Un happening baroc într-un spaţiu aşijederea

scris de Claudiu T. Ariesan

E tare greu să scrii despre tine şi evenimentele tale de suflet când vocaţia ta cotidiană pare a fi evocarea celorlalţi şi a înfăptuirilor corespunzătoare acestora. Totuşi ce am păţit vineri la Sala Barocă a Muzeului de Artă din Timişoara a fost mirabil şi nu pot lăsa neevocate bucuriile momentului înainte de a se estompa. Continue reading

Lampă Finală II – Cursa pentru Bucureşti

Schiţă cu întors-dus.

2

PERSONAJE:

Acelaşi Sine (Andru-David Simionoiu)
Aceleaşi Şine (C.F.R.)
“Der Zug 1”, “Der Zug 2”
Oameni şi controlori şi mai diverşi
O ALTĂ LAMPĂ FINALĂ?!?… “Lampa finală deja îmi făcea cu ochiul, ştiind că drumul de întoarcere nu va fi chiar atât de plăcut ca primul…”

După ce am plecat de la sediul Datagroup, parcă totul era mai frumos, frigul nu mai era frig, roşul de la semafor nu mai era roşu, şi parcă nici Timişoara nu mai era atat de Buzău.

Ce poţi face, însă, până când îţi pleacă trenul înapoi spre Bucureşti, într-un oraş pe care nu îl cunoşti decât din redările GPS împrăştiate cu generozitate pe căi invizibile de deasupra scalpurilor noastre, via sateliţi, în condiţiile în care la 11:00 erai deja angajat cu acte-n regulă, iar der Zug 1 pleacă abia la 17:55?

Păi ce să faci, renunţi la frazele lungi, mănânci ceva, bei altceva (preferabil), fumezi 1-11 ţigări, te plimbi, te miri de supradoza de agenţi de circulaţie, întreg centrul părând secţia lor ambulantă de Poliţie, în general, faci reconaissance work şi aştepţi propuneri de ucis timpul în mod util şi / sau plăcut. O astfel de propunere care le-a combinat pe ambele a venit imediat din partea lui Hary, care m-a invitat la o masă ce s-a dovedit a fi generoasă şi carbogazoasă: o ciorbă cu de toate, apă minerală, o porţie de cartofi pai, apă minerală, două bucaţi (era să zic mânuşi de baseball) de ceafă de porc pane, două pahare de apă minerală, un platou de murături, apă minerală. Ce să mai, dieta completă pentru un călător în trenuri cu întârziere. Am mulţumit carbogazos pentru toate, apoi am purtat o discuţie pe nerâgâite despre proiectele mele şi ale editurii, trecute, prezente, viitoare.

După, am fost lasat cu maşina fix în centru. Se facuse în jur de 14-15:00 şi mi-am zis că “E timp pentru toate, acum o să mă plimb puţin, poate îmi face un local de pe strazile astea lungi cu ochiul, gara nu e atât de departe, mă opresc undeva, îmi iau o bere, citesc ceva (RECOMANDARE SUBLIMINALĂ – ERNESTO SABATO, “ABADDON, EXTERMINATORUL”) şi apoi plec cu paşi de GPS înapoi spre gară”. Închidem ghilimelele, pe la 16:00 deschidem buzunarele, verificăm actele, banii, în general tot ce nu iei cu tine după moarte; constatăm cu uimire ca biletul de tren a dispărut.

Continue reading

Lampă Finală I – Cursa pentru Timişoara

Schiţă cu dusîntors.

img_20161111_061605519

PERSONAJE:

Sinele (Andru-David Simionoiu)
Şinele (Căile Ferate Române)
Trenul IR (InterRegio) – alias: “Der Zug”
Diverşi oameni şi controlori
Lampa Finală

M-am născut în Buzău.
Momentan, locuiesc în Bucureşti.
Săptămâna trecută am fost în Timişoara.

Am făcut acest drum pentru a mă angaja la editura Datagroup, ca lector/corector. “Proofreader”, dacă ne plac termenii sinceri, direcţi. Acum că am terminat Facultatea de Litere, am fost destul de bucuros să mă pot angaja în domeniul literar, fără ca domeniul să stea sub semnul constelaţiei de profesori de liceu sau sub semnul zodiei Profesorului Universitar. O non-preferinţă personală, nu am nimic cu ideea de a fi profesor. Poate am, însă, câte ceva împotriva modului în care se predă arta de a preda, da, sunt cel puţin nemulţumit de acest frate al metacogniţiei, această metapedagogie organizată în module facultative doileice, dacă-mi este permisă invenţia adjectivului. Însă, momentan mă voi bucura doar de simplul fapt că la întrebarea: “Ăăă… Litere, zici? Şi unde predai?”, pot să raspund într-un mod prin care să iau prin surprindere chiar şi lămpile finale ale marilor strategi militari:

Nu predau. Sunt proofreader la Datagroup.
Continue reading

FILTM 2016

Scris de Claudiu T. Ariesan

 

A cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Timişoara (singurul din ţară externalizat în alt oraş decât Bucureştiul) a reprezentat o întâlnire puternică emoţional şi marcată distinct între scriitori speciali din România şi din alte ţări estice cu publicul din oraşul de pe Bega şi numeroşii fani festivalieri ce s-au deplasat în chip special, unii chiar pe speze proprii, aici pentru a prinde pe viu lecturi şi replici ale unor entităţi culturale precum Mircea Cărtărescu, Ludmila Uliţkaia, Ioan T. Morar, Borco Ilin, Ioana Nicolae, Marius Chivu, Clara Uson, Vasile Ernu, Florin Bican, Nikola Madzirov şi alţii. Continue reading

Un scriitor la Bookfest 2016

Scriu de când treceam pe sub clanța ușii, dar postura de scriitor de carte profesionist, care să vândă publicului, mi-e încă haină nouă. Bookfest-ul de anul trecut a fost primul cu mine în stand și de-atunci m-am aplecat cu toată atenția asupra cititorului de orice fel, învâțându-i pe de rost metehnele.

Relaxat. De asta la Bookfest 2016 m-am dus relaxat, fără cine știe ce așteptări, deja știind că marketingul contează enorm, poate chiar mai mult decât produsul în sine. Editură încă necunoscută publicului larg, autor la fel, hai să-ncerc să mai câștig unu-doi cititori și să mă bucur de moment. O campanie micuță pe FB și-un pic de vorbă, să văd ce iese. Relaxat.

Boier. Când am văzut standul larg, aerisit, plasat bine, cu mese pentru discutat și cuburi pentru expus atracțiile zilei, m-am simțit ca un boier în turla de unde-și vede moșia.

Iar când am aflat și surpriza, adică prețurile incredibil de joase, de n-a văzut nici Continue reading

Un Bookfest reuşit

Îmi place Bookfestul. Îmi place pentru că este aglomerat, spoit, vulgar, zgomotos, murdar. Are toţi alergenii care îmi fac pielea să fiarbă de urticarie. Şi sunt dependent de ei; îi consum în masochismul cronic, în slăbiciunea fizică, în micimea sufletească.

Îmi place turma de ultramodernişti scuipaţi din pixelii iphonelor direct pe treptele Romexpo. Acolo unde şi-au ridicat aşezământ din rucsacuri brânzite, borcane cu zacuscă şi cutii de margarină. Sunt tinerii stăpâni de paraclis, care recită din sfânta carte “I don’t give a fuck!”
Nici cu spatula nu-i mai dezlipeşti de pe scări. Acolo şi-au slobozit rădăcinile: să pătrundă, să curgă, să sugă.

Îmi place şi bocetul elogios al vechii gărzi – amanţii rataţi ai senescenței. Drogaţi cu o malahie perpetuă, bătrâneii aştia au naufragiat pe insula alienării absolute. În sărbezimea lor, sunt veșnici. Nici moartea nu-i mai poate fu**.
Continue reading

Bookfest, balene şi perverşi

Editura noastră este oaza de prospeţime a Bookfestului. Aici se retrag la vatră mamuţii, cașaloții epuizaţi între valurile erudiţiei. Se aşază la masă, împreună cu sacoşa de rafie şi pungile din Kaufland, îşi întind ciolanele năduşite, oftează lung şi apăsat – Greu. Greu cu supliciul omniscienţei.

Oamenii se văd că au ajuns la destinaţie. Loc răcoros, mese, scaune, pereţi tapetaţi cu nişte paralelipipede ciudate, frumos colorate. Te aştepţi în orice moment să ridice mâna şi să pocnească meşterit din degete: “Băiatu, băiatu, o bere la masa asta. Rece!”

Ieri ne-au deşălat scaunele două modele Rubens, încă suculente, dar împinse bine spre marginea presenescenței. După ce şi-au săltat paporniţele pe sticla proaspăt lustruită de mine, au început să ţăţească (Verbul a ţăţi este sinonim cu a ţopârlăni, dar potrivit căprioarelor care păşesc legănat spre asfinţit. Astea nu mai ţopârlănesc, nu mai pot de mult “ţop-ţop!”. Dar ţăţesc într-un mare stil).

Şi cum nu era suficientă conversaţia maiestuos purtată pe culmile culturii de volubilă precupeaţă, încep voinicele mele să cotrobăie pe la fundul pungilor. Un şir nelimitat de pungi, ascunse una-ntr-alta pe model Matrioșka.
Nu pot să zic că am rămas uimit. De când s-au aşezat la masă m-a bântuit un gând: Băi, oare cât durează până le loveşte foamea pe delfiniţe?
Continue reading

Bookfest, prima zi

La aceasta editie de Bookfest am decis sa dam cu cartile in populatie, oferind iubitorilor de carte reduceri intre 40 si 80%.

Am inchiriat un stand aerisit, foarte bine plasat (langa tara invitata Israel) si cu o expunere mare (12 m lungime). Sansele de a nu ne intoarce cu foarte multe carti din cele 1.500 pe care le-am dus la Bucuresti ar trebui sa fie destul de mari. Cel putin asa am sperat eu, pana sa traiesc urmatoarea intamplare. Continue reading

Bookfest-uim 2016!!!

IMG_20160601_163856

de Claudiu T. Ariesan

Mâine în zori tot armamentul cultural Datagroup (iar anul acesta chiar avem muniţie grea!) va declanşa o nouă campanie de cucerire a inimii şi minţii cititorului bucureştean şi nu numai – la câţi iubitori de carte din toată ţara migrează între 1 şi 5 iunie la Romexpo. Vom fi în Pavilionul C4_C5, chiar lângă locaţia ţării invitate, Israelul, şi vom avea un stand minunat, inspirat de noutăţile lansate în premieră în zilele ce urmează, pe piaţa românească de profil.

Hary şi cu mine vom desanta de dimineaţa Zilei Copilului în Capitală, standul va fi ferchezuit, berea Terapia îmbuteliată va veni singură la standul unde ştie că îi este locul, prietenii editurii se vor aduna cu entuziasm, iar la ora 16,00 avem deja bucuria să vă invităm la o primă lansare spectaculară de carte filozofică: Sinele, o lume epistemologică, aparţinând fraţilor Gabriel şi Mihai Vacariu, personalităţi marcante din arealul academic şi publicistic de la noi.

Joi, în 2 iunie, avem o zi dedicată contactelor de lucru, discuţiilor cu alţi editori sau distribuitori de carte, apariţiilor media de tot felul (avem antamate o prezenţă în direct la Radio Trinitas între orele 13-14,00 la emisiunea „Valori şi atitudini” a Cătălinei Dima şi alta, deocamdată fixată în acelaşi interval orar, la emisiunea culturală transmisă live, chiar de acolo, a Mihaelei Dedeoglu de pe Radio France International).
Continue reading

Prodigiosul Bookfest 2016

Într-un ceas urnit de vreme şi cu limba-ncovoiată
Râd fecioare gâdilate, când păşesc desculţe-n nuferi
Unde cântă versul dulce despre barzi cu fruntea lată
S-a născut un pui de corb, într-un tei sculptat de îngeri.
(…)
Fete mici cu faţa albă îi înalţă zmei ofrandă
Şi în plisc îi poartă broaşte, corbii mari cu aripi sure
Inima-i lungeşte gâtul, vrea să guste din ghirlandă
Plutitor pe luntre calde, puful cerului s-adune.

IMG_20160531_184814
*
Da, după inimoase reverențe, am fost desemnat Mascota Editurii Datagroup. Din unghiul ăsta pare să am un început de guşă, dar staţi liniştiţi: Este doar un banal halo format în jurul sinapselor incandescente.
Nu ştiu cine a avut sadica inspiraţie să îmi agaţe cătuşe de cioc, dar promit să aflu!

În altă ordine de idei (una judicioasă), vă aştept începând de mâine la Romexpo, pavilionul C4-C5.
Continue reading