Șah la mirare

M-am uitat zilele astea la Terminator Genesys, un alt film dintr-o serie care pentru mine și-a pierdut zvâcul de multă vreme. Într-una din sevențe, terminatorul negativ principal iese pe stradă în flăcări, apoi se stinge în ceva de culoarea grafitului și imediat își revine la forma umană.

La câțiva metri în spate, niște trecători se uitau interziși la mersul calm al ăstuia în timpul transformării de care vorbeam. Și mă gândeam cum că, dacă aș vedea eu, colegii de generație și mai ales cei ce vin din urmă, așa ceva ne-am uita imediat în jur, să reperăm unde-s camerele de filmat. Continue reading

Cei mai vecini manelişti

Cu vecinii de bloc nu am probleme. Probabil eu sunt cel mai gălăgios, atunci când mă obligă domşoara coabitantă să dau cu aspiratorul la miezul nopţii; după care să bat carnea de șnițele. Deci vecinii de bloc sunt în regulă, îi ţin la respect pe toţi.

Ce mă scoate din minţi şi nu pot înţelege, mă deprimă şi în acelaşi timp îmi dă nervi de taur căpiat, este existenţa clubului Alice. Ăl mai manelist focar de janghină, fix peste stradă de mine, în inima Berceniului. Noaptea trecută, pe la un 2 jumate, îmi vibra lustra de la “Da, mamă, sunt beată!” – varianta manelistă, în interpretarea unui grăsun de mangaliţa în ciocate.
Continue reading

Democraţie în doze mici

romaniaAm avut multe discuţii în ultimele luni despre activitatea noului preşedinte, d-l Klaus. “Doar se plimbă. Altceva nu face.” – opinia generală extrasă de mine în urma mai multor șprițuri şi dezlegări obşteşţi.

Am încercat să-l apăr pe-al meu, singurul care m-a scos din casă în ziua votului. Ba chiar de două ori. Să aduc argumente, să bibilesc tacticos discuţia şi să-i îndrept făgaşul spre “Klaus cel decent”, nu “Klaus cel placid”

Am murit cu dreptatea în braţe; măcar am avut noroc de interlocutori cocoţaţi binişor pe scara evoluţiei şi am murit frumos. În alte împrejurări, mi se umplea lespedea de Băsist, Iubitor de nemţi, Trădător de neam şi alte drăgălăşenii.

Am… ce să am? Nu mai am nimic. În curând se face anul şi d-l Klaus continuă în aceeaşi notă şuşotită pe frecvenţă canină. Îţi trebuie dispozitive de specialitate doar să-i auzi cântarea, darămite s-o înţelegi şi să-ţi mai şi placă.
Şi atunci, un prieten a venit cu soluţia izbăvitoare:
Continue reading

Fără cap, vai de picioare!

Cape Verde's defender Fernando Varela listens his national amtem before the Nigeria vs Cape Verde friendly football match in preparation for the CAN 2013 tournament at Algarve Stadium in Faro on January 9, 2013 . AFP PHOTO / FRANCISCO LEONG        (Photo credit should read FRANCISCO LEONG/AFP/Getty Images)

Cape Verde’s defender Fernando Varela listens his national amtem before the Nigeria vs Cape Verde friendly football match in preparation for the CAN 2013 tournament at Algarve Stadium in Faro on January 9, 2013 . AFP PHOTO / FRANCISCO LEONG (Photo credit should read FRANCISCO LEONG/AFP/Getty Images)

Partizan este o echipă mică din estul Europei. Vor avea nevoie de foarte mult noroc pentru a intra în grupele UCL. Ne dăm seama de micimea echipei din Belgrad, atunci când ne uităm pe statistica meciului de ieri. Steaua a avut 12 cornere, sârbii au avut 7. Steaua a jucat o repriză în inferioritate numerică. 12 cornere, în deplasare, cu un om mai puţin! Trebuie să fi fost şubrezi rău adversarii noştri.

Din cele 12 cornere am creat zero ocazii de gol. De aici ne dăm seama şi care a fost cauza eliminării. Am pierdut pentru că am fost în inferioritate numerică? Da, dar inferioritatea numerică a fost doar efectul. Cauza acestei ratări este inferioritatea psihică – o problemă pe care Steaua o are de vreo 2-3 ani.
Continue reading

Cu Gândul la rabat

CTP Lelia“Mi-am anunțat plecare miercurea trecută, din motive personale. Am încredere în brandurile și în oamenii de aici, alături de care am muncit atâția ani. Este o parte din viața mea.” (Claudiu Pândaru – fost director editorial Mediafax) sursa

În insolvenţă şi bântuiţi de fantomele fiscalizării înşelate, înţelepţii Mediafax inventează variante de damage control. Prima aplicată este supravieţuirea în regim economic. Fără Tudor Popescu, fără Negruţiu, fără Claudiu Pândaru.
Nu-i bai, aducem alţii la reducere. E piaţa plină, colcăie jurnaliştii de valoare ca găinile flămânde într-un cireş pitic.

Mă bucur pentru Clarice Dinu, fată leală şi inimoasă, pacientul zero al epidemiei de pisicopatie feisbucită. În noua organizare marţială va ocupa funcţia de redactor-şef.

În rest, texte la kilogram, tineret spornic, pontat riguros şi educat în spiritul jurnalismului “la normă” practicat de Mediafax – 10 texte/zi, 900 RON/lună. Cu menţiunea că asta era norma în urmă cu doi ani, pe vremea când Sârbu nu vedea zăbrele pe cer. Acum o fi mai bine…

Ziarul online Gândul îşi trăieşte ultimele momente de salubritate. Bătrâna publicaţie născută în 2005 dintr-o dragoste Popescu-Dinescu şi-a pierdut minţile, nu îşi mai poate mişca irisul matofit, zâmbeşte la simţul fluidelor călduţe de sub fustă.
Continue reading

La piscină

Ora 15:00 – 31 de grade la umbra casei mele. Nu mai suport, mă duc să mă răcoresc. Am auzit că e o piscină fresh în zona Unirii. Ar mai fi şi Strandul Văcăreşti pe lângă mine… vedem.

piscina
Început de august, canicular
Sunt o supă de măruntaie dizolvate
După reţetă străveche, cioplită lapidar
Cu dalta fierbinte în oase.

Şi nu mai pot respira acelaşi aer cu voi
Sunteţi copii nenăscuţi; iar eu, cadavrul stricat.
Reneg toată firea cu superputeri de strigoi
Salvarea mea: un univers xeroxat.

Tot ce am visat acum e real
Un tren infinit şi traseul stelar
Strivesc galaxia în curbă
Şinele trosnesc, mi-e sete de umbră!

De ce beştelim măgarul

magarEşti un dobitoc! Un porc! Un bou! Un măgar! Animalule!

Foarte multe injurii româneşti îşi au obârşia în regnul animal. Nu le-am înţeles vreodată pe de-a-ntregul. Unele dintre ele pot fi laude, nu doar vorbe de ocară.

De exemplu, când îi spui cuiva că este vulpe, înseamnă că l-ai făcut şiret, inteligent chiar. Dacă ai diminutivat animalul şi i-ai zis vulpiţă, deja ai bucurii la persoana vizată. În schimb, dacă foloseşti augmentativul, vulpoi bătrân, evidenţiezi experienţa, spiritul de prevedere.

Porcule! Aici hai să zicem că ar fi de înţeles. Porcul mănâncă găinaț, doarme în propriul rahat şi se răcoreşte în ăl mai împuţit nămol. Cum pe timpuri lumea era străină de neologismul “hipster”, s-a ajuns la varianta “Băi, porcule!”
Continue reading

Pedofilie, Homosexualitate, Heterosexualitate

Sunt același lucru. Orientarea sexuală, indiferent cât de greșită, nepotrivită sau monstruoasă ni s-ar părea, există în noi fără să avem ceva de spus. Nu se petrece pentru că o alegem la un moment dat și, de asta, nu se poate găsi vreo vină în ea.

O orientare sexuală, pentru care omul nu are nicio vină, nu ar trebui să fie prilej de dat cu parul, indiferent cât de odios ne contrazice simțul normalității. Din punctul ăsta de vedere, unul dintre cele mai stupide și limitate contra-argumente împotriva homosexualității, este că acceptarea ei în societate este o punte spre acceptarea practicării pedofiliei .

Zău? Cam cum funcționează gândirea din spatele acesti teribil de inteligent raționament?

Ia să vedem unde stă ridicolul. Problema pedofiliei, dacă reușim să o privim obiectiv pentru un moment, este că profită de corpul unui copil, la o vârstă la care nu are cum să aibă ceva de zis, să se apere, sau să fie de acord cu ce i se întâmplă. Continue reading

Internetul ne face mai răi

Internetul ne dezumanizează. Ne trece printr-un filtru diavolesc prin care au loc doar idei, nu şi suflete.

internet1

Pe internet, toţi participanţii slobod idei de la acelaşi balcon. Drept urmare, până să diferenţiem personajele, avem aceeaşi pretenţie de la toată lumea. Îi considerăm pe toţi egalii noştri, fraţi de pixel.

În aceste condiţii, normal că îţi fierbe sângele în cap atunci când vezi comentarii demne de haiala unui viţel scăpat în putina cu prune. Te-ai fi aşteptat la ceea ce consideri tu normalitate, la unul de teapa ta. În schimb, râgâie cornuta.

Citim părerile, ne înfuriem, clocotim în spume de repugnă şi îi urâm din toată însufleţirea. Sunt nişte dobitoace, nişte analfabeţi, nişte retardaţi care trag societatea la fund. Huooo, le-am strivi ţeasta cu tastatura dacă ni s-ar da ocazia. Oricum sunt nişte rebuturi, nişte paraziţi!
Continue reading

De ce traim?

Viata in sine este o experienta frumoasa, cel putin eu nu ma pot plange. Pentru unii insa este un cosmar, o lupta continua, fara perspectiva. In timp ce altii nici macar nu stiu ca traiesc. Sau nu vor sa afle.

Dar totusi, dincolo de logica existentei noastre, de ce traim? De ce murim? Ca sa ce?

Bine, explicatii sunt multe. Traim pentru ca ne nastem, pentru ca respiram, pentru ca asta este natura vietii, pentru ca asa a vrut Dumnezeu sau hazardul sau nu stiu ce civilizatie extraterestra care cultiva diverse forme de knowledge pe pamant. Continue reading