Mao Ponta cu topping de brânză

ponta andronescuŞi-a lansat oficial candidatura domnul VV Ponta. A fost şi ziua dânsului din ce am înţeles. Motive suficiente pentru a închiria Arena Naţională. Spectacolul oferit de viitorul preşedinte al românilor a fost de un grotesc ce ar face până şi puţa de necrofil să leşine. Nu am fost în stare să privesc tot sacrilegiul speciei umane. Mi-au fost suficiente câteva secvenţe pentru a îmi umple venele de furie purulentă.

Scârboşenia a fost atât de evidentă încât în seara asta s-au scandalizat chiar şi marionetele anteniste, cu foca Sorin Roşca Stănescu în frunte. Doamna focă Stănescu l-a comparat pe VV Pota cu Mao Zedong şi a recunoscut pâinea şi circul oferite “poporului pesedist”.

Singurul vertebrat cu măduva veşnic hâdă prezent în studioul antenist a fost Ecaterina Andronescu. Din păcate, o cunosc pe d-na Andronescu de vreo 8 ani. Au fost perioade în care am cunoscut-o mai mult decât mi-aş fi dorit. Posibil să devin subiectiv în cazul dânsei, din cauza experienţelor. Motiv pentru care îmi cer scuze cititorilor, limbajul folosit în articolul de faţă este mârlănesc.
Continue reading

Ponţii, tonţii şi naivul

ponta terminatorÎntr-un interviu publicat astăzi de gandul.info, Stelian Tănase a ţipat din toţi rărunchii “Presiuni, presiuni, nu mai pot!” Cine este în acest moment Stelian Tănase? Președintele Societății Române de Radio și Televiziune. Rezumat rudimentar, dar drept, este şeful TVR.

“Să fii şeful TVR în an electoral este o experienţă foarte proastă, foarte proastă, pentru că sunt presiuni enorme, telefoane peste telefoane, rugăminţi, suspiciuni (…) Foarte greu, foarte greu să ştiţi şi nu mă descurc, pot să vă spun cu toată onestitatea.” (Citat Stelian Tănase)

Nu are rost să vă prezint şi alte fragmente pentru că întregul interviu este în registrul citatului de mai sus. Ce dificil este să fii în funcţia mea, cât de greu mă descurc, nu mai pot cu presiunile politice, dar totuşi aş mai rămâne puţin.
Apropo, presiunile la care se referă Stelian Tănase vin din partea PSD, să nu existe confuzii.
Tot pesediştii au cerut şi “capul lui Sorin Avram” (formularea îi aparţine d-lui Tănase).
Continue reading

Plangaciosul

Un capitol captivant al viitorului bestseller, Dracula’s Kitchen, este cel in care Pierre paseste pe fagasul initierii prin foc, sabie, tortura, moarte.

Fiind vorba despre un capitol in care fictiunea s-a construit cu ghiulele de tun, pirati si corabii vechi de secole, a fost mai complicat sa sustinem textul cu fotografiile potrivite. Cum de corabie si tun inca nu am facut rost, am inceput cu partea mai simpla: Hai sa il chinuim pe Pierre si sa-i imortalizam ochii incarcati de suferinta.

Asa arata un actor amator si nepriceput care habar nu are sa planga la comanda:

pierre7l
Continue reading

Prima casă – căutarea și dezumflarea

Textul de mai jos are o imensă valoare educativă pentru orice temă de doctorat de genul – studiu asupra frământărilor unei tinere familii din România.

Știam suma pe care ne-ar putea-o da banca, în jur de 50.000 de euro și cum nu vroiam cine știe ce vilă, ba chiar dimpotrivă, am zis că o să avem rapid câteva alegeri.

Am fi vrut casă dintr-o mie de motive:

1. Curte, dom’le, că amândoi am copilărit la curte și aș fi vrut același lucru de la Ioana

2. De când mi-am frecat genunchiul și nu mai fac sport am probleme reale cu tonusul fizic și asta se răsfrânge peste toate aspectele posibile și imposibile ale existenței. O curte în care să ies dimineața și să-mi încep programul ar schimba radical treaba asta.

3. Experiența proiectului de anul ăsta, pentru care a trebuit să închiriez pentru două luni încă un apartament ca să pot termina de scris, a arătat cât se poate de clar că am nevoie de un spațiu al meu, unde să pot lucra liniștit în reprize de câteva ore. Când e vorba de intrat în atmosfera cărții pur și simplu nu se poate cu întreruperi continue, copil, bonă, alte alea.

4. Spațiu de depozitare. Dacă e un lucru care să-mi creeze disconfort contant într-o locuință e să văd toate colțurile, holurile, dulapurile pline cu chestii care dau pe dinafară sau pică dacă încerci să iei ceva.

Și uite așa a început Continue reading

Poezia şi succesul la femei

poezieAm auzit de mai multe ori mestecată o afirmaţie găunoasă: “Astăzi nu mai agăţi fete recitând poezii.” Nu sunt de acord. Mi se pare un adevăr pe jumătate spus, care în forma lui incompletă este prost perceput. Un fel de minciună prin omisiune.
Nici astăzi, nici ieri, alaltăieri sau în orice altă zi a omului modern, recitarea poeziilor memorate sau compuse pe loc nu a fost o bună “momeală” pentru agăţat femei.

Într-adevăr, poezia poate fi romantică. Dar nu este genul de romantism care stârneşte sex appeal. Poţi doar să îţi stânjeneşti, ori în cazul fericit să îţi amuzi partenera. Chiar dacă, pintr-un miracol, reuşeşti să o conectezi la intimitatea ta spirituală, îi prezinţi gândul frumos şi dezgolit pe care îl înţelege şi place. Te vei alege cu o bună amică. Fără beneficii.
Continue reading

Despre jeguri umane

Acum ceva timp eram un admirator al concursurilor televizate din categoria “Got talent”. Aici includ X factor, Vocea si Xuliştii au talent. Între timp, s-a ajuns aici, cu Simon Cowell în rol principal:

Aţi prins ideea, da?
Un băiat a venit să cânte în preselecţii. S-a descurcat bine cu prima melodie, după părerea mea de amator. Dar juriul nu a fost de acord. Pentru că lipsea drama. Ce a urmat depăşeşte cu mult orice senzaţie de regurgitaţie violentă.
Continue reading

Boa de România

Remus-PricopieSocietatea Ornitologică Română (SOR) ne anunţă că a fost descoperit şarpele boa de nisip, undeva în Lunca Dunării:

“După 80 de ani, a fost redescoperit cel mai rar şarpe din România – boa de nisip (Eryx jaculus). Această specie ajunsese să fie considerată un adevărat «Sfânt Graal» al herpetologilor, o specie pe care toţi o credeau dispărută din fauna României şi care acum a fost regasită. Din 1937 nu a mai fost văzut boa de nisip în viaţă” (SOR)

Echipa de herpetologi care a investigat descoperirea a găsit 10 exemplare, printre care o femelă cu şase pui.
Continue reading

Prima casă

Acum vreo două luni am primit vestea deosebit de tristă că de la primăvară trebuie să ne mutăm. Na, asta e când nu ai un loc al tău, se întâmplă. E tristă pentru că zona e foarte liniștită și bună pentru copil, la 1 minut de grădiniță și pentru că chiria va fi sigur mai mare într-un apartament comparabil.

Asta m-a făcut să mă uit spre programul Prima Casă, în care încă ne încadrăm la limită vârstă eu și nevastă-mea, pe principiul dacă tot dau un ban în fiecare lună, nu mai bine dau pentru ceva al meu?

Tot citind eu despre program am dat și peste câteva voci turbulente care dădeau vina pe creditul ăsta pentru prețurile imobiliare mari – să nu mai dea domne, să vezi cum cumpărăm toți case cu banii de bere. Nu-s de acord cu ei din trei motive mari și late: Continue reading

Paradox – o vară însorită sub clar de Lună

yinyangmoon

 

După o vară paradoxală, m-am întors în lumea-celor-cu-reacţii, că tot mă simţeam apreciat prin lipsă acum câtva timp în comentariile lui Dani şi Hary.

Pentru lipsa mea, după această vacanţă mare, EXISTĂ O EXPLICAŢIE !, aşa cum ar spune Garcea fix din Vacanţa Mare de acum aproape două decenii, când emisiunea era chiar amuzantă. Când lumea chiar era mai “bună”, pe lângă faptul că eram şi noi destul de mici incât să nu fim împroşcaţi decât de noroi prin locurile de joacă, nu de noroi cotidian prin locurile de muncă.

Explicaţia rezidă fix in paradoxul verii mele; după 3 ani de zile, am obţinut în sfârşit multe dintre lucrurile pe care mi le doream de… 3 ani de zile. Printre lucrurile pe care le pot enumera în public se numără:
Continue reading

Frumuseţile Moldovei

Să nu mă mai plâng că de fiecare dată împart cuşeta trenului cu doamne uscate de timp şi volubile, soarta mi-a oferit acum tineret. Un cuplu româno-italian fraged şi frumos.
Ea, delicată şi inocentă, cu ochi mari de căprioară blajină. Avea un zâmbet ce te gâdila în tălpile sufletului. Şi un iz îmbietor de pădure virgină şi reavănă.
El, italian.

Să nu credeţi că am ceva cu împerecherea dintre naţionalităţi şi etnii diferite. Ba din contră. Iubesc diversitatea şi hibridarea. Dar totuşi, nu găsiţi puţin ciudat că în 99,(9)% dintre cuplurile româno-italiene, femeia este româncă?

Îi şi văd pe tinerii Tiberius şi Quintus alergând-o pe neprihănita Muremista prin codrii Sucevei.
Iar atunci, cerul s-a deschis şi a pogorât o voce groasă:
– Aveţi răbdare, fiii mei! Peste două mii de ani, vor veni ele să vă bată la uşă!
– Tot neprihănite?
– Buahahahaha! (râset diabolic)
Continue reading