Strofa de joi

“Istoria parca ne duce-n burta

si parca a uitat să ne mai nasca,
preafericitii cu privirea scurta
sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca,
facind spre lucruri zilnic reverente
căci cine stie ce episcop doarme
în polonic, în cosul pentru zdrente,
în tevile acestor triste arme
unde Nebunul isi cloceste crima
si ne omoara fiindca ne iubeste,
când ne e foame deseneaza peste,
când vine frigul aresteaza clima,
opriti Istoria-cobor la prima
opriti la statia Doamne-Fereste”

Te doare capul

La începutul anului trecut, când am dat drumul la un PFA, mi s-a cerut să aproximez ce venituri o să am și ce impozit o să plătesc.

Că trebuie să visezi în stele și să mai și declari ce ai visat statului român, nu mi s-a părut atât de ieșit din tipare. Poate vor și ei, drăguții, să facă vreo estimare bugetară, să vadă cu ce o să construiască autostrăzi/catedrale/chestii de astea.

Când a sunat însă telefonul acu 2 ore, să-mi spună că probabil o să am niște majorări la impozitul pe care-l visasem, cumva statul a reușit din nou să mă lase perplex. Adică să plătesc penalități de întârziere pentru că nu am plătit în avans? Continue reading

Să fie lumină!

basescuZilele astea se întâmplă ceva foarte frumos. Ceva ce aştept din perioada primilor ani de studenţie, atunci când scriam articole în Infopoli despre abuzurile făcute de PD-işti. Ăia din garda veche, transformaţi ulterior în PDL-işti, PMP-işti şi alte organizaţii cu apucături interlope.

Acum aflăm şi cum a ajuns lumina ochiului prezidenţial europarlamentar; deşi sărăcuţa nu era în stare să memoreze şi să rostească două fraze elementare. Aflăm de Udrea, de Boc, de şpăgi de sute de mii şi milioane de euro, de campanii electorale finanţate cu bani murdari, de Anastase, de Videanu, de Andronic, de tot şi de toate.
Continue reading

Chirilă, fată mare

chirilaDa, în noiembrie 2014, mulţi l-au votat pe Iohannis din motive greşite. Ura legitimă propășită de comportamentul pesediştilor s-a materializat într-un vot masiv pro-Iohannis. Dar nu a fost un vot în deplină cunoştinţă de cauză. Fiecare l-a văzut pe Iohannis după bunul plac, a devenit lumina înşelător reflectată dincolo de dune.

“Îmi rămâne speranţa din ce în ce mai palidă că Iohannis îşi va respecta promisiunile făcute electoratului” scrie Tudor Chirilă, vizibil întărâtat. Nu îmi amintesc prea multe promisiuni făcute de Iohannis electoratului. Promisiunea că va refuza să participe alături de prim-ministrul ţării la festivităţi şi alte evenimente protocolare cu siguranţă nu a existat.
Continue reading

Maior retrogradat

maiorPoate nu neapărat retrogradat, dar reciclat întru alte orizonturi. Mai pitite în semiîntuneric, mai nedeslușite, orizonturi crepusculare şi reci. De la răsărit, acolo unde stau bulbucaţi ochii poporului, nu mai putea răsări George.

Demisia lui George Maior nu a fost un act benevol. Însuşi fostul director SRI a afirmat, imediat după înscăunarea lui Klaus, că nu are de gând să plece. Demisia a fost cerută, nu voluntară, şi a fost acceptată instantaneu de noul preşedinte.

De ce? Nu ştiu, dar pot presupune că are legătură imediată cu Big Brother. Nu sunt genul foarte încrezător în coincidenţe. Problema majoră nu a fost respingerea legii Big Brother de CCR. Mare brânză, am scris şi la momentul respectiv: legea asta oricum era un moft pentru servicii.
Continue reading

Rolul preşedintelui în România

iohannisSe insistă de ceva timp, la majoritatea televiziunilor de ştiri din România, propagarea unei teme false. Am auzit deja prea muţi analişti şi specialişti cu mintea gurguiată explicând cum preşedintele României ar trebui să aibă o prezenţă politică discretă. Onorifică, dacă se poate. Doar aşa, să plece în turneu prin ţări străine de vreo două ori pe an. Cursă low cost. În rest, să ne ureze de bine la Crăciun şi Paşte şi să se plimbe prin parc cu Ionescu-Quintus.

Argumentul suprem al gurguiaţilor e că şi europenii fac la fel. Auzeam azi, la un post bizar, lider de audienţă, explicaţiile unui grizonat peltic. Ne explica grizonatul, din înţelepciunea încărunțirii sale, cum sunt românii nişte primitivi atunci când acordă aşa mare importanţă preşedintelui. Ce e aia, să primeşti casă de la stat la final de mandat? Ce e aia să te plimbi cu alaiul SPP-ist după tine?
Continue reading

Vorbitul la telefon ca hobby

Nu-l înțeleg. Sunt atâtea jmiliarde de lucruri pe care le poți vedea și urmări azi din fotoliu, încât pur și simplu nu pricep de ce ți-ai petrece timpul vorbind despre nimic la telefon.

Îți plac mâțele? Ia de-aici un catralion de pisici pe youtube. Îți plac documentarele despre sconși sau bombe atomice? Ia de-aici niște mii de clipuri/filme/texte despre sconși atomici. Dintotdeauna ai visat să construiești rachete, oale de lut sau flori din hârtie? Pac, cincisprezece mii de tutoriale la un clic. Limbi străine? La fel. Cărți, articole, texte? Infinite. Fotografie? Miliarde de miliarde. Artă? De toate felurile. Continue reading

De prin București

Să începem cu vita de la Red Angus care m-a dat pe spate. Mi-au executat un medium-rare ca la carte și imediat ce-am râșnit un pic de sare peste bucata de friptană, gustul a devenit absolut absolut perfect. Foarte bun și pe deplin recomandabil.

Am luat a doua zi și-un burger dar nu prea există comparație. Deși vita din burger e făcută și ea excelent, îi lipsesc niște condimente – nu poți face carnea tocată la fel de neutră ca o friptură că nu are același efect, iar celelalte componente ale burgerului nu sunt destul de puternice ca să aromatizeze/condimenteze carnea. Chifla veche și sfărmicioasă. Cartofii și sosul pe baza de usturoi foarte buni.

Cheescake-ul cu lămâie extra-super-excelent.

Continue reading