Prea mulţi colonei cretini!

turcescu

Ştefan Enache (colonel STS):

– Ce, eu nu le-am spus ce a fost acolo la… poţi să spui… Eu ştiu ce a fost acolo la… când au dat ăia foc. Eu le-am spus „d-acolo nu scapă nimeni!” Păi acolo a fost dat de aia şi când a ajuns flacăra a făcut prăpăd acolo.

– Se ştia, mă! Ştia şeful din Minister… Şi Oprea… Păi dacă şi-au dat sms-uri „nu vii în seara asta în club!”, unii… Şi eu am prieteni care au fost… specializaţi pe explozibil şi arme de distrugere în masă. Acolo sunt bombele care le au americanii. Mamă şi tată. Deci americanii au mamă, îi spun bombe mamă, israelienii le spun, ruşii tată şi israelienii au o combinaţie de-a lor, aiurea. Numai gazul care a fost, a fost o explozie. Păi dacă i-a făcut ca la rotisor…
Continue reading

Maze Runner II, un film de evitat

The Maze Runner, apărut în 2014, a fost un SF bunicel. Atmosfera iniţială mi-a adus aminte de Lord of the Flies (cartea) – O comunitate de copii obligaţi să supravieţuiască pe cont propriu. Să îşi repartizeze sarcinile, în funcţie de aptitudini, să încropească un cod de legi. Iar cadrul are acelaşi rol de colivie, indiferent că vorbim despre insulă, în Lord of the Flies, sau despre poiana înconjurată de zidurile labirintului.
Continue reading

Oi globalizate

Un articol excelent despre topul celor mai căutate persoane – Găsiţi AICI, pentru fiecare ţară în parte, ce au căutat pe Google robii lui Dumnezeu, Alah, Buddha, Whatever, în anul de graţie 2015.
În caz că vă întrebaţi cum arată lumea în care trăim.

oi globalizate

Privesc cu bucurie bilanţul finalului de an. Dacă te uiţi cu oareşce responsabilitate pe unde calci, nu ai cum să ratezi adevărul suprem: Indiferent de naţie, majoritatea populaţiei este formată din oameni simpli cu preocupări simpliste.
De ce bucurie?
Pentru că noi, românii, am reuşit să ne păstrăm veracitatea.
Continue reading

De ce duceţi dorul iernii?

***

Ninge în Berceni. 29 decembrie 2015 – Jurnalul căpitanului – introspecţie exhaustivă privind relaţiile interumane, om – zăpadă, om – câine, om – piatră.

Pe străzile din Berceni, oamenii par fericiţi cu noile fenomene meteorologice. Se strâng în braţe şi se pupă zgomotos, franţuzeşte. Vecinii de scară se adaptează cu spirit fervent noului habitat.

Raulică Gherosu, tânărul mascul din aripa estică, etaj 7, si-a asumat rolul de para-individul coloniei. Fin observator al fenomenelor naturale, simte momentul prielnic şi îşi etalează virilitatea: “Moaaa, ninge, băga-mi-aş p…!”
Continue reading

Crăciun 2015

Am găsit pădurea din Olanu dormind adânc, buimăcită ca după un dezmăţ prelungit. Fără ţurţurii limpezi agăţaţi de braţele stejarilor. Fără izlazul nins, bombardat de lăbuţe iepureşti şi căcăreze de capră.
25 decembrie – Un sfârşit de toamnă tămâiată, 15 grade legănate de vântul călâu. Miroase a iarbă tocată şi bot reavăn de căprioară.

craciun2017
Continue reading

Moş Crăciun şi măicuţele

mos craciunA fost odată ca pe-acum, pe un plai minune, coperit cu prune. Unde face Prutul spume şi s-adună cerbii turme să asculte cucii-n stâne. Căci ciobanii sunt plecaţi după câinii renegaţi.

Găsise sălaş o casă de maici.

Unşpe maici smerite, fecioare ferite de gând necurat şi ochi de bărbat. Cinci oacheşe, cinci bălane – toate copile cu voci cristaline şi piepturi babane. A unşpea-i jupână – stareţa bătrână cu mintea călită, strabism, otită şi…inimă bună.

În ajun de ger câinesc, când răcnesc de spaimă orcii şi creştinii taie porcii, strigă stareţa cea coaptă, rezonând în fofoloancă:
Continue reading

Noi nu avem site-uri de știri!

Am scris în urmă cu o săptămână:
„Anul acesta nu va ninge în Bucureşti. Am studiat atent prognoza meteo, am răsuflat uşurat. Fără ger, fără nămeţi îngălaţi, pudraţi cu motorină şi ulei de motor, garnisiţi cu rahat de câine. Fără gheaţă pe scări şi borduri. Şi fără sânge din bârnău de babă, împroşcat pe caldarâm.
Mulţumesc, Sfinte Duh al Crăciunului!”

Intru azi pe net, să citesc “știrile”. Un om informat este un om trist. Și parcă prea multă fericire tâmpă în perioada asta. Ajung aici:

Untitled
Continue reading

Bine că nu am luat aurul

tadiciRomânia a fost aproape să câștige Campionatul Mondial de Handbal. Adevărata finală s-a jucat între noi și Norvegia; după 60 de minute scorul a fost egal, am pierdut dramatic în prelungiri. Toată admirația pentru excelenta portăriță olandeză, dar prezența echipei sale în finală a fost inopinată și inoportună. Ca și prezența Poloniei în finala mică.

Este mai bine că s-a întâmplat așa, am câștigat doar medalia de bronz. Vă puteți imagina Fenomenul cataclismic Tadici pe care l-am evitat în ultimele momente ale semifinalei cu Norvegia? Să fi apărut Ryde sau, doamne ferește, Cristina Neagu cu medalia de aur la gât… Priveam Cernobîlul ca pe o adiere primăvăratică.

Ferească-ne de ziua în care va exploda butoiul de plutoniu, venin și osânză! Planeta va purta pe veci craterul format la Zalău, sau unde mai traumatizează „strategul” Tadici încă o generație de tinere handbaliste. Să nu mai pomenim secolul de beznă care va urma din cauza norului de ranchiună și ghiorlănie ridicat deasupra Europei.
Continue reading