Cum răspundem extremismului?

hebdo

În primul rând, vreau să stabilesc clar diferenţa dintre două nuanţe aparent învecinate, dar cu sensuri divergente. “a-ţi asuma riscul” este diferit de “a-ţi merita soarta”. Cel mai bine se observă diferenţa în cazul tragediei de ieri. Da, jurnaliştii francezi şi-au asumat riscul, afişând pe prima pagină, cu litere de-o şchioapă, “Coranul este de rahat”.
Dar în niciun caz nu putem spune că si-au meritat soarta.

Nu sunt vreun fan al islamismului, ba dimpotrivă. Cu doar patru zile înaintea atentatului, am postat ACEST articol în care am afirmat că “islamul provoacă babuinizare acută.”
Continue reading

Strofa de joi

Culeasă de aka anatati

– Să trăiţi la mulţi ani, dobitocia-voastră,
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat,
Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne-arăta,
De unde-aţi cumpărat postavul de manta?
Când mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie.

Fanatismul ucide

Orice fel de fanatism ucide.

Zilnic un om ucide pe altul. Pentru un lănțișor de aur, pentru o vorbă spusă aiurea, pentru că i-a intrat în patul conjugal, pentru că îi încurcă afacerile, pentru că așa a primit ordin.

Ni se pare șocant că un om ucide pe altul pentru niște caricaturi, deși ne-am obșinuit cu ideea crimelor de mai sus și deși e lucru știut că în numele religiei se moare pe capete de când lumea și pământul.

Șocul nu cred că vine din crimă în sine ci din ce o compune:

– Umor, cum să mori pentru umor?

– Credință, cum să ucizi pentru credință? Continue reading

Prostia angajaţilor lui Voiculescu este adorabilă

Citiţi ştirea originală despre tânărul englez AICI şi AICI.

Întâmplarea este pe cât de stupidă pe atât de banală. Un tânăr s-a îmbătat de Revelion şi i-a spart nasul unei prietene. Cu pumnul, ce-i drept. Fiţi atenţi la următoarele fraze:

“Yob who attacked a woman on New Year’s Eve identified as 19-year-old scaffolder. The scaffolder, from Newcastle, is said to be ‘distraught’ with the situation.
Michael Baptist left his shaken victim with blood pouring from her nose after viciously swinging at her close to Newcastle’s Bigg Market just after midnight.”

Destul de clar, dacă ştii măcar o bobiţă de engleză. Ce au înţeles jurnaliştii de la Antena3:

antena3 prostie
Continue reading

Afaceristul român de mucava

gypsy_05M-am întâlnit ieri cu Alexandru într-un băruleţ, peste stradă de mine. Merg în locul respectiv de vreo patru ani, timp în care s-au schimbat patronii de patru ori. Fiecare afacerist plin de avânt şi inspiraţie bercenară a închiriat spaţiul, l-a modelat după închipuirile şi asemuirile sale, dând cu afacerea de pământ într-un an.

În era 2014-2015, barul se numeşte Casa Iordan, arată ca un cavou în care s-au montat nişte canapele lungi din imitaţie de piele, ornat cu ăl mai meltenesc prost gust. Beteală lungă şi sclipitoare înfăşurată peste toate kitschurile agăţate de taven şi pereţi, un laptop lipit de bar, sub ţinta de darts.

Si, o dată la 5 minute, veneau pe rând la laptop patronul, copiii patronului şi pipiţele copiilor patronului să pună fiecare câte-o melodie de suflet. Clienţii poa’ să sug-o ceapă. Important e să jubileze inimioara patronului şi a familiei lui de iordanieni.
Continue reading

Serialul HBO Umbre și marea problemă a producțiilor românești

M-am uitat zilele trecute le primele două episoade din Umbre, povestea unui taximetrist/recuperator prins în viața asta dublă dintre familie și mafie.

I s-a făcut reclamă pe online-ul dedicat cititorilor selecți, nișa HBO-ului de la noi și abia așteptam să-i văd înaltul standard de filmare și alte puncte forte despre care se vorbise înainte de difuzare.

A început cu un generic care m-a băgat adânc în scaun și m-a făcut să zâmbesc. Foarte fain, te cufunda rapid într-o atmosferă de serial bine făcut, producție HBO adevărată.

După câteva minute însă m-am izbit de marea problemă a producțiilor romănești – Continue reading

Ioane, nu fi mahmur!

Astăzi este mare sărbătoare naţională, ceva mai semeţ ca Paştele ori Crăciunul. Pe o scară a solemnității, mult peste Vasile, imediat sub Gheorghe. Motiv pentru care am sărbătorit de ieri cu multe beri. Nenumărate.

Astăzi am demonstraţia empirică a unei teorii mai vechi, pe care am tot verificat-o întru progresul ştiinţific şi consolidarea confortului civic. Oricât de mult ai bea, poţi evita mahmureala dacă bei şi mai multă apă. Principiul “cui pe cui se scoate” chiar are radacini stiintifice sanatoase.

Mahmureala nu apare din cauza alcoolului prezent în organism, ci din lipsa apei. Creierul se deshidratează, motiv pentru care apar ameţelile, durerile de cap, dârele de vomă de la pat până aproape la veceu, etc.
Continue reading

Free Voiculescu?

????????????Din ultimele informaţii apărute, realizez că eliberarea lui Voiculescu Dan este o probabilitate. Mică, dar legal există.

Cine va decide într-un fel sau altul? Justiţia. Adică aceeaşi entitate supremă care l-a trimis în contemplare ad vitam aeternam. Acum, stau în jilţul meu de ceară; proptit strâmb, dar încerc să judec drept.

Până şi Dumnezeu i-a omorât lui Iov oile, copiii, l-a umplut de bube, după care s-a răzgândit. Să ne aşteptăm ca Justiţia să fie varianta divină mai nerăzgândacă? Ar fi absurd. Drept urmare, orice va decide Onorata Instanţă, indiferent de instrumentele folosite, va trebui să acceptăm.
Continue reading

Să sune sirenele

descinderi-mascatiAzi am realizat că sunt un pretenţios. Am atât de multe aşteptări din partea douămiicinşpelui; mai ceva decât scrisorile unui copil răzgâiat către Moş. Dar aproape toate depind doar de mine. Un fel de standarde de an nou, autoimpuse, aşezate în matricea noului cod. Cărămidă peste cărămidă, tot mai sus, spre acoperişul de scenarii Sf şi daydreaming.

Există totuşi un moft pe lunga listă, independent de dorinţele şi stăruinţele mele. Vreau, îmi doresc din fiecare cromozom năduşit al ficatului să se întoarcă DNA-ul din vacanţă. De la Bica-ncoace par să-şi fi luat bilete în Bora Bora, să-şi dezmierde colocolo.
Continue reading

Stilul de viaţă Noah

noahAnul trecut am refuzat să mai privesc X Factorul, Vocea şi Talentaţii României. Pentru că aveam şi încă am variantele străineze ale respectivelor show-uri. Superioare calitativ la tot: juriu, punere în scenă, poveşti inventate pentru concurenţi şi, mai ales, talentul concurenţilor.

România este printre puţinele ţări europene care încă nu a lansat pe youtube un viral cu vreun mare cântăcios ori dansator, participant la kitschurile mioritice. Olanda, cu o populaţie mai mică decăt noi, a lansat câteva zeci. Dar ştiu, mai talentaţi şi mai creativi decât românii nu există în Univers.

Pentru anul proaspăt început îmi propun să nu mai privesc nici variantele de import. Nimic ce are tangenţial legătură cu maneaua vestică clocită de Simon Cowell. Acest Dan Bursuc de Trafalgar Square. Totul a devenit un potop de lacrimi picurate dintre pleoape şi buci; cât mai multe, să ridice arca audienţelor până-n creierii ursarilor din Ursa Mare.
Continue reading