Cuibul și puiul acvilei de munte

De ani de zile frații Bodnari cutreieră pădurile Bucovinei, încercând să aducă și să păstreze pe film frumusețea sălbăticiunilor din pădurile încă bogate din munții ăștia.

Nu-s nici de la BBC și nici nu cred că au ajuns să câștige ceva din asta, o fac doar din pasiune și investesc în echipament bani câștigați muncind prin alte părți. Iar pasiunea asta se simte din plin chiar dacă prezentările nu-s extrem de cizelate și nici sculele nu-s cele mai cele, însă dragostea față de frumosul sălbatic n-are neapărată nevoie de comentarii ultra puse la punct și de lentilele cele mai cele. Continue reading

Fenomenul Halep

halepDespre Simona Halep nu mai sunt multe de spus. O consider cel mai bun produs sportiv, de origine românească, din ultimii 10 ani. Este sportivul român care ne-a păstrat în centrul atenţiei, între reflectoare, după ce Lucian Bute a făcut mai mulţi paşi în spate.

Am mai avut şi alţi sportivi de renume în ultimii 10 ani, bineînţeles. Unii dintre ei chiar campioni mondiali. Dar trebuie să ţinem cont şi de disciplina la care au excelat. De popularitatea sportului respectiv, de atenţia pe care i-o acordă publicul, de publicitate, audienţă, bani. Pentru că, din toate astea rezultă concurenţa în acel sport.

Tenisul este un sport popular, există o concurenţă acerbă. Din aceste considerente îmi permit să apreciez mai mult un loc trei mondial la tenis, decât o medalie de aur la spadă, gimnastică sau tras cu arcul.

“Fenomenul Halep” nu este o exalațiune de cuvinte despre Simona. În cazul ei, totul clar, cleştar. “Fenomenul Halep” este despre noi, românii.
Continue reading

Game of Thrones şi Adevărul

Într-un interviu acordat celor de la New York Observer, R.R. Martin mi-a spulberat visul finalizării perfecte.

Încă de acum doi ani, mi s-a înfiripat ideea unei încheieri apocaliptice. În naivitatea mea, mi-am imaginat bătălia finală ca pe un Armagedon laic – lupta dintre bine şi rău, mistificată în lupta dintre foc şi gheaţă (A Song of Ice and Fire).
Ca şi cum focul ar fi bun şi gheaţa rea. Dar pentru mine, asta ar fi însemnat deznodământul perfect.

Zombii de gheaţă cei răi, care vor să distrugă toate fiinţele calde. Iar în tabăra adversă, cei trei dragoni călăriţi de Daenerys, care vor rezolva problema cu ajutorul focului magic.

Se pare că R.R. Martin are altă părere. Întrebat de reporterul celor de la Observer dacă romanul se va termina într-o “oribilă apocalipsă”, d-l Martin a răspuns:

– Încă nu am scris finalul cărţii. Dar nu, în mod sigur nu aceasta este intenţia mea. Finalul va fi într-o notă dulce-amară (bittersweet).

E clară treaba. Specialiştii de la HBO l-au convertit pe Martin din zburător interstelar în gospodină plângăcioasă. Hai să lăsăm fantezia de-o parte. Să fie dramă! Da, da, da. Şi intrigă, şi lamentări, şi mult, mult patetism. Dulce, amar, dulce.
Mă aştept ca până la final, dragonii să scuipe replici răutăcioase în loc de foc.

“Groaaar, groaaar, groaaar! Mori de ciudă, rege al zombălăilor! Mi-am pus oul la clocit sub Jose Armando. Ha-ha-ha-ha! Groaaaar!”

Auziţi, domnul Martin. Dacă tot am început să transformăm un basm superb într-o telenovelă condimentată cu ţâţe şi penisuri, măcar să o facem profi. S-a cam plictisit lumea de aceleaşi scene cu sex (sex între fraţi, pe faţă, pe dos, sex scurt, sex negru, sex surpriză). Fanii înflăcăraţi cer să treceţi la un alt nivel. Dacă nu ştiţi cum, inspiraţi-vă din ziarul quality Adevărul:
Continue reading

Corvidele lui Odin

Ţările nordice au cel mai delicat sistem de reeducare din lume. Şi nu mă refer doar la celebrul caz Breivik – cel care a ucis premeditat 77 de persoane, a fost găsit vinovat şi psihic responsabil, după care “pedepsit” să-şi petreacă următorii 21 de ani într-un hotel de 4 stele, dotat cu smart tv şi playstation.

Breivik nu a fost o excepţie, un răsfăţat al sistemului judiciar. Astea sunt legile lor! Genocid şi terorism? Hm, ai cam sărit calul. Fără măcar 9-10 ani de reeducare pe banii statului nu scapi. În timpul ăsta ai acces la fitness, spa, tot felul de tehnologii şi gadgeturi. Poţi chiar să termini 2-3 facultăţi. Gratis.

Bastoy este considerată cea mai drăguţă închisoare din lume. Este construită pe o insulă din (surpriză!) Norvegia şi arată aşa:

bastoy
Continue reading

Un premier de nota 10

ponta nota10Domnul prim-ministru Victor Ponta s-a întors din concediu. O refacere psihică necesară, în condiţii plăcute, dar totuşi austere. “Mai ieftin decât la noi, la Mamaia” a spus domnul prim-ministru, elucidând pentru tot poporul secretul vacanţelor în Miami.

Concediul a fost binemeritat, asemeni unei tabere organizate la Năvodari pentru premianţi şi olimpici. Consider că d-l prim-ministru – al meu, al tău, al nostru, sufleţel călduţ din fiecare – ar fi meritat o pauză mult, muuult mai lungă. Şi lui i-ar fi plăcut. În Miami, la ieftineală, alături de familia iubită. Însă dragostea de patrie a fost mai puternică (slavă Ţie Doamne!) şi ni l-a adus acasă.

Comitetul de primire a eroului naţional a încercat, zău că a încercat. Dar nimic din cele pământeşti nu poate cuprinde o galaxie în devenire. Nici măcar facebook-ul lui Mihai Gâdea.
E ca atunci când vrei să pupi un luceafăr, dar buzele îţi sunt prea scurte. Chiar şi ale lui Mihai Gâdea.

ponta1
Continue reading

Astra Giurgiu, noua campioană

ioan-niculae1Astra Giurgiu va fi noua campioană a României la fotbal. Am un singur argument pentru infailibila previziune: Ioan Niculae. Ăştialalţii – Budescu, Alibec, Silviu Lung, Valerică, ţăranul cu puţa mică – simple instrumente. Dălţi şi ciocane care vor sculpta opera, mânuite de o forţă divină.
Să vă explic de ce secretul reuşitei se reduce la Ioan Niculae. Amintim doar câteva fărâme din armata buchilor purtate de subsemnatul în luptă:

-despre Ioan Niculae, 26 septembrie 2014-

Cum a ajuns figurantul de slapstick în pantofii celui mai breaz miliardar? Furând de la stat, la fel ca şi restul colegilor din top 100 cei mai îmbuibaţi români. Doar că a furat mai mult. Explicaţia pentru care a folosit gaze din rezerva statului, la preţ de nimic, este antologică: “Era presiunea prea mare în conducte şi dacă nu consumam eu gazul, se puteau produce explozii catastrofale”

Mulţumim! Ne-ai salvat de catastrofă. Ia vezi, presiunea la petrol cum e? Nu de alta, dar poate se sparg conductele şi ne înecăm cu toţii. (de AICI)
Continue reading

Șah la mirare

M-am uitat zilele astea la Terminator Genesys, un alt film dintr-o serie care pentru mine și-a pierdut zvâcul de multă vreme. Într-una din sevențe, terminatorul negativ principal iese pe stradă în flăcări, apoi se stinge în ceva de culoarea grafitului și imediat își revine la forma umană.

La câțiva metri în spate, niște trecători se uitau interziși la mersul calm al ăstuia în timpul transformării de care vorbeam. Și mă gândeam cum că, dacă aș vedea eu, colegii de generație și mai ales cei ce vin din urmă, așa ceva ne-am uita imediat în jur, să reperăm unde-s camerele de filmat. Continue reading

Cei mai vecini manelişti

Cu vecinii de bloc nu am probleme. Probabil eu sunt cel mai gălăgios, atunci când mă obligă domşoara coabitantă să dau cu aspiratorul la miezul nopţii; după care să bat carnea de șnițele. Deci vecinii de bloc sunt în regulă, îi ţin la respect pe toţi.

Ce mă scoate din minţi şi nu pot înţelege, mă deprimă şi în acelaşi timp îmi dă nervi de taur căpiat, este existenţa clubului Alice. Ăl mai manelist focar de janghină, fix peste stradă de mine, în inima Berceniului. Noaptea trecută, pe la un 2 jumate, îmi vibra lustra de la “Da, mamă, sunt beată!” – varianta manelistă, în interpretarea unui grăsun de mangaliţa în ciocate.
Continue reading

Democraţie în doze mici

romaniaAm avut multe discuţii în ultimele luni despre activitatea noului preşedinte, d-l Klaus. “Doar se plimbă. Altceva nu face.” – opinia generală extrasă de mine în urma mai multor șprițuri şi dezlegări obşteşţi.

Am încercat să-l apăr pe-al meu, singurul care m-a scos din casă în ziua votului. Ba chiar de două ori. Să aduc argumente, să bibilesc tacticos discuţia şi să-i îndrept făgaşul spre “Klaus cel decent”, nu “Klaus cel placid”

Am murit cu dreptatea în braţe; măcar am avut noroc de interlocutori cocoţaţi binişor pe scara evoluţiei şi am murit frumos. În alte împrejurări, mi se umplea lespedea de Băsist, Iubitor de nemţi, Trădător de neam şi alte drăgălăşenii.

Am… ce să am? Nu mai am nimic. În curând se face anul şi d-l Klaus continuă în aceeaşi notă şuşotită pe frecvenţă canină. Îţi trebuie dispozitive de specialitate doar să-i auzi cântarea, darămite s-o înţelegi şi să-ţi mai şi placă.
Şi atunci, un prieten a venit cu soluţia izbăvitoare:
Continue reading

Fără cap, vai de picioare!

Cape Verde's defender Fernando Varela listens his national amtem before the Nigeria vs Cape Verde friendly football match in preparation for the CAN 2013 tournament at Algarve Stadium in Faro on January 9, 2013 . AFP PHOTO / FRANCISCO LEONG        (Photo credit should read FRANCISCO LEONG/AFP/Getty Images)

Cape Verde’s defender Fernando Varela listens his national amtem before the Nigeria vs Cape Verde friendly football match in preparation for the CAN 2013 tournament at Algarve Stadium in Faro on January 9, 2013 . AFP PHOTO / FRANCISCO LEONG (Photo credit should read FRANCISCO LEONG/AFP/Getty Images)

Partizan este o echipă mică din estul Europei. Vor avea nevoie de foarte mult noroc pentru a intra în grupele UCL. Ne dăm seama de micimea echipei din Belgrad, atunci când ne uităm pe statistica meciului de ieri. Steaua a avut 12 cornere, sârbii au avut 7. Steaua a jucat o repriză în inferioritate numerică. 12 cornere, în deplasare, cu un om mai puţin! Trebuie să fi fost şubrezi rău adversarii noştri.

Din cele 12 cornere am creat zero ocazii de gol. De aici ne dăm seama şi care a fost cauza eliminării. Am pierdut pentru că am fost în inferioritate numerică? Da, dar inferioritatea numerică a fost doar efectul. Cauza acestei ratări este inferioritatea psihică – o problemă pe care Steaua o are de vreo 2-3 ani.
Continue reading