Babylon – Imperiul celor care Creează

Vă prezint un scurt colaj babylonian făcut din poeziile primei părți a volumului,

Imperiul celor care Creează.

 

O OASTE DE OASE

CU COASE ÎN COASTE

 

Of, flux al conștiinței tinere și grăbite,

Of, halou construit la hipodrom,

Galopând distanța dintre monade și om,

Of, Univers născut prin cezariană,

Stai puțin pe loc, pe trap-galop, și ia-mă,

Ca să zic ce am de zis, și apoi să

Piua-stop-joc, dintr-o dată;
Continue reading

Bate fierul! Se ascute coasa.

Mă pregătesc, peste un număr secret de zile (poate săptămâni), să împuşc al treizecilea an de umbră făcută pământului. Văd deja moţul bornei funeste – imaterial, dar pustiitor. Un nod de energie diavolească în care se dezintegrează limba orologiului, lăsând doar pulberea să curgă peste cifrele rămase.

E borna care marchează degenerescenţa fizică şi psihică. Sau, cum ar zice furnizorii noştri de cultură, it’s all downhill from here! Iar asta nu este o smiorcăială cauzată de menopauza combinată cu mai multe pahare de vin. Doar anatomie.
Unde s-au scurs treizeci de ani, fără un număr secret de zile (poate săptămâni)? Ăştia au fost ultimii patru:

Înaintea lor, îmi amintesc doar curajul prostesc al peştişorului care vrea să înoate dincolo de pereţii acvariului.
Continue reading

Pleşu – comedie şi prostie

Prima picanterie mi se pare colaborarea universitar-clericală. Materialul cu Pleşu în rol de Micutzu a fost postat pe youtube de Arhiepiscopia Tomisului. Iar printre invitaţii din Aula Magna, blagosloveşte Înalt Prea Sfinţitul Teodosie Coruptul. La acea vreme, era Teodosie Hoţul sau Teodosie Escrocul; încă nu intrase pe fir Direcţia Naţională Anticorupţie.

Mi-a plăcut discursul şi mai ales veşmântul universitar al d-lui Pleşu. Nu este cusut cu aur ca mantia preasfinţiţilor, dar îmbracă într-un sporostegiu princiar preaplinul sapienţei. Digerabile glumiţele, deşi calităţile d-lui Pleşu sunt mai degrabă scriitoriceşti, nu oratorice. Trecând peste cacofonii şi bâlbâieli, am avut impresia că elocvența a fost sabotată dintr-un exces de comoditate (atunci când începi să spui ceva, dar te înmoaie lenea pe la mijloc).
Continue reading

Victime peste tot

Peste tot numai victime.

Nu infractori. Nu prost educați. Nu analfabeți funcțional. Nu jigodii fără caracter. Nu, doar victime.

Toți au stat cu pistolul la tâmplă în fiecare zi și la fiecare alegere din viața lor și nu au nicio vină pentru nimic ce le merge prost și pentru niciun rău făcut altora.

Pe ideea asta mă urechea o doamnă când am îndrăznit s-aduc eroul național al zilelor trecute, proaspăt câștigător al unui maraton inuman, într-o discuție lipsită de laude spumoase.

”Dacă nu înțelegi că Tibi e o victimă…”

Ba, până și subiectul discuției, în cuvintele lui:

un glonte rătăcit, tras fără intenţia de omor pe cineva, lovise un agent de pază”, ”Traseul unui glonte iată, îţi poate modifica destinul.”

Înțelegi? Glontele ăla, c-a luat-o pe unde nu trebuia, îți poate modifica destinul, nu degetul care a apăsat pe trăgaci și mintea ce i-a spus s-o facă. Măi, să fiu al naibii, dacă murea omul ăla cam glontele era de vină că… s-a rătăcit.

Nu scriu despre Tiberiu, numai victimă nu-ți spune voința omului ăsta. Scriu despre Continue reading

Dreptatea lui Dănăilă

Atunci când nu distingem culori, rătăcim într-un labirint cu pereţi albi şi negri, convinşi că în orice poveste există doar personaje pozitive şi negative. Care sunt ăia buni? Eu pentru cine scandez, cu cine votez, pe cine înjur?

Într-un astfel de micro-univers, putem avea impresia că există adevăr, dreptate, perfecţiune şi eroi. Un neurochirurg care a salvat mii de pacienţi cum poate fi în micro-universul nostru construit din ipoteze false? Simpla informaţie a salvării de vieţi omeneşti ne agaţă în piroanele subconştientului o nesfârşită împletitură de însuşiri pozitive. Atributele supereroului!
Poate supereroul nostru să fie misogin şi homofob? Conform standardelor sociale la care ne raportăm în această etapă istorică, nu. În niciun caz!
Continue reading

România, ţara trolilor

troll

Atunci când te împaci cu hidoşenia sorţii, parcă nu mai simţi aceeaşi repulsie. Mai mult, după ce soarta te iubeşte cu forţa de câteva ori, începe să-ţi placă. Am auzit teoria asta la un filozof vasluian.

Aplicat la cazul meu, pot spune că m-am liniştit în privinţa traiului românesc, alături de iubiţii mei români. Mi-am propus să nu mai critic politicienii aleşi. Doar sunt oglinda noastră, a tuturor, nu s-au teleportat de pe Planeta Urâţilor Libidinoşi şi Afurisiţi.

Da, au apărut şi unele himere, jocuri de lumini hipnotice testate de soartă. Iohannis, Cioloş, băieţi buni. Doar că nu e vremea lor. Au fost prezentaţi prematur, înaintea programului. La fel ca şi hipsterul suprem – Remus Cernea. Nu e rău ce lozeşte prin spaţiul public; delfinii sunt nişte fiinţe adorabile. Dar nu te poţi îngrijora de statutul social al delfinilor, într-o ţară în care copiii mor cu zile din lipsa medicamentelor elementare.
Continue reading

România a picat testul

4 martie, 2017:

Văd că aleşii noştri fac eforturi pentru a ne asigura că totul este în plan, rotiţele sunt unse, avem şi combustibil, iar busola este de înaltă precizie. Europa cu două viteze este doar o metaforă de conjunctură a liderilor europeni, o glumiţă aruncată la șuetă pentru a păstra vie conversaţia.

“Discuţiile doar au început.”, “Drumul dezbaterii este lung.”, “România este o piesă grea.” – Doar câteva dintre pocnitorile aruncate de politicienii noştri pentru a ne convinge că nu noi suntem oaia neagră. Deloc. Hai, cel mult sură.

În realitate, totul este stabilit, dezbaterile nu-şi au rostul. România a picat testul.
Continue reading

Babylon

babylon2

Au trecut 2 ani de la ultimul volum publicat și, se pare, este timpul să îl anunț pe al treilea, “Babylon”, care se încarnează încet, dar sigur, într-un volum de poeme prin intermediul cărora vă voi trece din Imperiul Celor Care Creează prin Cea Mai Neagră Noapte către Imperiul Celor Care Ucid.

Voi oferi mai multe detalii pe parcurs. Dedesubt, un sneak-preview al cuprinsului.

Continue reading

Femeile sunt inferioare – varianta hardcore

Mai ţineţi mine când, sătul să-mi odihnesc mintea, am început să mârâi pe la gardul feministelor?
Femeile sunt inferioare – un articol la care privesc ruşinat peste umăr. Nu pentru că aş fi înfoiat orgoliul războinicelor din online – o femeie cu toate ţiglele pe acoperiş nu ar lua vreodată în serios asemenea texte. Dar sunt jenat de nivelul scăzut al trolling-ului. Se putea mult mai fin, mai delicat, mai elegant. Mai deştept.

Posibil să-mi adun forţele pentru o nouă demonstraţie exhaustivă a inferiorităţii femeieşti, zilele astea. Pe măsură ce trec orele şi se apropie 8 martie, simt cum se caţără pe mine inspiraţia.
Şi acum, că tot v-am introdus în subiect şi am explicat legătura între trolling ieftin şi ţigle pe acoperiş, daţi-mi voie să vi-l prezint pe Dumnezeu:
Continue reading

Discriminare, raţiune, ţigănisme

tigani

M-am împiedicat ieri de o ştire ascuţită care m-ar fi îndemnat la râs, dacă nu îmi atârna jena de obraji.
120 de români au plecat dintr-un restaurant din Spania, fără să achite nota. Participanţi la un botez, s-au ridicat frumuşel toţi 120, au părăsit incinta pe motiv că vor să danseze, şi duşi au fost. Tot grupul, fără excepţie! Asta da coordonare.
Fibra mea rasistă a început să vibreze, chiar dacă ştirea era clar despre 120 de români.
Continue reading