Pelicanii Deltei

imagine mare

Ne-am trezi cu noaptea în cap, sperând să prindem pelicanii adunați în capul insulei exact când se ridică soarele din mare. Ne-am luat amândoi niște bluzițe subțirele să ne apere de tăuni și țânțari (asta după o tratare cu spray de abia se mai putea respira în cameră) dar în care să nu ne coacem de cald și am pornit spre malul Dunării în ceața dimineții.

– Mă, nu e cam friguț?

– Ți se pare, că abia am ieșit din pat…

În barcă însă nu mai era urmă de dubiu, venise peste noapte un front de aer siberian de Continue reading

Prost să fii, noroc să ai

Povestiri de la Olanu_kick offAstăzi ar fi trebuit să plec spre Vatra Dornei pentru sesiunea foto/video finală a proiectului Dracula’s Kitchen. Am fost joi la Gara de Nord, să îmi iau din timp bilet la cuşetă. Biletul Bucureşti-Vatra Dornei la cuşetă este 150 de lei. Loc normal, clasa a 2-a e doar 100. Întâmplarea a făcut să nu mai fie locuri din alea pentru belferi, la 150. „Pfffa, ghinion! (mi-am zis) O să stau acum 10 ore chinuit, fără să-mi dau ochii în gene. Asta este. Arta cere sacrificiu!”

Ieri, adică sâmbătă, mă duc cu bicicleta prin pădurea din Comana. Coboram o pantă în paralel cu un prieten, când observ amănuntul dracului. Îi zic ăstuia

– Bă, iete bă! Dacă nu dăm din pedale, eu prind viteză mai mare la vale.
– Ă?
– Da, bă, prind mai mare. Că sunt mai gras. Hă, hă, hă, hă, hă!

Nu prea îmi dă atenţie, la următoarea pantă insist să îi împărtăşesc descoperirea
– …. sunt mai gras. Hă, hă, hă, hă, hă!
– Eu mai pun şi frână la coborâre, mă! De-aia mă duc mai încet
– Pfff, pui frână să iroseşti energia.
Continue reading

Ne trebuia o poză cu păstrăv

Ne trebuia pentru mărețul nostru proiect gastronomic o poza c-un păstrăv și cum eu sunt, acolo unde se poate, pentru chestiile originale și pe bune (ceea ce Dani a văzut și când a fost vorba de lacrima de mesteacăn și când am încercat să prind păstrăv în apă înghețată și când ne-am dus la raci de două ori fără succes) am hotărât că vreau un pistruiat indigen nu de la piață.

Pus aparatul pe gât, borseta cu năluci la șold, lanseta în mână și-am purces pe un pârâu dumnezeiesc de frumos pentru orice pescar de clasă. L-am luat și pe Dani că tocmai l-am făcut pescar legitimat și de câteva săptămâni se tot lăuda ca e neîntrecut în arta asta. Acuma mie mi se pare raiul pe pământ să reușești să prinzi pe un curs de apă atât de dificil, unde trebuie să-ți folosești toată tehnica din dotare și pe care simți că l-ai biruit într-o luptă titanică nu purtată din scaun la umbreluță. Continue reading

Und-te-ai dus, copilărie?

Se-ntâmplă să trăiesc visând, alerg pierdut prin gânduri pline. Tot rătăcind, tot tremurând; trăiesc un vis mai vechi ca mine.

copil fericit

M-am trezit, din nou, acoperit de picuri săraţi şi reci. Pe salteaua de sub mine mi-am imortalizat amprenta corpului. Şi respiram adânc, allegro, de parcă în timpul somnului sufletul mi-a plecat haihui şi a intrat într-un cal de curse.

La starea respectivă probabil a contribuit şi un obicei pe care l-am căpătat în urmă cu trei ani. În fiecare vară, atunci când afară sunt 35 de grade şi la mine în apartament aproape 40, răcesc. Cu strănutat vijelios de saltă lustra şi palpită inimile vecinilor. Cu fluide vâscoase ce-mi inundă gâtul, nările şi ochii.

Şi mi-a revenit visul de care speram că am scăpat. Acţiunea nu este impresionantă, şi nici de fiecare dată aceeaşi. Importantă este însă senzaţia pe care mi-o imprimă până în cele mai protejate locaşuri ale minţii. Este gustul amar al timpului trecut, ars şi pulverizat în nefiinţă. Sunt palmele tremurânde care îmi cuprind inima şi mi-o zdruncină, aproape să o rupă din piept.
Continue reading

Pierre în Moldova

Cum se fac poalele-n brâu

Se fură câţiva snopi de grâu de la vecini. Din ce am înţeles, moldovenii sunt oameni rezonabili, nu sar cu parul la atac. În cel mai rău caz te vor întreba “Ueeei, şe faş uei la mini-n grâu?” Eu am fost la seceriş la răsărit, pe la un 6 dimineaţa, deci am evitat întrebările.

IMG_9864

Nu am găsit chiar holda aurie pe care o visam, în zona respectivă toată lumea planta porumb. Mămăligă să fie, restul vedem la urmă. Ne-am mulţumit cu un petic de pământ mai buruienos şi câteva fire de grâu rătăcite prin pălămidă. Arată mai realist aşa, oricum.

IMG_9790
Continue reading

Mirosul suprem – Duhoare mortală I

Verde la față și cu ochii crăpați ca după o beție de 3 zile, șoferul părea ca mai are puțin și rupe volanul la ce tare își încleștase mâinile pe el. În scaunul din dreapta, copilotul avea genunchii la gura și încerca disperat să-și prindă nasul între rotule. Și el avea o culoare departe de normal, un fel de vânăt liliachiu.

La un moment dat șoferul mornăie puternic, fără să deschidă gura:

– MMM, MMMM, MMMMM… MM

Era semnalul – 1,2,3 și.

La MM deschise scurt geamurile și amândoi își aruncară nasurile peste sticlă și traseră cu nesaț. Continue reading

Cu Dracula în biserică

draculaDupă un drum de câteva ore prin toate cotloanele şi toate hârtoapele bucovinene, ajungem la vestita chilie a lui Daniil Sihastrul. Am găsit-o cu ajutorul unui călugăr scriitor, deci aveam în jurul maşinii un scut de evlavie şi spiritualitate. Ce putea merge rău?

Coborâm la chilie, mă uit la scobitura realizată în stâncă de răbdătorul Daniil (singur cu dalta, right), luăm echipamentul foto, costumul lui Pierre şi trecem la treabă. Aveam în plan o superbă secvenţă încărcată de emoţie şi dramatism. Cireaşa de pe video-tortul DK.

Lângă scobitura din stâncă, un călugăr. Nu cel cu scutul de evlavie, altul. Dar şi ăsta tot intelectual. Primea turiştii în chilie şi le vindea cruciuliţe aducătoare de dumnezei, iconiţe alungătoare de draci şi alte chipuri magice vopsite ori cioplite. Ne vede trepiedul şi aparatul foto cu ditai obiectivul erect:

– Auziţi, voi faceţi poze aşa pentru voi sau vreţi să vindeţi?

Mă uit nedumerit spre barba lui lungă şi stufoasă, fără să prind prea bine scopul întrebării. Am zis că se plictiseşte în sihăstria lui şi e dornic de conversaţie.

– Vrem să facem o carte (răspund fălos, flexând pieptul)
Continue reading

Fragi cu smântână

Se încăpățânează să crească în vânt și ploaie și rece, se coc greu și adună în timpul ăsta toată aroma muntelui. Acrișori tare când soarele nu iese destul de des, cum s-a întâmplat anul ăsta, dulce-acrișori când norii sunt mai scumpi la vedere.

Pe-aici, prin Bucovina, se aruncă o mână de fragi proaspăt culeși de pe crestele împădurite pe-o lingură mare de smântână grasă și lângă se taie un colț de mămăligă caldă.

Acu, că ne-am domnit, smântâna n-o mai luăm direct din ulcică, ba o mai facem și frișcă cu zahăr, iar de mămăligă nu ne atingem că ne-ajung numai fragii…

Dragoste moldovenească

femeie in barÎmi place hanul moldovenesc. Îmi plac carafele reci şi privirile calde. Îmi place de ea.
Cu părul bălai, cu buza dulceaţă, aşteaptă un crai s-o facă mireasă.
E toată un frison de poftă şi nerăbdare. Păşeşte spre masa mea, arcuindu-şi silueta în pâlpâirea becului obosit.

Daniil, fişor ghizdav, tu mă leşi uitată-n prag.

O măsor din creştet în călcâie de trei ori, vârfurile degetelor ni se ating. Tremur. Îi absorb mirosul de lăcrimioară şi pâine pe vatră, în timp ce mă ridic agale. Coapsele ni se mângâie, îmi simt pieptul înţepat de emoţie şi de sfârcurile ei întărite.

Daniil cu gând ascuns, tu mă leşi cu suflet plâns.

Îi trec mâna prin păr şi ochii prin febra pieptului. Transpir. Îi înghit aromele pielii, în timp ce îi înconjur şoldurile între braţele încordate. Gâtul meu alunecă pe gâtul ei şi pulsurile galopează sălbatic, în sincron.

Daniil, fişor gigea, tu mă leşi cu burta grea.
Continue reading