Cum se roteşte Pământul

Pentru că am fost întrebat de mai mulţi prieteni, mai puţin familiarizaţi cu tainele naturii, las asta aici:

O explicaţie personală, menită să limpezească şi mai mult problema:
Planeta Pământ nu se termină la nivelul tălpilor noastre. Acolo se termină învelişul solid. Urmează însă învelişul fluid al planetei, unul destul de gros (mii de kilometri).

Dracii de la Poştă

draci postaAm fost azi la Poşta din Berceni să trimit fiscului din Vâlcea scrisori amoroase.

Mă simţeam bine la coadă, calm şi împăcat. Îmi aşteptam fatalitatea cu braţele deschise şi pupături. La orice coadă m-aş aşeza, sunt ultimul până spre finalul programului. Încă nu m-am prins din ce motive, dar cei care vin după mine se simt intimidaţi de posteriorul meu. Nici măcar nu încearcă; abandon direct şi ţop în faţă!

De obicei mă enervez şi, în sinea mea, fac un scandal animalic. Dar azi a fost în regulă, i-am înţeles pe ţopăitori. Cu febră spre 39 şi pastilat bine, zăceam fleșcăit în şiroaie de transpiraţie – semne clare de gripă aviară. Firesc să gândeşti „Uite papagalul! Mă bag în faţa lui.”
Continue reading

Cum funcţionează presa

presaPresa online, că aia scrisă a murit demult.
Mă plimbam ieri pe net, din click în click, feciorelnic – Rutina zilinică este să citesc allegro 3-4 ziare online. Crâncenă meteahnă, dar n-am ce-i face.

Trec prin Niţu, Chiţu, Mitu, sex corect, incorect, sex surpriză, ce-mi rezervă anul şobolanului, chefuri cu ţigani, parastase cu moldoveni şi nişte chiloţi necunoscuţi (da, de vreo doi ani nu mai recunosc vreo pereche de chiloţi, semn evident de ramolisment).

Mă blochez într-un titlu despre ce păţeşte chiuveta dacă verşi în ea apa de la paste. Aoleu! tresaltă sufleţelul zbârlit ca un hamster ud la electroșocuri. Aoleu! Păi eu mereu vărs apa de la paste în chiuvetă. Nuuu, chiuveta mea iubită! Poeme nu ţi-am scris, te-am mai şi torturat cu paste! Legile karmice veghează, simt deja samsara prefăcându-mă în instalator.
Continue reading

Reflecții hibernale

Scris de Corbu (comentator fidel şi fan Terapia)

corbu

Undeva, pe drum, am pierdut o parte din mine. Nu știu exact ce, dar știu cu siguranță că nu mai este acolo. Nici măcar nu pot spune dacă a fost ceva important. Ceea ce pot spune este că îmi lipsește. Până la urmă, cine stabilește dacă este sau nu important? Oare și lucrurile mărunte îți pot lipsi? Cine stabilește dacă un lucru este mărunt? Cine are dreptul de a stabili valoarea lucrurilor? Este un drept sau o obligație?

În timp ce încerc să scrijelesc aceste gănduri, iluzionându-mă cumva că dacă devin vizibile vor suna mai tare, îmi dau seama că mă încearcă un sentiment greu de definit, organic, un melanj de revoltă mocnită, nervozitate și frustrare.
Continue reading

Fum, Rock, Flori în păr

“Nu l-am mai văzut vreodată pe Andrew atât de nervos. Acesta își scutură capul, părul lung, negru și creț fluturându-i pe față. Îmi amintește de cum face pe scenă. Cântă la bass, sare pe picioare și își duce capul într-o parte și în alta, dar cumva în față.
– Frate, ok…
Îl iau pe Jay într-un colț.

– Înțelege că ăștia nu te suportă. Și dacă ajunge și …
– Ce face Amy? Pe ea o caut!
– Ce treabă ai tu cu aia?, întreb eu, nervoasă.
– Are datorii, Lynn! Are datorii imense la Catrin. Și… ea m-a trimis pe mine.
– CE?
– Așa…
– Și ce te interesează pe tine de ea? Și de când stai tu cu Catri?
Sunt indignată, o urăsc pe Amy pentru ceea ce am făcut eu.
(…)”

Aşa începe cel mai aplaudat fragment al cărţii “Flori în păr”, opera Iulliei Ioniţă. Cel mai aplaudat seara trecută, în Grill Rock Pub (gazda lansării).
IMG_2599
Continue reading

Cum a fost la Cărtureşti

Lume multă şi interesată de eveniment. Cristina Zarioiu, autoarea romanului (In)decizii, a reuşit să adune în juru-i peste o sută de prieteni. Probabil cel mai iubit dintre corporatişti.

IMG_2223

Atmosferă călduţă, familială, de picnic cu zumzet – Genul de ieşire la iarbă verde, cu pături agăţate prin fragi şi muşuroaie, unde stai tolănit, fără şosete, înconjurat de bunici, veri, vecini şi albine roind: zum-zum-zum-zum.

Mi-o fi rămas zumzetul rătăcit prin melcul urechii şi din cauza sonorizării frigide. Aveau o jenă sunetele înainte să iasă din microfon. Se moşmoleau pe șopăite până la mine, poziţionat pe circumferința bulucului.
Motiv pentru care nu am habar ce s-a vorbit aici:
IMG_2213
Continue reading

Femeile şi matematica

Young woman looking at math problem on blackboard

Young woman looking at math problem on blackboard

De când eram şcolărei plăpânzi, mogâldeţe, am observat o diferenţă majoră între băieţi şi fete: apetenţa faţă de ştiinţa exactă. Nu discutăm acum excepţiile, care sunt acolo, foarte bine ascunse, dar sigur există. Mă refer la majoritate; ne interesează ce se întâmplă în general, nu izolat pe versantul nord-vestic al Olympus Mons.

În general, încă din fragedă şcolărime, fetele se descurcau mult mai prost la matematică. Asta nu înseamnă că greşeau. Nu, nu, nu vreau să spun că noi, băieţii, aveam dreptate. Exista însă o diferenţă de limbaj. Între al lor, fără doar şi poate corect, şi cel matematic.

Noi eram mai docili, acceptam toate regulile, căram după noi zeci de semne, de radicali, de acolade, le înşiram pe 3-4 pagini…şi tot căram, câteva ore, până o scoteam la capăt: Buuun, deci tot cârnatul ăsta la care am consumat jumate de pix este egal cu log (a+b).
Continue reading

Moartea iernii, sărbătoarea nebunilor

IMG_1688 - Majestic PhotoTrecu şi iarna asta, deja mă simt ca în seră. Geamurile mele de la penthouse au o convexitate criminală – Musca devine incandescentă când zboară în dreptul lor. Nici nu ştii dacă-i licurici pe steroizi sau supernovă. Muscă, în niciun caz.

Atât de tare îmi amplifică lumina geamurile astea. Le-am luat la SH, probabil sunt vechile lentile de la Hubble.
Acum, când sunt 8 grade afară, simt deja cum îmi arde grumazul. Îmi joacă zulufii pe ceafă ca puiul de urs pe plita ţigănească.
Continue reading

Drac împielițat oltenesc

Studiu de caz – Andrei Ivan, fotbalist oltean în vârstă de 19 ani, legitimat la CS U Craiova.

andrei ivan

Toată presa sportivă românească anunţa ieri transferul lui Andrei Ivan la Steaua. Deşi nu semnase jucătorul, treaba era gata. 100%, nici un motiv să ne imaginăm altfel. Dacă în alte cazuri au urmărit doar senzaţionalul, gazetarii sportivi au avut acum toate motivele să sune trâmbiţa.

Cluburile s-au înţeles pentru transfer. Două milioane de euro pe loc, plus încă 700 de mii dintr-un viitor transfer, plus 200 de mii la impresar. Cum să nu te înţelegi? Patronii Craiovei nu doar au văzut mâna lui Dumnezeu apropiindu-se de cap; au şi simţit-o cum le scarmănă creştetul.
Continue reading