Biliard cu bile

Ca răspuns la articolul fanul din umbra, a venit pe adresa redacției răvașul ăsta:

Salutare…….reactii.ro, câte amintiri plăcute am legate de acest domeniu însă de la începuturile lui sub bagheta lui Vlad Popa (Mage cum îl alintam noi pe vremuri). Intâmplător căutam ceva legat de biliardul autohton și descopăr sub semnătura lui Dani : “Fanul din umbră”.

Da, acel tricou există și este unic, conceput de mine în onoarea grupului ce s-a împrietenit pe reactii.ro și care au participat la concursurile de biliard intitulate Muscoi. Vlad poate să-ți furnizeze toate detaliile, el e maestrul vorbelor meșteșugite presărate cu duh și puțină urzeală de provocare.

Oricând doriți să jucați biliard, să învățați corect să jucați lângă un pahar de vorbă și multă bună dispoziție vă aștept la TAC Biliard (https://www.facebook.com/tacbiliard). Am să-ți atașez o fotografie cu mine în care port tricoul menționat.

Mult noroc și sănătate, an nou cu mai multe realizari. Am zis!”

 

În completare nu pot decât să-i transmit lui Red că, deși joc cam de 2-3 ori pe an, când reușesc să ajung în București tot am să-i rup fâșul, doar din talent nativ :)))

Noroc că m-am născut ortodox

femeie2Una dintre întâmplările marcante ale anului 2014 a fost sărbătoarea egiptenilor din Piata Tahrir. Mândrul popor egiptean, care în urmă cu milenii ridica piramide, a serbat instaurarea democraţiei şi alegerea noului preşedinte. Iar apogeul distracţiei a fost violarea unei femei, în centrul pieţei. S-au bucurat de ea câteva sute de bărbaţi, în grupuri organizate. Mi se pare normal, doar e femeie. Un bun comun al societăţii ce trebuie împărţit frăţeşte.

Nu departe de egipteni sunt turcii, mândrul popor care ne-a călărit mai multe secole, ciocănind de câteva ori chiar pe la porţile Vienei. De bună voie şi nesiliţi de nimeni, cetăţenii turci l-au ales vara trecută preşedinte pe Recep Tayyip Erdogan. Personaj care înainte de a fi votat preşedinte a fost prim-ministru timp de 11 ani şi primar al Istanbulului timp de 4.
Continue reading

Carei, culmea nesimţirii

electricaLăsaţi bancurile, tâlcurile şi trăsnăile lui Bulă. Adevărata culme a nesimţirii e să laşi un oraş fără curent electric timp de trei zile. România, 2015, oraşul Carei. Pardon, municipiul Carei.

Pana de curent s-a produs în data de 31 decembrie 2014. În ziua respectivă, Buletinul de Carei se plângea de pierderea petrecerii de an nou. Li se părea scandaloasă ipoteza în care îmbuibaţii de la SC Electrica vor rezolva problema de-abi în dimineaţa zilei de întâi.

Aţi făcut nazuri, mofturoşilor?! Na, că e aproape 3 ianuarie şi tot cu lumânarea între palme staţi. Să vă fie învăţătură de minte!
Continue reading

2001 şi pretenţiosul Kubrick

2001În prima zi a anului m-am răsfăţat cu Stanley Kubrick şi capodopera anilor ’70: 2001: A Space Odyssey
Dacă încă nu aţi văzut odiseea lui Kubrick şi nu vă puteţi stăpâni curiozitatea, încercaţi să nu ignoraţi data producerii. Filmul a fost lansat pe 15 mai 1968. Cu un an înaintea primului pas făcut de om pe Lună.

Şi totuşi, secvenţa aselenizării imaginate de Kubrick seamănă izbitor cu materialul filmat în data de 20 iulie 1969 de echipajul Apollo 11. Până şi imaginea Pământului văzut de pe Lună: 15 mai 1968 aproximativ egal cu 20 iulie 1969. Spun “aproximativ” pentru că, trebuie să recunoaştem, în imaginile din ’69 Pământul este filmat cu detalii mai pretenţioase. Arată mai natural, mai veridic.
Continue reading

Strofa de joi – Ediţie specială

poza2015 ierni născute şi înmormântate în ieslea Nazaretului. Maternitatea şi cripta rugilor, a plânsetelor şi a fericirilor. Toate exalaţiile emanate din fânul jilav, muiat în placentă, în viaţă. Ridicate din iesle, răstignite, îngropate sub pale de fân viu şi din nou înălţate. Pure şi destoinice, ecouri contopite timp de 2015 ierni într-o singură voce.

Vocea noastră, de astăzi. În ea purtăm sânge, lacrimi, vinuri, lauri şi ghimpi, săbii şi cruci; toate ecourile străbunilor ne pătrund, doar pentru a se contopi cu ale urmaşilor.

La mulţi ani! E sărbătoare, e aniversare, am adus dar: Ecoul meu de petrecere, ofranda adusă Vocii.
Continue reading

Rezoluție 2015 vs 2014

La începutul anului trecut schițasem extrem de hotărât un plan de actiune de care urma să mă țin cu dinții, hai să vedem ce a ieșit și ce-mi desenez pentru anul ăsta:

1. Personal. Pe planul ăsta spuneam așa:

să ne fie la fel de bine cu noi cum a fost anul ăsta și la anul” – punct ochit, punct lovit. Ioana crește frumos și fericit și noi doi ne bucurăm împreună de asta.

Să am o vacanță. Să fie câteva zile undeva departe și frumos cu familia” – am avut cinci zile pe litoralul românesc, nici prea departe, nici cine știe ce frumos, dar după o primă zi groaznică ne-am simțit ca-n rai. Bifat. Anul asta nu știu dacă o să putem avea așa ceva.

S-ajung la 81 de kile de numa fibră, vână și mușchi macru” – sunt pe la 87 dar am găsit regimul alimentar potrivit și nu mă îndoiesc ca imediat ce trece iarna și încep să mă mișc cu diverse o să ajung la o suplețe de modelină. Continue reading

Nu mai eşti bărbatul pe care l-am votat

iohannisAm citit ieri acest articol scris de Ramona Strugariu, cunoscută deja ca “românca din Bruxelles”. Eroina de la 16 noiembrie două mii paişpe, vocea revoluţiei din diaspora, deschizătoarea de ochi şi de drumuri.

I-am citit cu greu articolul pentru că, recunosc în faţa voastră dar să nu mai ziceţi, nu prea o înghit pe românca noastră din Bruxelles. Nu îmi place cum scrie, nu îmi place cum gândeşte. Dar, din păcate, chiar este vocea unei impresionante mase de cetăţeni. Involuntar, îi reprezintă la nivel de discurs.

Cetăţenii care au votat masiv pro Iohannis în urmă cu o lună jumate, au sădit sămânţa revoluţiei şi a reformelor. Iar acum înjură pământul băltos din care încă nu a răsărit pomul plin cu fructe. De ce Ponta, de ce Mihalache, de ce SMURD, de ce ISU, de ce fii-su.
Continue reading

Puterea râsului

Hazul de necaz face parte din ADN-ul poporului ăsta și nu cred că a fost vreo vreme, de la daci încoace care să ne îngroape de-ajuns încât să ni-l pierdem. Sigur făceam mișto de tătari și cum mănâncă ei de sub șaua calului…

La naiba, eu l-am întrebat pe taică-meu dacă nu-i e frică să nu răcească îmbrăcat așa. Adevărul că era frig tare acolo, în casa mortuară sau cum îi zice locului ăla unde se păstrează mortul. Mortul fiind el, taică-meu.

Mai exemplu de-atât nu se poate. Mă rog, am cam Continue reading