Cum a fost la Cărtureşti

Lume multă şi interesată de eveniment. Cristina Zarioiu, autoarea romanului (In)decizii, a reuşit să adune în juru-i peste o sută de prieteni. Probabil cel mai iubit dintre corporatişti.

IMG_2223

Atmosferă călduţă, familială, de picnic cu zumzet – Genul de ieşire la iarbă verde, cu pături agăţate prin fragi şi muşuroaie, unde stai tolănit, fără şosete, înconjurat de bunici, veri, vecini şi albine roind: zum-zum-zum-zum.

Mi-o fi rămas zumzetul rătăcit prin melcul urechii şi din cauza sonorizării frigide. Aveau o jenă sunetele înainte să iasă din microfon. Se moşmoleau pe șopăite până la mine, poziţionat pe circumferința bulucului.
Motiv pentru care nu am habar ce s-a vorbit aici:
IMG_2213
Continue reading

Femeile şi matematica

Young woman looking at math problem on blackboard

Young woman looking at math problem on blackboard

De când eram şcolărei plăpânzi, mogâldeţe, am observat o diferenţă majoră între băieţi şi fete: apetenţa faţă de ştiinţa exactă. Nu discutăm acum excepţiile, care sunt acolo, foarte bine ascunse, dar sigur există. Mă refer la majoritate; ne interesează ce se întâmplă în general, nu izolat pe versantul nord-vestic al Olympus Mons.

În general, încă din fragedă şcolărime, fetele se descurcau mult mai prost la matematică. Asta nu înseamnă că greşeau. Nu, nu, nu vreau să spun că noi, băieţii, aveam dreptate. Exista însă o diferenţă de limbaj. Între al lor, fără doar şi poate corect, şi cel matematic.

Noi eram mai docili, acceptam toate regulile, căram după noi zeci de semne, de radicali, de acolade, le înşiram pe 3-4 pagini…şi tot căram, câteva ore, până o scoteam la capăt: Buuun, deci tot cârnatul ăsta la care am consumat jumate de pix este egal cu log (a+b).
Continue reading

Moartea iernii, sărbătoarea nebunilor

IMG_1688 - Majestic PhotoTrecu şi iarna asta, deja mă simt ca în seră. Geamurile mele de la penthouse au o convexitate criminală – Musca devine incandescentă când zboară în dreptul lor. Nici nu ştii dacă-i licurici pe steroizi sau supernovă. Muscă, în niciun caz.

Atât de tare îmi amplifică lumina geamurile astea. Le-am luat la SH, probabil sunt vechile lentile de la Hubble.
Acum, când sunt 8 grade afară, simt deja cum îmi arde grumazul. Îmi joacă zulufii pe ceafă ca puiul de urs pe plita ţigănească.
Continue reading

Drac împielițat oltenesc

Studiu de caz – Andrei Ivan, fotbalist oltean în vârstă de 19 ani, legitimat la CS U Craiova.

andrei ivan

Toată presa sportivă românească anunţa ieri transferul lui Andrei Ivan la Steaua. Deşi nu semnase jucătorul, treaba era gata. 100%, nici un motiv să ne imaginăm altfel. Dacă în alte cazuri au urmărit doar senzaţionalul, gazetarii sportivi au avut acum toate motivele să sune trâmbiţa.

Cluburile s-au înţeles pentru transfer. Două milioane de euro pe loc, plus încă 700 de mii dintr-un viitor transfer, plus 200 de mii la impresar. Cum să nu te înţelegi? Patronii Craiovei nu doar au văzut mâna lui Dumnezeu apropiindu-se de cap; au şi simţit-o cum le scarmănă creştetul.
Continue reading

De ce să-l angajezi pe Radu Paraschivescu?

Urmăream anul trecut “Pastila de limbă” pe Digi24. În afară de chichițele gramaticale, emisiunile lui Radu Paraschivescu aveau şi un umor blând, de șerbet călduţ; te relaxau. Rostită de Radu, orice ironie tăioasă devine mângâiere cu puf de pinguin. Secretul nu stă în vocea calmă, ci în alegerea cuvintelor.

Mă aşteptam să găsesc câteva ediţii produse şi anul acesta. De unde? Ultimul pinguin a fost jumulit pe 20 decembrie 2015. Arunc un ochi şi deasupra ferestrei video unde găsesc curajosul Distribuie:
Pe Facebook, Twitter, Google, oriunde. Doar distribuie.
Ultima pastilă a lui Radu a reuşit să agonisească 15 “distribuiri” pe Facebook. Poftim?
Continue reading

Despre programa şcolară

Îmi plac cei de la MinutePhysics, le-am urmărit (probabil) toate explicaţiile postate pe youtube. Prezintă informaţii corecte într-un stil ludic, iar asta reprezintă pentru mine reţeta pedagogiei. Cel puţin pentru elevii minori.

Filmuleţul de mai sus nu face parte dintre favorite. Am zis să vă arăt şi nodul din papură. Elevii din SUA învaţă fizica inventată înainte de 1865. Faptul ăsta este prezentat ca o anomalie pentru că…
În restul ţărilor elevii învaţă Efectul tunel încă din clasa a opta? Nu. În restul ţărilor sistemul educaţional este mult mai riguros decât în SUA? Neah, ăsta e doar ceva mit zburător prin ograda noastră.
Continue reading

Nu fi ca Ion, tatăl lui Messi

Pentru probă:

Deasupra mea stă viitorul Messi, cel care peste vreo 15 ani ne va aduce echipa națională pe culmile gloriei și ne va ajuta să uităm de Hagi și statuile pe care trebuie să i le ridicăm.

Talentul cere muncă imensă, altfel nu faci nimic cu el. Și băiatul e ambițios și perseverent, se antrenează zilnic, câte 2-3 ore chiar dacă e iarnă.

A nu, nu afară sau în vreo sală, ci în casă, într-o clădire unde se aude la vecini și dacă ridici tonul iar izolația e atât de absentă că pereții au ecou. Norocul face, vă dați seama ce onoare, ca puștiul să stea exact deasupra mea și antrenamentul lui să se facă practic pe tavanul meu. Continue reading

Supermarketurile ne vând porcării

biblia pierduta

“Mari nemernici ăştia cu supermarketurile lor. Ne vând numai porcării! Şi proaste şi scumpe. Ne-au falimentat agricultura şi acum profită de noi.” – Aşa sună, în linii mari (linioaie), smiorcăiala nemulţumitului de serviciu.

Nemulţumitul conspiraţionisto-deştept. S-a prins de mișmașul marilor corporaţii. S-a prins ce ascund nenorociţii din vârful supermarketurilor. Îi înjură, îi acuză de toate relele lumeşti (de la sărăcie la cancer), ridică în slăvi pieţarul, producătorul local (dar nu ăsta de azi ci “ăla de pe timpuri”).
După care ia o gură de apă şi se duce la cumpărături în supermarket.
Continue reading

Bani din turism în Bucovina

Ani de-a rândul Bucovina a avut un procentaj excelent de absorbție a fondurilor europene, mult peste media țării și unul din lucrurile unde asta s-a văzut cel mai repede a fost turismul mic – pensiunea.

S-au ridicat pensiuni ca ciupercile după ploaie, câteva sute, de toate felurile și pentru toate buzunarele, mai puțin alea doldora – segmentul de lux a fost neglijat din motive obiective (nici tradiție în serviciile premium, nici obișnuință cu turistul doldora de bani).

Punctele forte – frumusețea și sălbăticia zonei, pitorescul de la orice pas (aerul e aer, pădurea e pădure, peisagiu e peisagiu, tradiția e tradiție) și mâncarea. Mâncarea, dom’le, era net superioară oricărei regiuni din țară, de departe (nu mă refer la tradiția culinară ci la modul în care ea se vedea la masa turiștilor – calitatea și prețul mâncării din zonă era mult peste media României). Continue reading