buzunarul tău.

 

4. Nu știi la ce-i bună separația puterilor în stat și-n general habar n-ai ce au de făcut ăia pe care-i alegi.

Păi? Dacă la tine-n gospodărie se sparge țeava de la budă și tu chemi electricianul, crezi că Continue reading

Hoții model

Azi căutam să cumpăr un coș cu lemne de foc. Mi s-a răspuns de către căruțași – nu ne putem risca, ne iau căruțele și caii și ne dau amenzi.

Într-un final, mi-au zis că-mi aduc patru săcușori cu lemnuțe. Bravo, am zis, dar stau acum pe geam și mă uit cum trec camioanele pline cu lemn…

*

Hai să spunem că absolut orice camion cu lemn pe care-l vezi pe stradă e ilegal, ba chiar în aceeașil măsură de ilegal cum e lemnul adus de căruțași(de multe ori chiar furat). Se vede limpede cum problema omului nu e asta, ci că lui i-a fost greu să cumpere lemn tăiat/furat pe șestache din pădure când alții pot lua cu tirul.

Da, fraza de început e o reproducere fidelă a unui post pe online-ul bucovinean. Mai mult, fraza e o variație a unei atitudini care o vedem peste tot – nu încălcarea legii irită românul ci realitatea că el nu o Continue reading

Mita nu e doar banul din buzunar

Traian Băsescu: „A luat o dată o mită, acum nu îi distrugem toată viaţa. Aşa a fost în tranziţie”

Trecem peste strălucitoarea aramă pe față a războinicului anti-corupție/moguli și ajungem la miezul discuției – spălarea mitei, albirea corupției.

A luat omul niște bani, poate și tu ai fi luat, poate din greșeală poate nu, dar pentru atâta lucru  îi distrugem toată viața? Ce abatere morală de moment și fără altă consecință decât luatul unor bani, nu?

NU.NU.NU, din două motive clare și late care țin de atitudine și de efecte.

  1. Atitudinea

Încearcă toți, de la Băsescu la Dragnea la Tăriceanu la liberali la conservatori, să împingă ideea faptei unice. Omul e trimis în judecată pentru o chestie și automat ăla e singurul lucru pe care l-a făcut greșit, o singură dată, în toată viața lui de om corect și nepătat.

Cam cât de nesimțit să fii și proști să ne crezi? Oameni care au milioane de euro la vedere pe care nu le pot justifica și probabil dublu pe-atât ascuns, sunt prinși cu o mită de câteva zeci de mii de euro și te aștepți să credem că aia a fost o întâmplare singulară.

De fapt oamenii ăștia s-au obișnuit să nu miște un deget fără să fie unși și niciodată nu au zis, nici la primul bolid de lux, nici la prima vilă de vacanță, nici la primul milion din șpagă – gata, ne e de-ajuns.

2. Efectele

A luat bani de la cutărescu ori ca să-și facă treaba(caz în care l-a păgubit) ori ca să-l ajute cu ceva ce nu i se cuvinea lui cutărescu(caz în care i-a făcut un mare bine).

Aici se opresc efectele mitei așa cum încearcă să prezinte situația mai marii și mai micii corupției românești. Toată corupția ar intra la funcționarul Ionescu a luat 5 lei ca să dea mai repede o autorizație de construcție ce oricum era legal să o dea, dar poate nu așa de repede și poate nu chiar pentru toată magazia…

Zău? Cum rămâne cu: Continue reading

Bășini elitiste

1%. 

Testele date în joacă, testele date în serios, cele cinci-șase sute-o mie de pagini citite într-o noapte și turnate a doua zi la examen de parcă le-aș fi avut în față, toate fără vreun antrenament dedicat(da, te poți antrena atât pentru teste de inteligență cât și pentru capacitatea de memorare), direcțiile variate în care sunt capabil de înțelegere, nuanțele de raționament, toate astea m-au pus în ăia 1% de pe glob. Bineînțeles vorbim de vârsta la care creierul rulează fin, 18-24.

Nu e ceva ce mi-a plăcut să cred despre mine, e realitatea dată de statistică și de rezultate. De fiecare dată când mă poziționez conform datelor astea palpabile, fără să le declar, de undeva vine automat reproșul.

Arogant! Elitist! Cine te crezi! Da’ ce, eu îs mai prost?

Puțini au o problemă cu un munte de om care spune că e mai puternic decât ei. Puțini au o problemă cu un model sau actor care spune că e mai frumos. Cumva însă e jignitor, nefiresc, de neiertat, de nepermis, ca altu să fie mai deștept.

Nu contează că tu defilezi mândru prin viață cu sloganul ”noi muncim, nu gândim”, ferească sfântu să-ți spună unu că el gândește mai repede, mai profund, mai complet. Tu poți să crezi că ești cel mai bun la pus gresia în baie, că asta faci de 20 de ani și vrei să o pui de fiecare dată cum trebuie, dar să nu auzi că altul și-a folosit capul la maxim tot 20 de ani pentru ce avea de făcut și asta îl face să fie mai bun la gândit decât tine. NUUUUU, e un nesimțit arogant.

Culmea ridicolului e alta. Nu începi o Continue reading

Impotența dacopatului

Fragilitatea, ridicolul și de multe ori absurdul raționamentelor pe care dacopații le folosesc ca să-și ridice strămoșii pe piedestal, nu mă deranjează cu absolut nimic.

Sunt născătorii civilizației, colonizatorii universului, inginerii piramidelor, i-au învățat pe romani latină? Bravo lor! Nu-s nici istoric, nici lingvist, nici cunoscător pasionat și fin al problemei ca să mă enerveze serios lipsa de obiectivitate științifică.

Ba chiar aș încuraja din toate puterile dacopatia dacă ne-ar crește ca popor:

Onoarea dacilor e  legendară? Ia să ne ținem și noi cuvântul, să nu mai umblăm cu fofârlica, să nu mai căutăm orice portiță de a da țeapă…

Au făcut Continue reading

La ce folosesc manifestațiile PSD-iste?

Cifre de toată jena pe lângă manifestațiile concurente, oameni strânși pe față de partid, plătiți și cu transport asigurat, afișe împărțite de organizatori, discursuri de să intri în pământ de rușine, un spectacol grotesc al hoției, obrazului gros și caliciei absolute.

Dacă se mai și apucă să vorbească manifestanții te-apucă râsul plânsul: unii înjură chiar conduita PSD-ului în timp ce-l susțin, alții visează soroși și binoame, alții nici nu știu pentru ce sunt acolo și ceilalți spun c-au venit că așa li s-a zis.

Te-ai putea întreba, ca om normal la cap, ce-i motivează să se umple de ridicol și să arate în gura mare pe ce și cum și-au construit toată puterea politică?

Două lucruri: Continue reading

Votul Diasporei

Cu vreun deceniu în urmă, când votul diasporei începea să-și arate potențialul și comunitățile de români de afară se activau, mi-am dat cu părerea despre cât de etic e să nu-ți asumi consecințele votului.

Pentru că așa stau lucrurile: un emigrant nu va trăi efectele votului său la fel ca un rezident. Contra-argumentele au venit sub forme variate – mai am niște proprietăți pe acolo, poate mă voi întoarce, trimit bani în țară – dar pe aceeași linie – mai am o posibilă legătură cu țara.

Legătura asta posibilă sau reală nu aducea însă niciodată emigrantul pe o poziție de egalitate cu cel care stătea aici, pur și simplu efectele votului erau directe și clare pentru cel din urmă și abia calculabile pentru cel plecat.

Etic și puterea votului ar trebui să fie diferită.

*

Și vine ultimul vot. După câteva luni de guvernare ce ne-au arătat clar ce Continue reading

PSD-ul și opoziția

Săptămâna trecută, chiar când protestele strângeau sute de mii de români în stradă, m-am uitat la tvr. Am vrut să știu cum se vede și ce se vede la televiziunea națională.

Două jigodii, una de la PSD, una de la ALDE, un cred că jurist (nu știu dacă era din opoziție sau neafiliat politic) și moderatoarea. De văzut am văzut un spectacol definitoriu pentru scena politică actuală:

  • la două minute după ce juristul a explicat clar și corect de ce ordonanța ar produce efecte retroactive, pentru că așa funcționează dreptul penal, una din jigodii zice că ”nu produce efecte retroactive, astea-s prostii”
  • la trei minute, se lansează ambele jigodii într-o pledoarie care duce abuzul în serviciu în ceva bagatelă făcută din greșeală, câteva zeci de lei acolo alocați aiurea din neatenție și pentru care să faci închisoare e un lucru strigător la cer de nedrept.

Moderatoarea și celălalt tip se uitau la ăștia doi fără replică. Efectiv nu-și găseau cuvintele în fața unui discurs pe cât de nesimțit pe atât de bine construit. Eu țipam la televizor, încercând să-i pun vorbele în gură ăluia, vorbe ce mi-erau atât de clare și de evidente încât nu înțelegeam cum cineva de pe planeta asta nu le are la el.

Ăsta e tabloul general al scenei politice românești: un partid adevărat,profesionist, se luptă cu niște amatori.

Cuuuuuuuum? Cum să zici de Continue reading

Pericolul real

Pericolul real nu este să iasă câteva mii de corupți din închisoare. Nu este să ne fure ăștia pe față patru ani. Nu este să își pună hoardele de incompetenți șpăgari în orice post din sistem.

Asta se întâmplă deja constant de după revoluție și am supraviețuit. Pentru fiecare condamnat pentru corupție mai sunt zece-douăzeci încă în pâine iar piloșii din sistem au rămas neatinși de decenii cu excepția unei sperietori de câteva săptămâni.

Cu alte cuvinte nu s-ar schimba nimic. Tot ce ar avea voie să facă ăștia acuma pe față, cu legea schimbată de partea lor, au făcut și până acum cu o mică pauză în ultimii doi ani.

Rezistăm încă patru în mizeria asta fără să clipim, am ajuns să fim căliți ca buruienile.

Nu, pericolul stă în confirmarea invincibilității poziției în care se află. Nici Iliescu, nici Năstase, nici chiar Ceaușescu n-au dat vreo lege care să spună poporului că ei vor și au voie să fure fără să fie pedepsiți.

Dacă o trec fără să cadă, primesc practic nu teoretic confirmarea unui electorat care-i susține în hoția pe față și a unei opoziții, inclusiv mulțimea din stradă, care nu are ce le face.

Și atunci de unde naivitatea astea a unei șanse curate la vot peste patru ani? Vai cum o să le arate România curată, educată, productivă, ușa din spate… și cum o să iasă la vot toți cei care au văzut ce înseamnă să dai fandosit și pretențios din mână că nu te interesează politica și să te trezești peste noapte cetățean al unei țări de hoți… și cum o să Continue reading