De ce beştelim măgarul

magarEşti un dobitoc! Un porc! Un bou! Un măgar! Animalule!

Foarte multe injurii româneşti îşi au obârşia în regnul animal. Nu le-am înţeles vreodată pe de-a-ntregul. Unele dintre ele pot fi laude, nu doar vorbe de ocară.

De exemplu, când îi spui cuiva că este vulpe, înseamnă că l-ai făcut şiret, inteligent chiar. Dacă ai diminutivat animalul şi i-ai zis vulpiţă, deja ai bucurii la persoana vizată. În schimb, dacă foloseşti augmentativul, vulpoi bătrân, evidenţiezi experienţa, spiritul de prevedere.

Porcule! Aici hai să zicem că ar fi de înţeles. Porcul mănâncă găinaț, doarme în propriul rahat şi se răcoreşte în ăl mai împuţit nămol. Cum pe timpuri lumea era străină de neologismul “hipster”, s-a ajuns la varianta “Băi, porcule!”
Continue reading

Pedofilie, Homosexualitate, Heterosexualitate

Sunt același lucru. Orientarea sexuală, indiferent cât de greșită, nepotrivită sau monstruoasă ni s-ar părea, există în noi fără să avem ceva de spus. Nu se petrece pentru că o alegem la un moment dat și, de asta, nu se poate găsi vreo vină în ea.

O orientare sexuală, pentru care omul nu are nicio vină, nu ar trebui să fie prilej de dat cu parul, indiferent cât de odios ne contrazice simțul normalității. Din punctul ăsta de vedere, unul dintre cele mai stupide și limitate contra-argumente împotriva homosexualității, este că acceptarea ei în societate este o punte spre acceptarea practicării pedofiliei .

Zău? Cam cum funcționează gândirea din spatele acesti teribil de inteligent raționament?

Ia să vedem unde stă ridicolul. Problema pedofiliei, dacă reușim să o privim obiectiv pentru un moment, este că profită de corpul unui copil, la o vârstă la care nu are cum să aibă ceva de zis, să se apere, sau să fie de acord cu ce i se întâmplă. Continue reading

Internetul ne face mai răi

Internetul ne dezumanizează. Ne trece printr-un filtru diavolesc prin care au loc doar idei, nu şi suflete.

internet1

Pe internet, toţi participanţii slobod idei de la acelaşi balcon. Drept urmare, până să diferenţiem personajele, avem aceeaşi pretenţie de la toată lumea. Îi considerăm pe toţi egalii noştri, fraţi de pixel.

În aceste condiţii, normal că îţi fierbe sângele în cap atunci când vezi comentarii demne de haiala unui viţel scăpat în putina cu prune. Te-ai fi aşteptat la ceea ce consideri tu normalitate, la unul de teapa ta. În schimb, râgâie cornuta.

Citim părerile, ne înfuriem, clocotim în spume de repugnă şi îi urâm din toată însufleţirea. Sunt nişte dobitoace, nişte analfabeţi, nişte retardaţi care trag societatea la fund. Huooo, le-am strivi ţeasta cu tastatura dacă ni s-ar da ocazia. Oricum sunt nişte rebuturi, nişte paraziţi!
Continue reading

De ce traim?

Viata in sine este o experienta frumoasa, cel putin eu nu ma pot plange. Pentru unii insa este un cosmar, o lupta continua, fara perspectiva. In timp ce altii nici macar nu stiu ca traiesc. Sau nu vor sa afle.

Dar totusi, dincolo de logica existentei noastre, de ce traim? De ce murim? Ca sa ce?

Bine, explicatii sunt multe. Traim pentru ca ne nastem, pentru ca respiram, pentru ca asta este natura vietii, pentru ca asa a vrut Dumnezeu sau hazardul sau nu stiu ce civilizatie extraterestra care cultiva diverse forme de knowledge pe pamant. Continue reading

Şuncile din Vest Unite

baltata-romaneasca-vacaFoarte mulţi români suferă de preţiozitate selectivă. Epidemie! Cel mai vizibil simptom:

Comportamentul de prinţ medieval într-un restaurant – Dacă nu se fac toţi chelnerii preş în faţa ta, eventual să-ţi lustruiască şi pantofii cu limba, e musai să faci un mic răzbel. Să vină şeful la tine, acum! Că doar e pe banii tăi.

Comportamentul de iobag umil în restul zilei – Vara trecută, a murit o pisică la vreo două blocuri distanţă. A stat aşa moartă şi înmiresmată câteva zile, de puţea tot Berceniul a Walking Dead. Nimeni n-a venit să o ridice, nimeni nu s-a plâns.
Continue reading

Rădoi nu e antrenor

Putem spune liniştiţi că Steaua a ratat calificarea. Nu neapărat din cauza rezultatului de seara trecută, dar aşa au conchis înţelepţii poporului

***
Domnul este specialist în fotbal şi literatură. Meloman şi cinefil. Ne-a povestit despre istoria rockului, Opera din Salzburg şi câteva cancanuri cu Hemingway.

PS: Filmarea a fost realizată de Alexandru C.

Putea fi ceva frumos

Nu ştiu de ce mi-au plăcut mini-episoadele asta. Nu au un scenariu extraordinar, nu impresionează prin replici sau joc actoricesc. Dar m-am simţit bine privindu-le. Mi-au provocat o stare de relaxare tâmpă. Senzaţia aceea de lenevire într-o baltă călduţă de mâzgă.

Am observat progrese de la primul episod la al treilea. Am speranţa că şi următorul va respecta linia ascendentă. În orice caz, mult, mult mai bine realizate mini-episoadele astea decât orice glumiţă scremută de vlogosfera românească.


Continue reading

Spirit ludic

dotaAm fost un copil foarte jucăuş. Se întâmpla să rămân rătăcit cu orele într-o lume fictivă, scornită din prea multă energie şi imaginaţie. Cele mai multe jucării erau confecţionate din coceni, beţe, ţevi, cuie, bile metalice, legume şi fructe – absolut toate, creaţii personale.

Îmi amintesc cu mare drag de stăruinţa prin care am clădit case, poduri, castele. Am confecţionat arme şi mi-am apărat civilizaţia de brabeții şi coţofenele invadatoare, până când am ridicat imperii.

Iar după fiecare bătălie, mă retrăgeam seara la vatră şi căutam căldurica spaţiului prietenos şi intim. Aşa am descoperit senzaţia supremă de răsfăţ ludic; jocul preaales – Purceaua.
Continue reading

Eleganţa fotbalului românesc

Fiecare minge bubuită peste bulevard este încremenită în zbor şi încercuită cu carioca de strategul Ilie, apoi dezmierdată liric şi exhaustiv belită de scriitorul Radu.

sorin cartuAm făcut poza de mai sus în urmă cu două zile, în timp ce vizionam partida CSU – Astra. Madona între şunci, atât de artistic capturată printr-un print screen spontan, are două joburi part time la echipa craioveană: antrenor şi animatoare.

Se descurcă ireproşabil în ambele ipostaze, că doar una-i Mister Cîrţu. Cinste ţie, Sorinaccio! Un titan al fotbalului românesc care, alături de Săpăligă, Dulăul, Puriu şi Magiun (alţi titani, evident), a transformat fotbalul în artă. Artă!

De ce am ales să-mi irosesc o frumoasă duminică de iulie alături de Sorinaccio? Aşteptam pauza meciului. Comentariile dintre reprize sunt pentru mine singurul dumicat vârtos care mai merită mestecat în fotbalul intern.
Continue reading

Pleşu et humanitas

Plesu-si-LiiceanuPetronela Rotar, scriitoare şi jurnalistă de incontestabil succes, îşi ascute peniţa, agoniseşte în pieptu-i generos rezerve de aer şi trâmbiţează asediul. “O să mă ştii de undeva” scrâșneşte printre dinţii de joagăr, în timp ce catapultează “bombe” spre Reduta Pleşu.

Povestea Petronelei pare scenariu de telenovelă low cost. Personajele sunt subţiri, stinghere în situaţii neverosimile.
Pe scurt: Angajata unei librării Humamitas a fost concediată pentru că nu l-a recunoscut pe Andrei Pleşu şi nu i-a făcut reducere la cărţile achiziţionate. Vexat de tratamentul teluric aplicat, înaripatul Pleşu l-a sunat pe Liiceanu (patron la Humanitas, prieten cu Pleşu, vâlcean cu mine).

Cum să fie posibil aşa ceva? Scenariu nereuşit, personaje subţiri, telenovelă low cost, v-am spus. Cum să sufere d-l Andrei Pleşu de o vanitate aşa meschină? Dânsul este Scriitorul, Filozoful, Înaripatul, Zburătorul. Nu se poate, mon cher! Hai, treacă-meargă un ecler, o escapadă gastronomică nevinovată printre cele lumeşti. Dar să te umanizezi cu aşa mărunţişuri, până la banalizare şi lehamite, nu pot crede. Nu pot! E ficţiune!
Continue reading