The Romanians are coming – Vin țiganii peste regină

M-am uitat aseară la primul episod al seriei britanice ”The Romanians are coming” și cam asta mi-a dat:

1. Primele minute sunt cu țigani în sus și tigani în jos și nicăieri nu se face vreo diferență între țigani și români. Știu că sunt voci (de exemplu asta) care, de undeva dintr-un plan superior al existenței noastre muritoare, ne bat obrazul că ar trebui să ne vedem de ale noastre și nu să ne ofensăm cu orice prilej.

În parte au dreptate – românii sar ca mușcați de cur din orice motiv și cu orice prilej și de multe ori asta le macină timpul și energia în așa hal, de uită să facă și altceva. Mai mult de atât, pot să spun clar și răspicat din experiență personală, că până și în țara scorțoșilor englezi, dacă-ți vezi de treabă și aduci ceva în plus acolo unde ești, n-ai nici o problemă de integrare.

Dar la fel de clar este și că etnia țigănească este total diferită de a noastră. Altă cultură, alte obiceiuri, altă înțelegere a legii, știm cu toți despre ce e vorba și nu e numai în capul nostru, romii au devenit o problemă europeană. Ei, în momentul în care eu sunt etichetat drept țigan, startul meu într-o țară europeană nu va porni de la zero ci de la -100. Iar asta, oricum ai întoarce-o, nu e fair-play. Ești bun, reușești să treci linia și de la -100 dar asta nu face startul din spate ok și e motiv legitim de strâmbat din nas și înjurat printre dinți.

2. Primul episod este trist. Trist la modul cel mai serios. Personajele urmărite sunt vai mama lor și zău dacă nu m-au întors pe dos. Cum să pleci într-o țară străină fără să rupi o boabă din limba de acolo și fără să ai nimic aranjat, nici măcar cazare pentru mai mult de o săptămână?

Dacă nu înțelegi nici măcar ”ridică mâna stângă”, cam cum vrei să treci de un interviu de angajare sau să lucrezi după instrucțiuni?

Ești tentat să te enervezi – bine, mă, da parcă i-au ales pe sprânceană, ce naiba, nu puteau să urmărească și ăștia vreo două cazuri mai normale? Chiar au luat ultimele două boabe din păstaie?

Din două motive, nu.

Ca om de televiziune trebuie să alegi un subiect care interesează și care să aibă impact asupra publicului țintă. Englezul nu e speriat de o mână de licențiați bine pregătiți, vorbitori fuenți de limbă engleză, care vin peste ei ci de hoarda de imigranți a căror primă grijă este să primească asistență socială și apoi să prindă și ei ceva de muncă pe firmituri (asta dacă nu aleg alte activități productive).Din punctul ăsta de vedere, să spunem mersi că nu au ales să urmărească o ceată de cerșetori că aveau de unde.

Iar al doilea motiv este că Continue reading

Kiss the Water – the art of fly fishing

E mai mult despre arta de a lega muște artificiale și despre un artizant desăvârșit al acestui meșteșug, recunoscut pentru asta până și de casa regală britanică. Fascinația și profunzimea pescuitului cu muscă pe râu sălbatic se împletește cu câte un episod din viața legendarei Megan Boyd.

Plăcut, dar un pic prea sobru pentru gustul meu, probabil din cauza cinematografiei folosite. Cel puțin pentru mine, nu a reușit să aducă în prim plan și bucuria pe care Continue reading

Secretul domnului Oscar

hollywood-jewNu duminica asta ci aialaltă va avea loc Gala Premiilor Oscar 2015. Deja se ştie cine va câştiga marele premiu, Cel mai bun film. Ralph Fiennes, Edward Norton şi Jude Law, combinaţia fatală în Grand Budapest Hotel. Bravo lor, să-l ia pe domnul Oscar, să-l pupe şi răspupe, să le mulţumească prietenilor, femiliei şi forţelor oculte. Felicitări şi la mai mare!

Şi acum, poate e cineva în stare să îmi explice de ce bomboana cinematografică a anului, Interstellar, lipseşte cu desăvârşire de pe lista candidaţilor. Cel mai bun mixaj de sunet şi Cel mai bun montaj de sunet nu sunt categorii. Sunt nişte glumiţe aruncate parcă în ciudă, să umilească şi mai mult Interstellar.

Iar faptul că a fost trecut pe lista “Cele mai bune efecte vizuale” demonstrează fie ironie, fie prostie. Ce retardel mojic a făcut nominalizările astea? Efectele vizuale din Interstellar sunt la nivelul anilor ’70. La fel de bine puteau să apară în Star Trek, nimeni nu s-ar fi minunat de splendoarea vizuală a peliculei.
Continue reading

Love, Rosie – film pentru gagici

Un siropel simpatic cu doi extrem de simpatici care se iubesc. Recomandat tuturor tipeselor din lumea asta cărora le plac siropelele simpatice cu doi extrem de simpatici. Și mie mi s-a părut simpatic.

Review-ul meu: simpatic. Atmosferă și filmare foarte bună de asta a și ieșit așa simpatic.

V-am zis că mi s-a părut simpatic?

Boyhood

Am văzut filmul ăsta cu ceva vreme în urmă și nu mi-a spus mare lucru. O curgere lentă, plăcută despre… nimic. Un copil dulce care se transformă într-un adolescent plictisitor și antipatic. Dacă aș fi încercat să găsesc vreo viață mai lipsită de scânteie și farmec decât a personajului principal, aș fi avut mari probleme.

Mare mare supriză și nu prea, Boyhood e în top filme pe anul trecut, în cărți pentru o grămadă de premii și toate astea, dacă nu ar fi un amănunt legat de producție, pentru un film banal și mediocru până-n gât.

Amănuntul este că Continue reading

De prin București

Să începem cu vita de la Red Angus care m-a dat pe spate. Mi-au executat un medium-rare ca la carte și imediat ce-am râșnit un pic de sare peste bucata de friptană, gustul a devenit absolut absolut perfect. Foarte bun și pe deplin recomandabil.

Am luat a doua zi și-un burger dar nu prea există comparație. Deși vita din burger e făcută și ea excelent, îi lipsesc niște condimente – nu poți face carnea tocată la fel de neutră ca o friptură că nu are același efect, iar celelalte componente ale burgerului nu sunt destul de puternice ca să aromatizeze/condimenteze carnea. Chifla veche și sfărmicioasă. Cartofii și sosul pe baza de usturoi foarte buni.

Cheescake-ul cu lămâie extra-super-excelent.

Continue reading

Imitation Game

Film de văzut, atât pentru povestea extrem de importantă pe care o spune despre o parte a războiului ținută multă vreme în urmă cât și pentru o prestație actoricească de cinci stele.

Imitation Game – Bun de tot.

2001 şi pretenţiosul Kubrick

2001În prima zi a anului m-am răsfăţat cu Stanley Kubrick şi capodopera anilor ’70: 2001: A Space Odyssey
Dacă încă nu aţi văzut odiseea lui Kubrick şi nu vă puteţi stăpâni curiozitatea, încercaţi să nu ignoraţi data producerii. Filmul a fost lansat pe 15 mai 1968. Cu un an înaintea primului pas făcut de om pe Lună.

Şi totuşi, secvenţa aselenizării imaginate de Kubrick seamănă izbitor cu materialul filmat în data de 20 iulie 1969 de echipajul Apollo 11. Până şi imaginea Pământului văzut de pe Lună: 15 mai 1968 aproximativ egal cu 20 iulie 1969. Spun “aproximativ” pentru că, trebuie să recunoaştem, în imaginile din ’69 Pământul este filmat cu detalii mai pretenţioase. Arată mai natural, mai veridic.
Continue reading

Interstellar, un film atipic

interstelarAm văzut Interstellar în urmă cu două săptămâni, însă nu am reuşit să găsesc cuvinte potrivite unei descrieri. Nici acum nu sunt în posesia lor, dar am renunţat să le mai caut. Pentru mine, filmul respectiv reprezintă o anomalie cinematografică. Este genul peliculei reuşite, pe care o apreciezi cu lacrimi, dar la care nu ai vrea să te mai uiţi vreodată.

Interstellar nu impresionează prin efecte vizuale. Scenele SF par realizate cu tehnologia anilor ’60 – epoca Star Trek. Nu are un joc actoricesc remarcabil, şi nu pot spune că am depistat scene memorabile. Scene pe care ai vrea să le revezi pentru spectaculozitate şi emoţie (din categoria Gladiator, să zicem).

Ba din contră. Luate separat, scenele sunt anoste. Dar puse împreună, alcătuiesc un maraton al suspansului şi al dramei. Maraton de aproape trei ore, la finalul căruia te recunoşti epuizat psihic şi emoţional.
Continue reading

Dead of Night (1945)

dead of nightPentru perioada sa, Dead of Night este o capodoperă a genului mystery-horror. Scenariul a fost scris în era pre-Hitchcock şi a fost conlucrarea a 11 miniţi propăşitoare. Aplecându-se preponderent spre psiholigie (psihanaliză mai exact), Dead of Night caută groaza în interiorul fiinţei umane. Dincolo de limitele conştientului, un patologic suspendat între realitate şi visare.

Nu veţi vedea în acest film fantome, vampiri, zombi, vârcolaci sau intestine agăţate de tăişul unui topor. Nu veţi vedea nici măcar o picătură de sânge! Atmosfera de suspanas şi groază este construită prin puterea cuvântului şi prin dibăcia narativă a celor 11 minţi amintite.
Continue reading