Am avut multe discuţii în ultimele luni despre activitatea noului preşedinte, d-l Klaus. “Doar se plimbă. Altceva nu face.” – opinia generală extrasă de mine în urma mai multor șprițuri şi dezlegări obşteşţi.
Am încercat să-l apăr pe-al meu, singurul care m-a scos din casă în ziua votului. Ba chiar de două ori. Să aduc argumente, să bibilesc tacticos discuţia şi să-i îndrept făgaşul spre “Klaus cel decent”, nu “Klaus cel placid”
Am murit cu dreptatea în braţe; măcar am avut noroc de interlocutori cocoţaţi binişor pe scara evoluţiei şi am murit frumos. În alte împrejurări, mi se umplea lespedea de Băsist, Iubitor de nemţi, Trădător de neam şi alte drăgălăşenii.
Am… ce să am? Nu mai am nimic. În curând se face anul şi d-l Klaus continuă în aceeaşi notă şuşotită pe frecvenţă canină. Îţi trebuie dispozitive de specialitate doar să-i auzi cântarea, darămite s-o înţelegi şi să-ţi mai şi placă.
Şi atunci, un prieten a venit cu soluţia izbăvitoare:
Continue reading
