Pelicani la masă

pelicanAm văzut pentru prima dată o colonie de pelicani, la masă. La masa lor, nu la a mea. Stăteau grupaţi ca o turmă de oi şi păşteau peştele de la suprafaţa apei. Am înţeles de la localnici că lucrează în echipă cu cormoranii şi se hrănesc împreună. Cormoranii pătrund în adâncime şi ridică peştele spre căpăţânile ciolănoase de pelican. Şi atunci începe măcelul.

Într-adevăr, i-am surprins în timpul festinului şi chiar lucrează împreună. Printre sutele de păsăroi albi şi greoi, cu ciocuri lungi şi ascuţite ca târnăcoapele, făceau planări dansante şi câteva siluete suple, negricioase.
Continue reading

Crampele unui writing dead

drac deltaNu am mai dormit de 36 de ore. Vă scriu dintr-o casă bătrânească din Sf. Gheorge, cel mai nou pământ românesc. Este, de fapt, o fâşie îngustă de pământ recent dezvelit de ape. Văd localitatea pentru a doua oară în viaţă şi o ating în premieră cu talpa. Prima dată am atins-o doar cu patina.

Sunt foarte multe de povestit, dar, momentan, mă simt, mă mişc şi gândesc ca un walking dead. Nu neapărat din cauza celor 36 de ore menţionate. Vinovaţii sunt domnii Snickers şi Pepsi, pe care i-am cunoscut noaptea trecută în apropiere de Drobeta Turnu-Severin. Mi-au intrat la inimă. Mă rog, la o palmă sub inimă;şi au început bairam, scandaluri, nebunii, bătăi în cuţite cum nu a mai trăit moş din moş din stomacul meu.

Îmi pare rău doar de drumul cu vaporul spre Sf Gheorghe, capătul de bebeluş din pământ al Deltei. Când te perpeleşti în năduşeala celor mai înţepătoare crampe simţite vreodată, îţi pierzi puţin îndeletnicirea de a transforma imagini brute în metafore.

Între timp,s-a lăsat noaptea. 9 iunie, ora 21:30, noaptea nu are încă negrul acela pur, de cap vârât pe fundul butoiului din beciul bunicilor. Nu e bezna fatalităţii, aia care-ţi pupă sufletul prin ochi, îi simte gustul scârbavnic şi ţi-l soarbe. E mai degrabă un crepuscul târziu, suficient luminat pentru a desena corect conturul lumii, cu netrebnicia ta cu tot.
Continue reading

Prin munții Bucovinei treceau tancuri

544_realsizeIeri am ajuns în București, după 17 zile petrecute în Bucovina. Am văzut multe, m-au impresionat adeseori cocteiluri de arome, gusturi și imagini. Am înghițit și simțit în mod repetitiv unul dintre cele mai puternice amestecuri vizuale:

Se întâmpla undeva în partea de nord a țării, aproape de granița cu Ucraina. O lumină călâie și lăptoasă se presăra prin sita norilor peste siluetele versantelor stâncoase. În adierea vântului obosit pe serpentine, pădurea de conifere te strângea în sânu-i inamovibil, ca pe un bebeluș.

Ai fi putut să dormi acolo pentru restul vieții, ocrotit de grandoarea culmilor, alintat de fredonatul apelor subțiri și al cucilor. Ai fi putut să dormi acolo neatins și ocrotit pentru restul vieții. Ascuns, înălțat peste piscuri, unde nici timpul nu pătrunde. Și viața ta, până atunci limitată, se cufundă în nemurirea munților. Ai fi putut…
Continue reading

Bucovină, plai cu flori

IMG_7716Locuiesc de ceva timp într-o pensiune „ca-n poveşti”. Adică izolată cu bezea, turtă dulce şi marţipan. Din camera mea se aude tot. Dacă se excită două muşte cu un etaj mai jos, eu le aud gâfâitul. Dacă vecinul a închis televizorul pe Antena3, eu încă mai aud ecourile limbii. Dacă grăsana de la parter visează noaptea o omletă, eu deja aud cum se crapă coaja oului. Dacă…în fine, aţi prins ideea.

Un obicei al locului este ca după ora 9 dimineaţa (sinonim cu noaptea-n cap pentru mine) toată lumea să presupună că sunt deja treaz. Eventual chiar plecat prin pădurile bucovinene după căprioare şi mânătărci. Şi la ora 9:01 fix, mă trezesc în suspine şi chinuri din matca focului când aud aşa vuiet venind din holul pensiunii.

Mopuri pleoşcăind, mături pufăind, unghii şi tălpi de pantof râcâind, ferestre trântite, uşi trosnite şi două voci ba piţigăiate, ba răguşite. Ca de cloşcă înfoiată şi sugrumată. Erau cameristele în acţiune. Se plimbau dintr-o cameră-n alta, băteau la uşi, vârau chei prin broască, cuvântau toate trăsnăile lipsite de sens şi râdeau cu o falcă-n cer şi alta în iad.
Continue reading

Naufragiatul: In spatele camerei

IMG_7137Lacul Colibita, poalele muntilor, natura inca amortita. Temperatura apei undeva la 6-7 grade. Luciul ochiului verde se sparge in inele de spuma sub aripioarele unui clean saltaret. Aud ca pe fundul lacului dorm șalăi de peste 7 kg. Fantezia monstrilor din adancuri perpeliti pe gratar si mirosul intepator de rasina imi ridica pulsul si incep sa fierb. Simt ca mi-e sete sa sorb picaturi din apa si valuri din cer.

IMG_7151

Atunci cand stai mai mult de un minut intr-un lac de munte si privesti zapada de pe varf, s-ar putea sa ai o senzatie de racorica. Mai ales daca soarele s-a pitit in spatele unui nor gros si plumburiu.
Continue reading

Pastrav afumat in cobza de brad- reteta traditională Bucovina

Dulce mai era păstrăvul din apele reci și iuți ale Bucovinei, atât de dulce că pofteau la el toți chiaburii din Moldova de mai jos și chiar boierii Munteniei. Iar când mai prindea și gust de copt și fum nobil, apăi nu mai era cale să uiți de el și să nu poftești la așa o minunăție cât ai trăi.

Așa s-au învățat bucovinenii să-l bage repede în Continue reading

Călărețul fără cap

dani pe calLe Pierre a avut ședință de călărie. Armăsarul Doamnei C frământa muschiul verde și reavăn sub copite. Din blană ieșeau aburi, ochii îi străluceau a turbare și flăcări șerpuiau pe nări. Pierre se apropia spărgând sub tălpi țipetele fricii. De prin văi s-au ridicat corbii, într-un vals cântat de coruri funerare. S-au cutremurat stâncile Dornei, orizontul s-a curbat și soarele a încremenit pe cer, admirând încleștarea coloșilor: Armăsarul Doamnei C vs Pierre.

Dintr-un balans fulgerător de braț căpăstrul a fost înfășcat și monstrul spumegător s-a clătinat îngrozit. A nechezat, și-a ridicat copitele printre nori și a pufnit înecat de amărăciunea subjugării. Pierre încălecase dihania sub privirea înlemnită a Doamnei C.

Doamna C: Bravooo, ai încălecat ca o prințesă!
Continue reading

Laba inițierii

laba1Podișul Moldovei se încrețește în mușuroaie tot mai îndrăznețe de verzăciune. Foioasele vârfurilor și-au agățat brațele în cer, într-o strădanie nădușită spre tălpile sfinților. Gâdilați de crengile stejarilor, au auzit rugile de sub Împărăție și au ridicat trepte de granit spre dumnezeire. Aici încep Carpații Răsăritului, străjerii tărâmului bucovinean.

Vei știi că ai ajuns la destinație atunci când laba ursului bucovinean îți va deschide pofta de aventură și vei uita toate nuanțele fricii. Singura dorință rămasă va fi cea a exploratorului veșnic însetat de adrenalina revelației. Și dorința te va sorbi spre inima munților pe drumul nesfârșit al inițierii.

laba2

PS: În a doua fotografie, laba din zăpadă nu sare în ochi într-un mod satisfăcător, motiv pentru care am renunțat le titlul inițial al articolului: „O, ce labă minunată!”