Despre admiterea la liceu

young-photographer1Din punctul meu de vedere, admiterea la liceu este primul meci oficial pe care viaţa ni-l pregăteşte. Dacă până la vârsta de 14-15 ani, şcolile şi colegii erau uşor de ales – mai cu o relaţie, mai cu o şpăguţă – un examen naţional este mult mai strict şi corect în alegerea şi respectarea criteriilor.

Nu aş merge până într-acolo încât să afirm cu gravitate “Admiterea la liceu îţi decide viitorul”. Viaţa are o complexitate absurdă, viitorul poate fi oricând schimbat radical de o şoaptă rătăcită la metrou, de o savarină insuficient siropată, o picătură de rouă, un vas de croazieră, de lut, de sânge. Toate sunt elemente egale în drepturi care ne ţeş în continuu viitorul.
Continue reading

Utopia – serial englezesc

utopiaUtopia are acel british flavor care o diferenţiază de producţiile americane. Nu cu mult, dar suficient pentru a îţi da seama că ai gustat din altceva.

I-aş acorda un calificativ bine spre foarte bine la capitolul efecte vizuale. Fiecare cadru pare o fotografie artistică atent dichisită. De la lanurile de grâu fraged şi lavandă, care te rătăcesc în nemărginirea culorii, până la interiorul spaţios şi rece, ridicat pe siluetele mobilierului ascuns în semiîntuneric.

Şi un calificativ suficient (adică nota 5-6) pentru scenariu. Ideea de bază care declanşează toată acţiunea este un clişeu tâmpiţel. “Vai de mine, ce se va întâmpla cu omenirea din cauza suprapopulării? Cataclism, urgie, dezastru!” După care sunt înşiruite toate acele informaţii culese de pe linia de producţie a ONG-iştilor panicarzi.
Continue reading

Cel mai ciudat vis

vis2Odată cu apropierea senectuţii, am început să obosesc mai repede şi să dorm mai mult. Astăzi, de exemplu, am fost matinal, m-am trezit la ora 8:10. Iar la ora 9:30 am adormit din nou şi m-am trezit la 14:30.

Mai am o explicaţie pentru somnurile astea lungi, pe lângă cea a ramolirii. Chiar dacă dorm, creierul meu este hiperactiv şi nu se odihneşte corespunzător. Am observat asta în multitudinea visurilor produse. E activitate mai ceva ca la Bollywood în mintea mea, nu trece zi fără măcar un vis pe care să mi-l amintesc în detaliu.

Cel mai recent a fost astăzi, în jurul orei 14:00. Eram în vacanţă în State cu un prieten (să îi spunem Charlie). Şi vizitam un pod construit pe un munte foarte înalt. Dacă alunecai de pe pod, ajungeai direct la câmpie, într-o cădere liberă de 400 de metri.

Ştiu că îmi era foarte frică; nici treaz nu am simţit vreodată aşa spaimă ca în visul ăsta. Mă lipisem cu burta de pod şi mă târam ca râma, tremurând.
Continue reading

General Izmană, la raport!

generalul_gabriel_opreaLegenda vorbeşte despre copilandrul ars de soarele Bărăganului, care ridica praful pe uliţele din Fundulea. Alerga după un ied râios, scăpat printre ulucile vecinilor mai înstăriţi.
În Bărăgan, viaţa grea îţi căleşte pielea şi mintea. Veri caniculare şi secetoase, ierni lungi cu gheţuri viscolite peste pustiuri.

Pe la mijlocul anilor ’70, copilandrul învăţa să citească şi să ridice privirea dincolo de ţărâna satului. A găsit salvarea în rândul militarilor; popota, izmana şi bocancii i-au fost mamă, tată, fraţi.

Ceea ce a urmat ar putea fi scenariul unui roman SF, tras de păr. Dar s-a petrecut în România ultimilor trei decenii, deci am face bine să credem. Rezultatul este palpabil, grăitor, fabulos: General cu patru stele, doctor în drept şi prim-ministrul României!
Continue reading

Tradiții confirmate

Se răpune stejarul numai înainte de nopțile cu lună plină – asta știe orice meșter adevărat de porți maramureșene.

E lumea plină cu tot felul de semnificații mistice și religoase, superstiții care dau un anumit ritual, ritm și ordine în făcutul lucrurilor așa cum trebuie. De ce ar trebui să dai jos stejarul din care o să faci stâlpul porții, numai și numai dacă-n noaptea aia o să fie lună plină?  Continue reading

Sportul nostru naţional – Dota

Sala Polivalentă din Bucureşti a găzduit la finalul lunii aprilie a cincea ediţie de DreamHack. Este un festival la care se strâng fete şi băieiţi, în special băieţi, din toată lumea, pentru a se juca.
Jocuri pe calculator, în reţea. Care este marea brânză la treaba asta?

25.000 (douăzeci şi cinci de mii) de spectatori! Şi intrarea nu a fost liberă. Un bilet a costat între 40 şi 300 de lei. S-au strâns la Polivalentă 25 de mii de plătitori, iar online încă 300 de mii. Pentru a urmări meciurile de Counter-Strike şi Dota.
Ca să vă faceţi o idee despre amploarea fenomenului:

comentatori dota

Aceasta este una dintre ligile analiştilor şi comentatorilor de Dota.
Continue reading

Cele mai penibile vieţuitoare din online

rats-picturesVieţuitoare este mult spus. Ei de fapt sunt nişte conturi fantomă, distribuite în număr de câteva zeci per cap sec de postac.
Începând cu acest an, cel mai mare partid românesc a început să descopere online-ul. Pentru ei a fost un şoc. Au pierdut alegerile din cauza acestui filon, până toamna trecută considerat jucărie anti-plictiseală.

Au acceptat existenţa online-ului sub pumnii caftelii. Acum îl percep vag, ca pe o durere intercostală difuză. Nu ştiu dacă e de la muşchi, de la oase, ori de la sula nemuritorului coleg de partid.

Şi mai au o problemă. Online-ul, format în mare parte din tineri, nu îi suportă. Indiferent ce-ar mai scormoni, ce-ar mai ieftini, online-ul îi urăşte. Aşa, din principiu.
Ce rămâne de făcut? Avem un mediu ostil, diferit de tot ce am învăţat la şcoala politrucilor gornişti. Şi avem nevoie de el! Fără, nu se poate.
Continue reading

Drama ţăranului român

În Comarna, cireşii aşteaptă încărcaţi. “Să cam rup crăcile de câte cireşe sunt”, vorba localnicului din reportaj. Le-ar vinde şi cu 50 de bani, afirmă cu jumate de gură, dar “nu vine nimeni să le ia”.
Drept urmare, ţărăncuţa trupeşă azvârle lada de cireşe pe câmp.

Mă gândesc că măcar la porci ar fi putut ajunge, nu împrăştiate pe câmp, după ce te-ai chinuit să le aduni. Dar reportajul devine dramatic; aşa au învăţat jurnaliştii că se face, la cursul de “Mahalagism şi pus poale-n cap”
Continue reading

Bea cu ISIS

Cum are si la noi, Cola a avut aceeasi smecherie cu “bea cu Cutarescu” si prin alte tari. Prin alte tari, Isis e un nume, asa gen Vasile.

Na, atat le-a trebuit americanilor. Gata, boicotati Cola! Nu beti cu Isis.