La bere cu Peter Griffin şi Albert Einstein

transformersNoaptea trecută am fost cu prietenul meu pitic la nişte beri sănătoase. Pe stil vechi, ghioagă bărbătească; adică ieftine şi multe.

Şi cum ne distram îl ăl mai fiţă loc din tot Bucureştiul, la mine-n dormitor, l-am găsit pe băiatul ăsta. Dacă nu aţi vizonat până acum măcar un sezon din Family Guy, filmuleţul o să vă lase nemuritori şi reci ca pe luceferi.
Pentru restul, pentru oamenii normali, aşa ceva nu are cum să existe. E prea ţâţă de mâţă. Prea capodoperă:


Continue reading

Dieta proteică și rinichii

Prin decembrie, stându-mi pe cap kilogramele câștigate cu ocazia forcingului de final DK, am zis să le dau jos rapid, să-mi încep anul sprinten ca un fulg de nea.

Mi-am ales o dietă care să nu mă chinuie sau să mă transforme într-un zombie lipsit de energie, deci și prin urmare CARNE, multă CARNE, CARNE la discreție și aproape numai CARNE. Că fasolele mi-au stat în gât după 3 mese…

Totul bine și frumos, burtoaca se topea văzând cu ochii, sătul eram, energie aveam, lucrurile mergeau perfect. După cam vreo 3 săptămâni și vreo 10 kile date jos, m-a luat o splendidă durere în zona rinichilor, care a ținut undeva la o săptămână.

Am trecut pe ceaiuri și efervescențe pentru rinichi și mâncare extrem de puțină, fără porci și vite colosale și sper că am reușit să dizolv ce se adunase prin ei.

O avertizare foarte serioasă, venită din experiența propri și personală – dacă Continue reading

Noul meu prieten

piticAstăzi m-am trezit odată cu ăle mai insomniace găini. Într-o zarvă de freză stomatologică scrijelindu-mi craniul. Orizontul încă se scremea să împingă soarele anemic prin sfincter. Ningea uşor, printre fascicule reci, crepusculare.

“Hai frate, cât de cretin să fii? Cum să bagi bormaşina la ora asta?” Deja freza stomatologică resimţită pe craniu reuşise perforarea. Executa săpături de adâncime prin creier, perpelindu-mă în durere până-n bătăturile călcâielor.

Nu mai resist, îmi trag o pereche de izmene peste perechea de izmene, mă înfig în şlapi, repet în minte vreo trei înjurături mai scârbavnice şi dau să ies la vânătoare de vecini tâmpiţi.

Ajung în dreptul debaralei. Zgomotul parcă se aude aici mai puternic. S-a modificat mult ca frecvenţă, vibrează altfel. Din schingiuitul metallic de joagăr gripat, s-a transformat într-un glas de artilerie. Explozii scurte şi înfundate percutând în perete.
Continue reading

American Sniper

Cine-ar fi crezut că o să ajung să spun despre Blondie sau Dirty Harry, pistolarul carismatic din filme exclusiv pentru masculi, că este singurul regizor de la care nu am văzut vreun film prost sau mediu, ci tot ce a făcut intră lejer în categoria filmelor bune.

În American Sniper, Clint creează tensiune din nimic și se dovedește încă odată un regizor pur și simplu mare iar Bradley Cooper face un rol perfect. Ritm lent, construcție superbă, scenariu după caz real, excelent.

Bot îmblănit

gadea3Ieri s-au întors din vacanţă corifeii Regelui Varan. Un fel de rege reptilian clasic, doar că nu are locaş în centrul Pământului. Se simte mai bine pe aripile vânturilor.

Vedeţi în poza ataşată, capturată live cu mânuţa mea, cum s-a gândit masculul cuplului Gâdea-Badea că ar arăta mai erudit.

Asta după ce partenera de viaţă Mirciulică şi-a bătut aricipogoniciul de toţi cei cu “botul îmblănit” (expresia îi aparţine). Dar nu o dată. De vreo patru-cinci ori l-am auzit eu, un neiniţiat al antenismelor. Care, vorba aia, nici televizor nu am.
Continue reading

Regele Elefant

elefant(fragment)

“Prin crengile tăioase neînfricat m-am dus
Sub talpa mea cea goală se sfarmă mărăcinii
Pe pieptul de granit s-au îndoit salcâmii
Şi un tricou O’Neill, complet distrus.

Am ajuns la marginea satului cu bustul gol, purtând pe umeri cele două târne. Eram voios, fericit, animat de adrenalina dulce a învingătorului. În spatele meu se târau anevoios ceilalţi băieţi, cu târnele pe cap. Sătenii au ieşit la drum, să ne întâmpine. Toate privirile pline de admiraţie s-au aţintit asupra mea.
Continue reading

Cele trei semne

pelicanUn optimist ar spune că răul absolut nu există. Deci nici evenimente deplin negative. Ultimul exemplu, tragedia din Franţa. A avut şi efecte pozitive? În afară de unificarea spirituală a tuturor Charlilor din lume. Solidarităţile astea şi înfrăţirile în simţământ ţin de obicei cam cât o noapte de beţie; atunci când iubeşti şi urăşti pe toată lumea.

Dar în afară de #jesuischarlie am mai câştigat ceva?

Cred că da. Am descoperit trei semne prin care ne dăm seama dacă este ceva în neregulă cu noi. Cele trei clişee care au sufocat spaţiul public în ultimele zile. Preluate şi înghiţite de colonii întregi de pelicani. Indiferent de care parte a ecranului se aflau pelicanii. Hai să le vedem:
Continue reading

Il est Charlie

charlieAm fost ieri la un biliard cu doi foşti colegi de academie. Pe unul dintre ei s-ar putea să îl ştiţi. Este Charlie, autorul rebusurilor din săptămânalul Vocea din Castel. Nu e numele lui moldovenesc de botez, dar aşa s-a iscălit atunci când şi-a făcut contul de facebook.

Jucam biliard deja de vreo două ore. Scorul, foarte strâns: 3-3-3. Învingătorul devenea campionul serii, un fel de “grandfather of all knowledge” în cercul elevaţilor sorbitori de bere. Se pregăteşte moldoveanul să lovească; aşezat pe poziţie, privirea de ţintaş iscusit, Prâslea Unchained.

Ultima speranţă: Hai să încerc o glumiţă, poate îl fac să-i zboare mintea la altele, fix când slobodă tacul. “Hehe, dintre toţi, ţie ţi se potriveşte cel mai bine Je suis Charlie”
Ăsta al meu, nimic. Mi-am zis că o fi fost gluma proastă, poate e omu’ afectat de tragedie şi nu-i arde de prosteli.
Continue reading

Cum răspundem extremismului?

hebdo

În primul rând, vreau să stabilesc clar diferenţa dintre două nuanţe aparent învecinate, dar cu sensuri divergente. “a-ţi asuma riscul” este diferit de “a-ţi merita soarta”. Cel mai bine se observă diferenţa în cazul tragediei de ieri. Da, jurnaliştii francezi şi-au asumat riscul, afişând pe prima pagină, cu litere de-o şchioapă, “Coranul este de rahat”.
Dar în niciun caz nu putem spune că si-au meritat soarta.

Nu sunt vreun fan al islamismului, ba dimpotrivă. Cu doar patru zile înaintea atentatului, am postat ACEST articol în care am afirmat că “islamul provoacă babuinizare acută.”
Continue reading

Strofa de joi

Culeasă de aka anatati

– Să trăiţi la mulţi ani, dobitocia-voastră,
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat,
Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne-arăta,
De unde-aţi cumpărat postavul de manta?
Când mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie.