Ai ceva de zis?
Câteva detalii despre meciul Franţa – România:
Posesie: Noi – 41%. Ei – restul.
Şuturi la poartă: Noi – 10. Ei – 14.
Şuturi pe poartă: Noi – 2. Ei – 5.
Pase reuşite: Noi – 199. Ei – 422.
Dar francezii nu au fost mai buni ca noi, nu ne-au dominat. Am fost “cel puţin egalii lor” şi meritam un 1-1. Am avut ghinion, l-au faultat pe Tătă, viaţa este o amantă crudă!
22 de grade, aer ușor ventilat cu miros de iasomie, o liniște atât de adâncă încât îi puteam auzi inima creolei ce dormea goală sub așternutul proaspăt apretat și alb ca zăpada abia căzută. Iar încurcase baba de la ghișeu sexele și mă pusese în compartiment cu o tipă de 22 de ani, tot timpul mi se întâmplă asta…
Mergeam de la Vatra Dornei la București, să-mi întâlnesc hoardele de cititori la Bookfest și, cum drumul e vreo zece ore, îmi luasem bilet la vagonul de dormit, s-ajung om în capitală că era treabă de făcut.
E bine să știți că vagonul ăla de dormit are 60 de ani, așa că e necesar un picuț de efort ca să-l aduci la zi: Continue reading
Fosta gimnastă Maria Olaru publică o carte în care se plânge de abuzuri psihice şi fizice: “Pretul aurului. Sinceritate incomoda. Memoriile unei campioane olimpice – Maria Olaru” Cam lung titlul. Poate era mai estetic “Amintiri din copilărie. Varianta BDSM – Maria Olaru.”
Cartea învolburează lumea sportului, Bellu şi Bitang nu mai sunt “antrenorii secolului” ci nişte torţionari care au abuzat minore. Sunt puse la îndoială până si performanţele obţinute de români la gimnastică, decenii în care România a dominat gimnastica feminină.
Îngerese frigide bocesc pe la tv sub aripioarele de bumbac însângerat: “Nu se poate aşa ceva! Vai, ce traume! Vai, câtă cruzime! Să vă băgaţi medaliile în…”
Continue reading
Cum era de aşteptat, PSD-ul a câştigat Bucureştiul: definitiv şi irevocabil, toate sectoarele şi primarul general. Rezultat normal, ţinând cont că au fost singurul partid mare care a participat la aceste alegeri.
Am ascultat ieri toţi analiştii plescăitori de gogoşi uleioase; unii frapaţi, unii indignaţi (şi nu înţeleg de ce), iar restul, puţini ce-i drept, jucându-se cu cioara vopsită prin studiouri: “V-am zis că aşa se întâmplă? V-am zis?”
Sunt dispus să îi cred pe toţi, să fiu de acord cu analizele lor derizorii. Până la urmă, facem filozofia nimicului. Greu de pus pe masă certitudini, ales adevăruri şi uşuit minciuni. Cu o singură teorie nu sunt de acord. Nerozia asta: “Iar au votat toţi moşii, toţi asistaţii social, toţi fomiştii mituiţi cu ulei şi zahar. Huuuo, pensionari şi sărăntoci care ţineţi PSD-ul în braţe!”
Continue reading
Bookfest 2016 va ramane pentru mine un eveniment memorabil. Si asta pentru ca mi-am aniversat frumoasa zi de 30 de ani chiar in cadrul targului. Trebuie sa recunosc ca acum cativa ani visam sa am parte de o mega petrecere, ca in iarna sa visez la un concediu in Las Vegas fix pe aceasta data. Dar astrele au facut ca Bookfest sa pice in acest an tocmai de ziua mea, asa ca a trebuit sa ma reorientez. Pentru ca nu voiam sa ratez ocazia de a participa pentru prima oara in calitate de autor la un astfel de eveniment, am renuntat repede la ideea de o mega petrecere, iar concediul din Las Vegas l-am reprogramat pentru luna octombrie.
Continue reading
Îmi place Bookfestul. Îmi place pentru că este aglomerat, spoit, vulgar, zgomotos, murdar. Are toţi alergenii care îmi fac pielea să fiarbă de urticarie. Şi sunt dependent de ei; îi consum în masochismul cronic, în slăbiciunea fizică, în micimea sufletească.
Îmi place turma de ultramodernişti scuipaţi din pixelii iphonelor direct pe treptele Romexpo. Acolo unde şi-au ridicat aşezământ din rucsacuri brânzite, borcane cu zacuscă şi cutii de margarină. Sunt tinerii stăpâni de paraclis, care recită din sfânta carte “I don’t give a fuck!”
Nici cu spatula nu-i mai dezlipeşti de pe scări. Acolo şi-au slobozit rădăcinile: să pătrundă, să curgă, să sugă.
Îmi place şi bocetul elogios al vechii gărzi – amanţii rataţi ai senescenței. Drogaţi cu o malahie perpetuă, bătrâneii aştia au naufragiat pe insula alienării absolute. În sărbezimea lor, sunt veșnici. Nici moartea nu-i mai poate fu**.
Continue reading
Editura noastră este oaza de prospeţime a Bookfestului. Aici se retrag la vatră mamuţii, cașaloții epuizaţi între valurile erudiţiei. Se aşază la masă, împreună cu sacoşa de rafie şi pungile din Kaufland, îşi întind ciolanele năduşite, oftează lung şi apăsat – Greu. Greu cu supliciul omniscienţei.
Oamenii se văd că au ajuns la destinaţie. Loc răcoros, mese, scaune, pereţi tapetaţi cu nişte paralelipipede ciudate, frumos colorate. Te aştepţi în orice moment să ridice mâna şi să pocnească meşterit din degete: “Băiatu, băiatu, o bere la masa asta. Rece!”
Ieri ne-au deşălat scaunele două modele Rubens, încă suculente, dar împinse bine spre marginea presenescenței. După ce şi-au săltat paporniţele pe sticla proaspăt lustruită de mine, au început să ţăţească (Verbul a ţăţi este sinonim cu a ţopârlăni, dar potrivit căprioarelor care păşesc legănat spre asfinţit. Astea nu mai ţopârlănesc, nu mai pot de mult “ţop-ţop!”. Dar ţăţesc într-un mare stil).
Şi cum nu era suficientă conversaţia maiestuos purtată pe culmile culturii de volubilă precupeaţă, încep voinicele mele să cotrobăie pe la fundul pungilor. Un şir nelimitat de pungi, ascunse una-ntr-alta pe model Matrioșka.
Nu pot să zic că am rămas uimit. De când s-au aşezat la masă m-a bântuit un gând: Băi, oare cât durează până le loveşte foamea pe delfiniţe?
Continue reading
Bookfest, 1 iunie, in drum spre casa.
Avionul spre Timisoara are 20 de minute intarziere. La poarta de imbarcare s-a format o coada destul de lunga. Eu sunt al treilea in rand, in spatele meu cativa zeci de pasageri.
Vine o doamna ceva mai in varsta decat mine si se pune fix in dreptul meu. Ma uit la ea dintr-o parte, nu zic nimic. Lasa, sigur o sa-si dea seama ca mai sunt oameni in spatele meu, imi spun in gand. Nu isi da seama. Eu incerc sa ignor situatia penibila, preferand sa nu ma bag in seama. Pana la urma nu e problema mea. Mai stii, poate-i spune altcineva din spatele meu ceva de dulce. Dar nimeni nu zice nimic. Continue reading
La aceasta editie de Bookfest am decis sa dam cu cartile in populatie, oferind iubitorilor de carte reduceri intre 40 si 80%.
Am inchiriat un stand aerisit, foarte bine plasat (langa tara invitata Israel) si cu o expunere mare (12 m lungime). Sansele de a nu ne intoarce cu foarte multe carti din cele 1.500 pe care le-am dus la Bucuresti ar trebui sa fie destul de mari. Cel putin asa am sperat eu, pana sa traiesc urmatoarea intamplare. Continue reading
de Claudiu T. Ariesan
Mâine în zori tot armamentul cultural Datagroup (iar anul acesta chiar avem muniţie grea!) va declanşa o nouă campanie de cucerire a inimii şi minţii cititorului bucureştean şi nu numai – la câţi iubitori de carte din toată ţara migrează între 1 şi 5 iunie la Romexpo. Vom fi în Pavilionul C4_C5, chiar lângă locaţia ţării invitate, Israelul, şi vom avea un stand minunat, inspirat de noutăţile lansate în premieră în zilele ce urmează, pe piaţa românească de profil.
Hary şi cu mine vom desanta de dimineaţa Zilei Copilului în Capitală, standul va fi ferchezuit, berea Terapia îmbuteliată va veni singură la standul unde ştie că îi este locul, prietenii editurii se vor aduna cu entuziasm, iar la ora 16,00 avem deja bucuria să vă invităm la o primă lansare spectaculară de carte filozofică: Sinele, o lume epistemologică, aparţinând fraţilor Gabriel şi Mihai Vacariu, personalităţi marcante din arealul academic şi publicistic de la noi.
Joi, în 2 iunie, avem o zi dedicată contactelor de lucru, discuţiilor cu alţi editori sau distribuitori de carte, apariţiilor media de tot felul (avem antamate o prezenţă în direct la Radio Trinitas între orele 13-14,00 la emisiunea „Valori şi atitudini” a Cătălinei Dima şi alta, deocamdată fixată în acelaşi interval orar, la emisiunea culturală transmisă live, chiar de acolo, a Mihaelei Dedeoglu de pe Radio France International).
Continue reading