Ai ceva de zis?
In aceste zile societatea civila taxeaza clasa politica din Romania.
Nu este de-ajuns sa demisioneze Ponta, nu este suficient sa pice guvernul. Acum este momentul pentru schimbarea intregii clase politice. Ceea ce DNA a inceput in urma cu cativa ani, trebuie finalizat de catre societatea civila cu ajutorul presedintelui ales Klaus Iohannis. Protestele trebuie sa continue in fiecare zi pana cand va aparea o solutie viabila pentru reconstructia Romaniei.
În cazul nostru, o tragedie umană nu ne apropie, nu ne întăreşte ca naţie. Ci este urmată de o mârșăvie socială. Pentru că, în aceste momente crâncene, avem ocazia să ne manifestăm prostia şi ticăloşia. Fie nu înţelegem ce se întâmplă, fie înţelegem şi dorim să profităm – în clasicul stil: „Mie ce îmi iese la treaba asta?”
Am ştiut că vom eşua lamentabil la nivelul societăţii civile încă de sâmbătă. Atunci a ieşit la înaintare infamul de serviciu al neamului, Becali George. Infractorul, condamnatul, puşcăriaşul, semi-analfabetul care a publicat cărţi în puşcărie, chiar el. Să îşi dea el cu părerea despre vii, morţi, dumnezei şi draci. Şi toată presa i-a purtat cuvântul mai departe.
Avântul ortodoxo-povăţuitor nu s-a oprit doar la mintea găunoasă a infractorului Becali. A fost musai să profite de ocazie şi BOR, trăgându-şi niţică spuză pe turtă.
Continue reading
Mi-am adus aminte de ACEST articol postat în luna iunie. Mai exact, de următoarele paragrafe:
“Toată lumea a pornit într-un galop nebun spre mormanul de bani; măcar siguranţă materială, dacă nu înavuţire. A venit noua epocă, cea a posibilităţilor, cea în care cu toţii aveam şansa să trăim ca vesticii atât de invidiaţi în filmele rulate pe video. A început vânătoarea celebrului “Să mă realizez în viaţă!”
Efectul: Am construit câteva vile de neam prost, am rulat câteva maşini germane la mâna a două şi a treia. Şi am reuşit “marea performanţă” de a ne mutila spiritual. Ne-am oprit şi dezmembrat toate motoraşele interne responsabile cu generarea spiritualităţii. Nu de alta, dar erau prea grele şi ne-ar fi împiedicat în galopul nostru nebun spre “M-am realizat în viaţă”.
De ce mi-au venit în minte cele două paragrafe, taman acum, într-un noiembrie călâi-băltos, volatil? Am strănutat de dimineaţă mai voiniceşte, am risipit ceţurile şi am văzut lumea cum se dizolvă şi curge spre neant, în exalații efemere.
Mi-am reamintit cele două paragrafe pentru că am avut dreptate. Suntem bucata de unt care se visează granit, într-o tigaie încinsă.
Continue reading
Unii dintre voi vă mai amintiţi probabil schimbul nostru de impresii cu domnul autor Igor Bergler.
Ne-am dat cu părerea despre cartea dânsului în cadrul câtorva articole. Le-am postat şi pe facebook, iar d-l Igor ne-a făcut plângere. Pentru nişte motive delirante şi ilariante – sunt explicate în scrisoarea de mai jos. Articolele noastre au fost şterse în mod abuziv de echipa roboţeilor Zuckerberg. Am făcut la rândul meu o reclamaţie. S-a întâmplat în urmă cu 10 zile!
Şi, după cele 10 zile fatidice, după ce ultima speranţă pălise, facebook-ul mi-a răspuns!
Continue reading
S-au împlinit 140 de ani de la naşterea fostei regine Maria. Pentru a marca evenimentul, marţi va avea loc un ceremonial militar (Întoarcerea Inimii Reginei) la Muzeul Naţional de Istorie. Este cu public:
Ceremonia va dura 15 minute, iar publicul va avea acces în perimetru începând cu ora 10:00. Accesul pe Calea Victoriei va fi închis, pentru 45 de minute, în vederea desfăşurării manifestării. (jurnalul.ro)
Trecem peste gestul puţin macabru de a smulge inima dintr-un cadavru cu scopul conservării într-o cutie. Evenimentul poate avea rostul lui; este un prilej de informare şi reflecție istorică.
Dar de ce trebuie să ne schimonosim în nişte mâţe lascive şi să ne umplem gurile de “scriitoare de renume”, “frumuseţe desăvârşită” şi alte emulații penibile? A fost concurs ieri între prompteriste – nu ştiau cum să pronunţe mai nazal şi pretenţios nişte aberaţii acre. Aşa le cuprinsăse pioşenia şi orgasmul solemnităţii pe toate, de ziceai că anunţă prima expediţie românească pe Venus.
Am văzut şi eu câteva poze cu fosta regină Maria. Femeie ca oricare alta, trăsături banale. De unde atâta frumuseţe desăvârşită? Scriitoare de renume? Da, putem spune că avea un renume şi ştia să scrie (adică era literată). Dar absolut nici o legătură între cele două calităţi. Faima s-a datorat norocului de a se naşte cu “sânge albastru”, nu talentului scriitoricesc.
Continue reading
Dintotdeauna artiștii s-au plâns de critici. Și pe bună dreptate, în marea lor majoritate criticii fiind niște artiști eșuați, care dacă nu pot să facă s-au gândit să critice, că asta parcă nu necesită nici la fel de multă muncă și talent.
În ziua de azi însă lucrurile au ajuns totuși prea departe. Oricine, da chiar oricine se crede critic, până și femeile de serviciu. Din ce în ce mai des, ele își arată clar și aspru punctul de vedere, mai dur decât orice alt fel de critic.
În Italia, o femeie de serviciu aruncă la gunoi o cameră întreagă cu artă. Continue reading
Ieri am făcut 20 de minute de la Piaţa Unirii la Piaţa Unirii. Cu metroul!
Am rămas blocat în pasajul care face legătura între magistralele 1 şi 3 – pe puţin 3-4 mii de oameni îngrămădiţi buluc în pasajul ăla lung de 100 de metri. Erau mai mulţi decât suporterii Stelei pe Arena Naţională.
Ne lipisem unul de celălalt, nu te mai deplasai independent în direcţia dorită. Făceai parte dintr-un mare val de oameni, legănat agale, tot mai puturos, până la băltire. Nu mai existau indivizi, ne topisem toţi într-un crenvurșt cosmopolit, din carne de om.
Nici transpiraţia din tricou nu-ţi mai aparţinea. 20 de minute ne-am sugativat între noi cu nesaţ, de am ieşit îmbibat în sute de secreţii şi miresme străine.
Continue reading
Klaus Werner Johannis:
“Având în vedere că opinia publică este foarte preocupată de evenimentul de săptămâna trecută, accidentul în care din nefericire a murit un poliţist la datorie, am avut o intervenţie ieri şi în continuare astăzi l-am invitat pe vicepremierul Gabriel Oprea la o discuţie fiindcă am dorit să primesc lămuriri. Am avut o discuţie în cursul serii şi l-am sfătuit pe Gabriel Oprea să îşi dea demisia.
(…)
Într-o astfel de criză apare foarte multă emoţie şi opinia publică are dreptul la informare şi la luări de poziţie din partea celor implicaţi şi a şefilor celor implicaţi. Întreaga comunicare pe acest accident a fost catastrofală. Pe această latură politică i-am dat sfatul domnului Oprea. Nu m-am lămurit la partea penală, ci strict la chestiunea de politică publică”
Continue reading
Cum sună un film horror de nota 7 pe IMDB? Promiţător este puţin spus. Genul respectiv este notat destul de prost. În afară de 4-5 clasice, restul punctează dezamăgitor. Majoritatea producţiilor horror nu reuşesc să obţină nota de trecere. Aşadar, 7 devine un “must-see”. Vă imaginaţi ce coadă a strâns la uşa cinematografelor în 2012 şi 2013, când se lăuda cu un excepţional 8?
L-am văzut azi, înainte de culcare. Nu ar fi corect să îl cataloghez un film prost. Bun cu siguranţă nu a fost. Mi-a lăsat mai degrabă o senzaţie de nedumerire şi uşoară frustrare. Ca atunci când vrei să mănânci un măr, cineva te leagă la ochi şi îţi bagă în gură o brânză împuţită. Iar pe urmă te întreabă cât de bun a fost mărul. Ce-ai putea să-i răspunzi – Un măr bun, prost, excepţional, scârbos? Un măr…altfel.
Continue reading
Astăzi se vor organiza proteste în marile oraşe ale ţării pentru a cere demisia lui Oprea. Foarte posibil să se strângă şi în Bucureşti, la Universitate, câţiva nemulţumiţi animaţi de Uniţi Salvăm şi Neam Trezit. Mă bucur pentru d-l ministru Oprea – un personaj infect pernicios al politicii româneşti – vă povesteam cu vreo 4 luni în urmă AICI despre năpasta ce-o purtăm pe umeri cu un astfel de lider politic.
Din punctul meu de vedere, un demagog limbut cu apucături arhaice de iobag servil nu are ce căuta în vârful politicii, vârful armatei, vârful ministerelor, vârful a orice. Treaba lui este să împartă disciplinat izmene şi să-i lustruiască bocancii lui Miron Cozma. În niciun caz să arbitreze politica unui stat, primind mângâieri ocrotitoare şi pupături în fund din toate părţile. Mai ales că, spre deosebire de ceilalţi jupâni ai statului, pe Oprea nu l-a votat nici dracu!
Continue reading