Terapia bavareza

In acest weekend la München are loc un targ de bere mai deosebit. De fapt este un festival al specialitatilor de bere. De ce este mai special? Pentru ca participa peste 110 producatori de bere artizanala din mai multe tari, care au pe listele lor ca. 360 de sortimente de bere diferite. Continue reading

Bătrânul şi marea

clubŞtiţi momentele alea când plecaţi să cumpăraţi pâine, pe la un 6-7 seara? Şi ajungeţi acasă a doua zi la prânz, duhnind a distilerie, cauciuc afumat şi şobolan. Fără pâine, bineînţeles.

Ultimul din această viaţă s-a petrecut pentru mine ieri. Plecat în jurul orei 17 cu băieţii la o bilă. Trezit astăzi la ora 16:00. Şi ieri, ca de fiecare dată, a apărut acel hazard al evenimentelor independente de mine. Şi am ajuns captiv într-un club de bumţi-bumţi până mi-a ieşit sufletul prin urechi.

Dar de ce? De ce insist să mă las de atâtea ori pradă torturii? Mă bat până la epuizare cu forţele naturii, mă arunc în vitregiile mării. Ştiu bine că n-am mai agăţat vreun peşte în ultimele 84 de clubăreli.
Continue reading

DNA şi statul poliţienesc

alexandrovÎn prestigiosul New York Times apare un articol critic la adresa DNA şi a sistemului de forţă, dirijat prin pârghii oculte. Doamna Kovesi nu mai primeşte nici laudele şi nici mângâierile americane obişnuite. Justiţia din România este asemuită unui regim opresiv care a făcut şi face jocuri politice cu ajutorul cătuşelor.

Un articol interesant, în primul rând datorită noii abordări. Nu îmi amintesc să fi apărut aşa ceva în presa centrală europeană sau americană despre România ultimilor 10 ani. Ieri a fost forfotă mare şi în presa noastră, românească. Autorul articolului din New York Times, Patrick Basham, a fost luat la ţintă şi etichetat ca “fanul lui Ponta” şi “omul ruşilor”.

Am găsit însă şi o distonanță în corul jurnalistic autohton. Se numeşte Emil Hurezeanu şi consideră că articolul semnat de Patrick Basham relevă “pentru prima oară, lucruri in parte adevarate”
Hurezeanu:
Continue reading

Sat de munte

Veneam după un drum lung şi agasant. M-am trântit pe burtă în roua rece, să-mi îmbib hainele îngălate în lacrimile muntelui. Transpiraţia fiartă îmi corodase deja pielea; acum simţeam mâncărimi în carne şi gâdilături viermănoase în măduva oaselor. Spală-mă, rouă! Spală şi stinge tot jegul încolţit în mine!

Mi-aş fi azvârlit şi bocancii, să îmi dreg arsurile din călcâie. Dar nu mai era timp. Oamenii muntelui deja se adunau în jurul meu, cu ochii bulbucaţi şi gurile căscate; mai ceva ca la un circ vandalizat de clovni nebuni.

Angels touch_Cristina_Velina_750px

Culmea culmilor

Sunt printre hipsterii ăia care nu se mai uită la televizor de ceva vreme. Nu ca spirit de protest contra măruților, capatoșilor, banciurilor sau împotriva știrilor comandate politic sau a reportajelor regizate, ci pur și simplu pentru că nu am la ce.

Filme/seriale pe care deja le-am văzut, divertisment mai prost decât pot suporta, transmisii sportive care nu bat cu ce mă interesează, știri exagerate și tragedii cotidiene prezentate scârbos ca probleme de interes național.  Nici canalele specializate pe cultură/natură nu înclină balanța – câteva emisiuni pe gustul meu, repetate luni întregi.

Să schimb canalele minute în șir doar doar oi da de ceva cât de cât interesant, să-mi mulez programul după Continue reading

Centura de castitate bucală

diaconescudanDe foarte mult timp, presa quality din România se întreba de ce Dan Diaconescu nu îşi repară dinţii. Anumiţi analişti politici au speculat că vrea să atragă voturi cu ajutorul danturii hidoase. Să pară din popor. Să zică simpatizantul PPDD “Iete, bre! Şi Domnu Dan mănâncă pietre”

Însuşi Domnu Dan a comentat pe marginea arzătorului subiect de interes naţional. A încercat să decontracteze sinuozitățile politicianiste din jurul gurii sale printr-un răspuns diplomatic:
“Nu e bre, de-aia! Nu mă duc la dentist pentru că mi-e frică”

Realitatea a fost însă alta şi noi, orbeţii, o aflăm abia acum. D-l Dan Diaconescu este un geniu. Totul a fost perfect anticipat şi calculat. Şi-a păstrat dinţii stricaţi şi strâmbi pentru a-şi proteja gura de numeroasele aventuri amoroase. Nu a vrut să fie bucăţica, prospătura, dulceaţa colegilor de celulă.
Continue reading

Religie reformată, nu abolită

World Relgions Icons, symbolsScandalul religiei predate în şcoli a împărţit societatea în două tabere extremiste. Prima, convinsă de inutilitatea, ba chiar nocivitatea orei de religie. A doua, mai puţin activă, convinsă de dezrădăcinarea şi pustiirea sufletească a noii generaţii, în absenţa orei de religie.
Nu sunt de acord cu vreuna din cele două tabere. Consider că fiecare deţine o jumătate de adevăr, acoperită de subiectivism şi reticență.

Prima tabără, să zicem laică, priveşte Biserica Ortodoxă Română ca pe o grupare mafiotă, a cărei singur scop este îndobitocirea şi exploatarea populaţiei. Societatea nu are nevoie de religie, oricum sunt nişte baliverne alde basmele lui Petre Ispirescu. Şi, mai ales, societatea nu are nevoie de preoţime. Pentru că sunt doar nişte escroci care profită de naivitatea unora pentru a se îmbogăţi.

Tabăra “laică” este cea mai zgomotoasă în spaţiul public. Majoritatea trusturilor de presă îi ţin partea sau sunt parte integrantă. Am citit ieri un articol în Adevărul despre o localitate din Vâlcea. Racoviţa, comuna cu 10 biserici şi mânăstiri. În condiţiile în care există doar şapte spitale în tot judeţul.
Continue reading

Un orgasm de am băgat-o în spital (video)

V-am promis săptămâna trecută ceva filmări de la evenimentul organizat în cafeneaua La Boheme. Au fost numeroase momentele în care combinaţia “Terapia + Povestiri de sub papuc”`a îmbujorat publicul madmoazelelor ardente.

Le-am imortalizat plăcerea. “Un orgasm de am băgat-o în spital” în interpretarea actorului Malu Marius Chivu. Sau sunetul femeii fericite:

Părinţi pentru ora de religie

Este pentru prima oară când aud despre asociaţia asta. Drăcuşorul din mine îmi spune că este un fel de Cuţu-Cuţu, varianta cu prescuri în coadă. Şi că toată gargara pro ora de religie deversată recent în online vine dintr-un marketing puternic finanţat. Prost gândit, din punctul meu de vedere. Dar cu siguranţă puternic finanţat.

S-au cumpărat până şi câteva vedetuţe care să propovăduiască dorinţa lui Dumnezeu. Nu sunt cele mai lustruite becuri din candelabru, dar na…ăia buni alde Gâdea au fost deja semnaţi de biserici mai performante.
Continue reading