Adevărul din numele localităţilor

sloboziaMai la vale de satul Olanu, peste gârla veşnic seacă, coteşte din şoseaua asfaltată o uliţă acoperită de ţărână fină, cenuşie. Pe dreapta uliţei, un câmp părăginit din care an de an răsar porumbi pitici, sufocaţi de pălămidă. Pe stânga, o clădire scundacă, scorojită, cu acoperiş surpat pe jumate şi pereţi din mortar fărâmicios. Are dimensiunea şi forma postului de poliţie construit la intersecţia de drumuri săteşti.

Am înţeles de la părinţi că, în urmă cu vreo 25 de ani, acolo se făceau gogoşi. În anumite zile, nu mereu. Şi mirosea în tot satul a cocă prăjită şi vanilie, de se adunau oamenii cu zecile în faţa clădirii scundace. Acum sunt doar nişte ziduri abandonate pe stânga uliţei, ce te înţeapă cu duhoarea de urină.
Iar dacă păstrezi şi mai la vale drumul de ţărână cenuşie, ajungi în satul vecin – Casa Veche.

De ce vă povestesc amintirile satului Olanu? Vreau să evidenţiez nesocotitul talent pe care noi, românii, îl avem atunci când ne botezăm localităţile. De fiecare dată când pedalam spre Casa Veche, pe uliţa cenuşie, pe lângă porumbii pitici şi gogoșăria mumificată, simţeam nisipul şerpuind pe gât.

Nu am văzut vreodată dacă în satul vecin există cu adevărat o casă veche. Dar nu conta. Numele reda cu o lealitate perfectă senzaţia mea: pedalam spre pustiu, naftalină, uitare. Temător, cu pieptul secat şi zbârlit, înghiţind nisip.
Continue reading

Marea invazie

imigrant1
imigrant2

Informaţiile au fost prelevate la aceeaşi oră, de pe două site-uri de ştiri diferite: gandul.info şi antena3.ro. Speranţa în acuratețea presei româneşti mi-a murit de mult timp, nu asta-i problema. Chiar şi speranţa de a transmite nealterat şi netrunchiat o informaţie banală ori un citat. Să presupunem totuşi că adevărul s-ar afla undeva la mijloc şi în România urmează să vină 5500 de refugiaţi.

Suntem pregătiţi pentru ei? NU! În niciun caz. Dar nu din vina lor. Problemele nu vor veni din originea, religia, conduita imigranţilor. Nu ne vor alerga minorele virgine pe străzi, nu se vor detona la metrou, nu ne vor prăda civilizaţia superioară. Greu de crezut, pentru că noi ştim clar, din ONLINE, că refugiaţii sirieni doar cu asta se ocupă.
Staţi liniştiţi, nu.
Continue reading

Culoarea mării românești

Ioana se joacă în nisip și, din 10 în 10 secunde, aruncă scârbită câte un muc de țigară într-o parte, încercând să-și facă un castel fără ornamente din industria tutunului.

Doi metri mai încolo o boxă bubuie ultimele hituri și face ca orice conversație de pe plajă să se poarte cu Hă? Hă? semne și urechi făcute pâlnie.

Printre șezlonguri se plimbă un tuciuriu burtos care taie bilete la fel de amabil ca băieții cu skijetu și banana, toți cu mers șmecheresc și gata să-și transforme rânjetul în flegmă și palme peste cap. Ăsta-i profilul celui care lucrează plaja românească, singurul care se poate descurca cu românul care are drepturi peste drepturi și nicio obligație, că doar e în concediu pe banii lui. Continue reading

Probleme de comunicare

basescu primar

Print screen-ul îmi aparţine, l-am făcut ieri. Fără editări, real, exact aşa cum îl vedeţi. Vorbim despre o televiziune de ştiri, cea mai vizionată din România, la distanţă foarte mare de restul.
De ce apar astfel de speculaţii? A cui este vina?

Este a lor, a ştiriştilor de la Antena3, pentru că nu îşi respectă meseria. Este a noastră, a spectatorilor, pentru că le dăm atenţie şi audienţe. Dar atât ei cât şi noi suntem simpli consumatori – critici şi cititori. Nu noi livrăm produsul, nu noi scriem opera.

În lanţul evenimentelor mai există un vinovat, situat mult înainte noastră – coautorul operei, DNA-ul.
Continue reading

La mulţi ani, Sorin Oprescu!

Bate-un vânt rece din baltă, la primar în cort,
Măi, bate-un vânt rece din baltă, la primar în cort,
S-auzi dulăii cum latră, să-i mai tai nu pot,
Măi, s-auzi dulăii cum latră, să-i mai tai nu pot.

La Ciolpani s-a ars primaru, ah, ce dureros, mă,
Bate DNA cu paru, ah, ce dureros, mă,
La primaru, măscăriciu, ah, ce dureros, mă,
Bate Kovesi cu biciu, ah, ce dureros, mă.

Stau în curte cu Vanghelie si-mi vine să mor,
Când îl văd scuipând sămânţa, ce n-aş da să mor,
Of, el e şef la zburătoare, eu în curu gol, mă,
El e şef la zburătoare, eu în curu gol.

Hai, la mulţi ani, dom’ primar!

Cea mai bună defensivă

romaniaUngaria – România 0-0. Un rezultat primit cu exigenţă şi prețiozitate de presa sportivă autohtonă. În locul unei satisfacţii naturale, generate de iminenta calificare, ai noştri numărători de cornere şi rumegători de tehnico-tactică strâmbă din nas:

“Prea puţin în atac” “Probleme în ultimii 20 de metri” “Exprimare timidă” “Ungaria era o echipă de bătut, am fost fricoşi”
De parcă naţionala noastră de ciobănaşi șugubeți a fost vreodată o zmeoaică a ultimilor 20 de metri.

Dacă ţinem cont de valoarea individuală a jucătorilor, naţionala noastră este în ultimul sfert european. Asta aşa, să facem o scurtă introducere în realitate. În afară de Chiricheş şi eternele rezerve Maxim, Tătărușanu, Grigore, toţi jucătorii prezenţi în Ungaria sunt legitimaţi la echipe obscure din Europa şi Asia.
Continue reading

Islamul e o religie a săbiei

Sunt câteva grupuri de oameni pe lumea asta care mă uimesc profund. Unul dintre ele este babuinii toleranței, despre care am să mai scriu, că e o sursă inepuizabilă de perplexitate.

Ăștia sunt cei care cu orice ocazie propăvăduiesc valorile omului bun până la miez, hai să le zicem tereziene, după simbolul spiritului modern creștin (pentru români puteam să le zic arseniene).

Lucru ăsta e lăudabil, indiferent dacă e executat din dorința de a avea o imagine bună sau chiar pentru că e simțit de oamenii respectivi. Maimuțăreala, stupizenia și cretinismul nu vin din dorința de a fi bun ca pâinea caldă, că într-o lumea ideală am fi toți așa.

Babuinul se arată abia când îi vezi discursul, argumentele, fundația multor acțiuni. Atunci îți dai seama că e vorba de niște oameni scufundați într-o lipsă de cunoaștere și înțelegere a oricărui alt mod de a gândi, a oricărei diferențe culturale și mai mult, oameni la care logica și realitatea nu joacă niciun rol în procesul de gândire.

Ăștia gândesc cu sufletul și își iau pentru creier doar informațiile care îi ajută să se simtă buni și îndreptățiți la un activism distanțator de noi, restul, ăștia mai puțin buni.

Discuțiile din ultimul timp referitoare la refugiați au fost un prilej bun de manifestare. Nu mă refer la dorința de a ajuta ci la cum, cu niște informații culese de prin filmele americane (unde când e vorba de islamici, apare tot timpul, că altfel s-ar pricopsi producătorii cu ditamai procesul, elementul rebel – câțiva rătăciți acolo care vor să ucidă necredincioși cu bombica – și elementul majoritar, bun, care predică pacea și înțelegerea, ca mesaj adevărat al Coranului) scandează sus și tare cum religia asta e un fel de creștinism așa, presărat doar cu vrei doi-trei fanatici. Continue reading

eCatalogul pentru mămăligi

catalog_95418400_30236700Ministrul Educatiei si Cercetarii Stiintifice, Sorin Mihai Cimpeanu si primarul Sectorului 3, Robert Sorin Negoita, au sustinut miercuri o conferinta de presa in care au anuntat implementarea programului eCatalog, ca program pilot, in toate cele 70 de scoli si licee din sectorul 3 al capitalei. (Ştirile Pro Tv)

Care este marea diferenţă? Contează mai puţin faptul că înlocuim copacul presat cu pixeli şi electroni. Diferenţa vine din expeditivitate şi comoditate. Părinţii nu mai trebuie să bată drumul până la liceu, să aştepte după profesori, să stea cu inima cât puricele în faţa unei posibile ruşini. Toate notele şi toate absenţele vin instant prin SMS.

Dacă ideea funcţionează, catalogul electronic va fi folosit la nivel naţional până în anul 2020. Ar fi într-adevăr un pas avangardist pentru un stat care încă nu a terminat procesul de electrificare naţională, început în 1882 la palatul de pe Calea Victoriei.

Sper totuşi să nu se întâmple şi singurele victime să fie elevii Sectorului 3.
Continue reading

Armata română se face de râs. Din nou.

basescu_si_becali_32058400În urmă cu vreo 20 de ani, românii au făcut cunoştinţă cu noul ocrotitor al Muntelui Athos. “Barabas liber, Becali pe cruce!” Îl ştiţi. Ne-a fost prezentat tuturor ca noul patron al echipei Steaua Bucureşti. Şi aşa a rămas timp de 20 de ani! S-au schimbat jucători, s-au pensionat antrenori, s-au câştigat trofee, s-au rulat zeci, sute de milioane de euro. Toate bune şi frumoase; toată lumea a dansat în hora transhumanţei. De la miniştri şi generali, până la preşedintele României.

Băi, uite că după 20 de ani, se trezi țanțoșă Armata Română că Steaua nu e de fapt a lui Becali. Nu, nici gând. S-au rulat sute de jucători şi sute de milioane? Aşa, şi? Ne-a luat mai mult să cântărim şi am hotărât că Becali ne-a furat echipa. Nu îi aparţin stema, palmaresul, culorile, nimic. Iar actuala Steaua Bucureşti (transformată în FCSB) poa’ să se ducă dracului în divizia onoare. Să o retrogradeze liga pentru că Becali e naşpa!

Mai mult, Armata Română s-a lăudat în dimineaţa zilei de 1 septembrie 2015 că şi-a format propria echipă (adevărata Steaua Bucureşti) şi a înscris-o în Divizia a V-a. S-au anunţat şi sponsori. Mare chef şi sărbătoare, interviuri cu generali şi avocaţi, cu foste glorii şi tartori interlopi de galerie. Da, da, da, galeria se întoarce în tribune pentru adevărata Steaua, înfiinţată de Armata Română la 1 septembrie 2015! Asta a fost dimineaţa.
Continue reading