Bucătar ardelean = oximoron

De cinci zile am luat arta bucătăritului în serios. I-am pregătit lui Vlad cele mai scârbavnice bizare zemuri cunoscute de un almanah gastronomic – supe şi ciorbe ardeleneşti.
Am trecut peste chinuitoarea dilemă “Cum să gătesc aşa ceva?” uitându-mă la Vlad şi realizând că dracul lui e şi mai negru – “Cum să pozez aşa ceva?!”

Ca orice bucătar respectabil, am gustat în continuu din toate ingredientele, asta pe lângă cele 3 mese strașnice ale zilei. Ardelenii au obiceiul să pună în ciorbe tot ce găsesc prin cămară. Aştept să mă transform într-un porcuşor rotofei în cel mult o săptămână.

Astea sunt ingredientele folosite la singura ciorbă care a reuşit să treacă arcul Carpaţilor, fără să usuce nasurile şi papilele neardeleneşti:

cos supa fasole web
Continue reading

Esenţa puiului prăjit

Dorna s-a conservat sub marmelade criogenice şi albuşuri bătute. În copilăria mea îndepărtată, oamenii câmpiei numeau fenomenul “zăpada mieilor”. Dar mieluţul este ceva gingaş, mămos şi pufos. Aici unde viforniţa rostogoleşte furia crestelor, o putem numi cu francheţe “zăpada ultimului yeti turbat”.

În asemenea condiţii de hulă străpungătoare, aventurierii Dracula’s Kitchen şi-au limitat o lecuţă aria de acţiune – de la baie, dincolo de hol, până hă-hă-hău… în bucătărie.
Printre multe altele, ieri am reuşit să gătesc şi asta:

pui1
Continue reading

Anton cârciumarul (I)

foto barTrosneau încheieturile locomotive bătrâne. Oase de pui între gingii octogenare. La fiecare cântec de ciuuu-ciuuu şi garnituri uzate, moartea îşi aşteaptă pulberea de oase.

Priveam pe geam cum lumea se stinge. Aureola Bucureştiului, lumini reflectate în vapori şi uleiuri zburătoare, se pitea agale sub buza neagră a orizontului.

Pesemne, spaima lui Praporgescu nu i-a învins zgârcenia. Dar prefer varianta ieftină: loc normal, la clasa a doua, fără cuşetă. De ceva timp, îmi e frică să dorm. Cu atât mai mult în locuri străine, legănate pe fiare ruginite.

(…)

Ţi-am daaat tot ce ai vrut,
Ţi-am daaat ce am avut,
Ţi-am daaat sufletul, inima mea.
Mi-ai daaat nopţi de amor,
Mi-ai daaat nopţi de dor,
Mi-ai daaat tot ce o femeie poate da…

Continue reading

Echipament Draculaproof

Cinci zile de analize, căutări, desene şi croitorie marca Punct. Este gata!

20160318_223512 x 800

Tunica mea din pui de grizzly şi oaie sălbatică.
Toiagul l-am confecţionat la începutul lui ianuarie, din cadavrul bradului de Crăciun. Asta înseamnă să fii şahist, să gândeşti mutările în avans.

Da, urmează un nou episod Dracula’s Kitchen. Pentru cei care ne-aţi cunoscut mai târziu, despre asta este vorba:

M-am întâlnit cu scriitorii Datagroup

_MG_0792Da, ne-am făcut cenaclu. Nu toată lumea a fost prezentă, vedeţi în poză doar câţiva dintre literații bucureşteni.
Acum am observat indicatorul “Să ardă fumătorii-n iad!” purtat de Cristina pe post de aură. Primul cenaclu Datagroup a coincis cu aplicarea legii antifumat.

Şi mă gândeam la stilul plastic în care ne place să facem autocritică: Alţii trimit rachete în spaţiu şi noi… Noi bem bere şi împuşcăm litere.
În anii ’60, omenirea învăţase deja trimisul rachetelor în spaţiu. Cel puţin pentru excursii în vecinătatea planetei şi aselenizări, cochetam cu ultimul nivel – desăvârșirea.

Tot în anii ’60, pământenii au făcut câteva filme excepţionale. Zilele trecute am revăzut The Birds – 1963, pictura lui Hitchcock care te lasă mut la fiecare vizionare. Un amănunt care a devenit strident acum, în contextul ultimelor evenimente (amănunt prezent în toate marile producţii cinematografice ale anilor ’60) – brodarea fumatului în filigran sideral.

The Birds nu este doar o capodoperă vizuală ci şi un monument ridicat fumatului. Când îşi umple prea-senzuala Tippi Hedren plămânii cu tutun, parcă se topeşte cerul în lacrimi de poftă şi admiraţie.
Continue reading

România, sat fără câini

Încerc să mă las de un obicei prost. De mult timp, de prea mult timp, îmi consum energia şi-mi corodez nimbul, chinuit de un viciu înjositor: Citesc “presa” românească!
Un ritual bolnăvicios, o malahie scârboasă în care mă las păcălit de realităţi false, autosatisfăcându-mi pofte cognitive.

Trebuie să părăsesc mirajul, să accept adevărul crud: Presa nu există!

Este doar o măciucă fluturată prin pleavă, dirijată de curente şi interese efemere.
În timpul zilelor noastre, de exemplu, avem două direcţii:

press2
press1
Continue reading

Despre necesitate și dorință

Scris de Corbu

corbu1”În momentul în care lucrurile ajung insuportabile și impun actul material de a le pune pe hârtie, sau când o întâmplare accidentalã, de obicei una minorã în aparențã, dar decisivã în acest proces complicat, declanșeazã actul acesta, abia atunci se produce adevãrata transmutație, sau, cu un termen impropriu dar acreditat, „creația.””(A.Paleologu)

Țin să precizez de la început că nu sunt un fan al cunoscutului eseist, dar pe principiul: când un lucru este bun, nu are rost să-l schimbi, am preluat întocmai această mărturisire, negăsind un alt mod de a spune același lucru fără să fiu pus la zidul infamiei pentru plagiat.

Așa au luat naștere primele două articole publicate pe Reacții.ro (scrise de Corbu), subsemnatul descoperind cu ocazia asta Terapia prin scris.
Continue reading

La meci… pe Allianz Arena

In Timisoara a murit fotbalul de ceva vreme, cum de altfel s-a intamplat in toata tara. Din pacate fiul meu nu a mai apucat sa simta ce inseamna sa tii cu echipa locala, sa mergi la fiecare meci al ei si sa o sustii neconditionat. Si nici nu se arata prea curand vreo schimbare in acest sens.

Partea buna totusi este ca un iubitor de fotbal in Romania nu se plictiseste si copiii au ce vedea. La TV se pot viziona marile campionate europene, Bundesliga, Primera Division, Premier Leage, Serie A si Ligue 1. In plus mai exista si jocul FIFA pentru tablete, PS, Xbox.  Continue reading

Fotoliu Lystrup de la Jysk

Cum stau și câte 14 ore pe scaun scriind câte capodopere neasemuite, m-am gândit să-mi respect spatele (care-mi șoptea tandru în ureche, din ce în ce mai des, că nu-i convine programul).

M-am dus și-am stat în câteva fotolii de scriitor și cel mai bine m-am simțit în fotoliul Lystrup de la Jysk. Comod, elegant, culoare faină, lemn gros pe el, perfecțiunea întruchipată și fiind unealtă de producție mi-a fost mai ușor să-i accept prețul…

Înainte de ăsta am avut vreo două scaune ieftine de birou și-un poang simplu de la Ikea – niciunul dintre ele nu s-a stricat ci doar s-au învechit, fără să se rupă/îndoaie absolut nimic la ele ci doar prinzând urme de timp.

Istoria scaunelor o pun ca să se înțeleagă lipsa de extremism în folosire. Imaginați-vă surpriza de pe fața subsemnatului când fotoliul de zece ori mai scump, de zece ori mai greu și de zece ori mai gros decât poangul subțirel de lemn pe care-l înlocuise, s-a stricat. Continue reading

Piratează şi vei fi răzbunat!

kung fu pandaAştept Kung Fu Panda 3 de când am părăsit extaziat şi reavăn sala de cinema (tocmai văzusem 2-ul).
Într-o noapte tânguitoare de om trist, l-am visat pe Po. Posibil să fi avut cu ursulache ceva deliberare filozofică, nu îmi amintesc tot visul. Cert e că a doua zi m-am trezit mai gras, jovial, cu poftă nebună de teiţei. Şi mai înţelept.

I learned how to live like a panda, sleep like a panda, eat like a panda!

Intru astăzi pe oferta celor de la Cinema Sun Plaza.
“Mi-a căzut capul” este puţin spus. În sublima-i goliciune, poate ar fi ţopăit din masă asemeni unei mingi de cauciuc, aterizând din nou pe umeri. Dar nu. Capul nu mi-a căzut, nu mi-a ţopăit, ci a fost pulverizat! Sunt acefal, iar din gât îmi ţâşneşte furia acidă.
Continue reading