Urbanism in Bucuresti?

Greu de crezut ca asa ceva este posibil intr-o capitala europeana, tara membra UE, unde se presupune ca exista un plan cat de cat coerent de dezvoltare urbanistica.
Astfel de constructii dezvaluie latura intunecata a creativitatii si flexibilitatii omului. Cumva, unora dintre romani le sta excesul de inteligenta si creativitate in drum, pentru ca nu pot nicicum sa gaseasca calea fireasca si normala a lucrurilor…

Pentru cei care nu au vazut stirea zilele trecute: blocul a fost ridicat peste Casa Spiru Haret din Bucuresti. Absolut legal, cu aprobari, cu de toate…

N-ai voie să ai probleme mici

Afară iar e zăpadă de trei degete și vreo 3 grade, că s-a mai încălzit de dimineață…

Am mâncat ieri niște mere tari și-am tot muncit cu vârful limbii să le scot coaja dintre dinți, acum am bubă pe limbă…

Am terminat aseară primul capitol la următoarea carte, mai am încă 15…

M-am uitat pe impozite și calcule și mi-a venit rău…

*

– Aha, de asta ești posomorât și fără chef? Continue reading

Ţară atractivă caut stăpân generos

romaniaDupă un sfert de secol de tranziţie, România a ajuns în sfârşit pe mâini bune. Adică pe mâinile altora. Pentru mine au fost de fiecare dată bine conturate schiţele primite de statul român din afară. Un stat de drept, democratic, independent, dar totuşi mai puţin independent decât altele. Vorba porcului lui Orwell “Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele.”

Este bine. Cineva, o entitate superioară nouă, românilor, s-a săturat de toate mâzgăliturile ultimilor 25 de ani. Acum trebuie doar să aşternem acuarela peste schiţa desenată de cinevaul preeminent. Sunt americani, sunt nemţi, francezi, englezi, NATO, UE şi tot acaretul camuflat în servicii şi agenţii. Sunt tot mai vizibili, mai vocali şi mai direcţi. Dar este bine.

România, ţara minunată, dar veşnic inadecvat locuită, a demonstrat de-a lungul istoriei doar stângăcie şi corupţie în tentativa de autoguvernare. Singurele zone care s-au dezvoltat sănătos social şi cultural, pentru o scurtă perioadă, se găsesc în Transilvania. Iar perioada coincide cu stăpânirea habsburgică. Austrieci, da? Nu urmaşi ai lui Ştefan, nici nepoţi de vampiri sau şerpi de dudău.
Continue reading

Fed Cup, treabă de copii

mitu“România poate câştiga şi fără mine” a spus Simona Halep în urmă cu două săptămâni, atunci când a refuzat convocarea în echipa de Fed Cup. Mare dreptate a avut, iar explicaţia refuzului face sens.

Într-adevăr, o evoluţie bună la Roland Garros este mult mai mediatizată şi mai apreciată într-o balanţă a prestigiului decât victoria într-un meci de baraj al Fed Cup. Iar la Roland Garros, şi la orice alt turneu din circuit, nu joacă doar Simona Halep. Joacă Simona Halep-România.

Pentru o evoluţie bună în turneul parizian, programat între 19 mai şi 7 iunie, este nevoie de mai multe competiţii oficiale care să facă trecerea treptată şi adaptarea completă la suprafaţa de zgură. Prima competiţie de acest fel este turneul de la Stuttgart, care a început astăzi. Explicaţia îi aparţine tot Simonei, nu sunt consideraţiile mele de părerolog.

Iar opinia celor care s-au dat cu fundul de pământ că “putea să joace şi-n Canada şi la Stuttgart, avea două zile pauză” nu contează. Dar absolut deloc.
Continue reading

Despre IFN-uri şi cămătari

anpcDespre IFN-uri şi bănci nu sunt multe de spus. Cel puţin în România, împrumutul bancar mi se pare cea mai proastă idee. A se evita atât timp cât nu este o problemă gravă şi iminentă. Iar prin “gravă” nu mă refer la mutatul din două camere decomandate în trei.

Din scurta experienţă de viaţă, am observat că băncile româneşti sunt dispuse să te ajute atunci când NU ai nevoie de ele. În caz de nevoie, trebuie să te prezinţi cu pielea gata jupuită şi agăţată în ţepuşă. Indiferent dacă te împrumuţi la IFN-uri ori bănci, tu vei fi singurul responsabil şi potenţial vinovat.

NIMENI nu îţi va apăra pielea din ţepuşă dacă ai gândit prost. Ţine cont că, în timp, euro va creşte, la fel cum a crescut şi francul elveţian, cum a crescut şi dolarul cu vreo 50 de bani în jumate de an. Contractele oferite de bănci vor fi tot timpul la limita abuzului, iar legile vor fi tot timpul de partea lor. Pe tine, cetăţean simplu şi amărât, te va proteja nenea ăsta:
Continue reading

Chuck Norris-ul de la Kremlin

putin

Există două explicaţii pentru informaţia de mai sus. Putin are puteri supranaturale, dilată şi comprimă timpul după cum pofteşte. Sau în presa autohtonă au scăpat prea mulţi candrii de la institutele speciale. Articolul este opera celor de la Adevărul, ziar de mare calitate, glorie şi talent, deci NU poate fi adevărată a doua variantă.
Continue reading

Game of Thrones procrastinează

snowSerialul meu preferat a început să o lălăie la modul cel mai enervant. Am rămas dezamăgit după vizionarea primelor patru episoade apărute anul acesta. Şi-au pierdut scânteia, ingeniozitatea. Acum doar îşi cară anevoie povestea, ca un melc împovărat cu o cochilie prea mare pentru corniţele sale.

Vorbim totuşi despre cel mai vizionat serial al ultimilor ani. În curtea HBO a răsărit o mină de aur şi şacalii hollywoodieni au jurat pe sfântul Tanach că vor exploata zăcământul până la ultima pepită microscopică.

Povestea s-a spart în prea multe planuri narative, majoritatea independente. Deja încep să uit ce rost mai are fiecare personaj, cum şi de ce a ajuns acolo. Devine obositor să urmăreşti în paralel 8-9 acţiuni complexe, în fiecare fiind angrenate măcar vreo trei personaje secundare şi alte zeci de personaje episodice.
Continue reading

Despre autoapărare şi evitarea conflictelor

Au luat presa şi blogosfera foc în urma filmuleţului cu pricina:

Uăleleu, muicăăă, nenorocitu’ de pensionar, cum dă în săraca femeie neajutorată! Huooo, nesimţita care fumează în troleu! Dar vai, ce oameni indiferenţi, care nu intervin să aplaneze conflictul.

Din punctul meu de vedere, totul s-a desfăşurat în limita normalităţii. Vorbim aici de normalitatea românilor troglodiţi, primitivii mioritici care alcătuiesc pulimea turma inertă.
Continue reading

Miracolul Învierii

catedralaAnul acesta am urmărit pentru câteva minute slujba de Înviere la televizor. M-am oprit din butonat, impresionat fiind de arhitectura şi grandoarea Catedralei din Curtea de Argeş. Respectiva clădire emană vibraţii de solemnitate prin ecranul televizorului nu datorită dimensiunii, ci prin formele impetuos modelate; o geometrie aproape inumană care te subjugă.

Cum ar fi zis un american în vizită la Curtea de Argeş “This is the shit!”
“Amen to that” ar fi urmat aprobarea mea, cel care promovează valorile româneşti şi îşi duce prietenii americani în vizită la Curtea de Argeş.
În fine, catedrala este într-adevăr o capodoperă. Nu am glumit când am zis despre vibraţiile care te ating, străpungând ecranul tv. Ceva asemănător fetiţei-fantomă din The Ring.

După ce atenţia mi-a fost captată de mirajul arhitectural, am început să aud şi interviul dat de un anume doctor în dogmatică. Nu i-am reţinut numele, dar mi-a plăcut discursul şi felul în care reuşea să scoată imaginea religiei din fantasmagoric, transpunând-o într-un respectabil plan istorico-artistic.
Continue reading

Lumea mai mică, familia tot

De Paște și de Sf. Dumitru, vreo patru generații de neamuri se adunau în curtea bunicului. Fiecare afla ce-a mai făcut celălalt, dacă se pot ajuta cu ceva, dacă a apărut vreun membru nou în clan și așa mai departe – legătura asta strânsă se trecea la tineri, tocmai pentru că de mici erau aduși împreună de două ori pe an, în același loc. Continue reading