Un Bookfest reuşit

Îmi place Bookfestul. Îmi place pentru că este aglomerat, spoit, vulgar, zgomotos, murdar. Are toţi alergenii care îmi fac pielea să fiarbă de urticarie. Şi sunt dependent de ei; îi consum în masochismul cronic, în slăbiciunea fizică, în micimea sufletească.

Îmi place turma de ultramodernişti scuipaţi din pixelii iphonelor direct pe treptele Romexpo. Acolo unde şi-au ridicat aşezământ din rucsacuri brânzite, borcane cu zacuscă şi cutii de margarină. Sunt tinerii stăpâni de paraclis, care recită din sfânta carte “I don’t give a fuck!”
Nici cu spatula nu-i mai dezlipeşti de pe scări. Acolo şi-au slobozit rădăcinile: să pătrundă, să curgă, să sugă.

Îmi place şi bocetul elogios al vechii gărzi – amanţii rataţi ai senescenței. Drogaţi cu o malahie perpetuă, bătrâneii aştia au naufragiat pe insula alienării absolute. În sărbezimea lor, sunt veșnici. Nici moartea nu-i mai poate fu**.
Continue reading

Bookfest, balene şi perverşi

Editura noastră este oaza de prospeţime a Bookfestului. Aici se retrag la vatră mamuţii, cașaloții epuizaţi între valurile erudiţiei. Se aşază la masă, împreună cu sacoşa de rafie şi pungile din Kaufland, îşi întind ciolanele năduşite, oftează lung şi apăsat – Greu. Greu cu supliciul omniscienţei.

Oamenii se văd că au ajuns la destinaţie. Loc răcoros, mese, scaune, pereţi tapetaţi cu nişte paralelipipede ciudate, frumos colorate. Te aştepţi în orice moment să ridice mâna şi să pocnească meşterit din degete: “Băiatu, băiatu, o bere la masa asta. Rece!”

Ieri ne-au deşălat scaunele două modele Rubens, încă suculente, dar împinse bine spre marginea presenescenței. După ce şi-au săltat paporniţele pe sticla proaspăt lustruită de mine, au început să ţăţească (Verbul a ţăţi este sinonim cu a ţopârlăni, dar potrivit căprioarelor care păşesc legănat spre asfinţit. Astea nu mai ţopârlănesc, nu mai pot de mult “ţop-ţop!”. Dar ţăţesc într-un mare stil).

Şi cum nu era suficientă conversaţia maiestuos purtată pe culmile culturii de volubilă precupeaţă, încep voinicele mele să cotrobăie pe la fundul pungilor. Un şir nelimitat de pungi, ascunse una-ntr-alta pe model Matrioșka.
Nu pot să zic că am rămas uimit. De când s-au aşezat la masă m-a bântuit un gând: Băi, oare cât durează până le loveşte foamea pe delfiniţe?
Continue reading

Geniu neinteles…

Bookfest, 1 iunie, in drum spre casa.

Avionul spre Timisoara are 20 de minute intarziere. La poarta de imbarcare s-a format o coada destul de lunga. Eu sunt al treilea in rand, in spatele meu cativa zeci de pasageri.

Vine o doamna ceva mai in varsta decat mine si se pune fix in dreptul meu. Ma uit la ea dintr-o parte, nu zic nimic. Lasa, sigur o sa-si dea seama ca ‎mai sunt oameni in spatele meu, imi spun in gand. Nu isi da seama. Eu incerc sa ignor situatia penibila, preferand sa nu ma bag in seama. Pana la urma nu e problema mea. Mai stii, poate-i spune altcineva din spatele meu ceva de dulce. Dar nimeni nu zice nimic. Continue reading

Bookfest, prima zi

La aceasta editie de Bookfest am decis sa dam cu cartile in populatie, oferind iubitorilor de carte reduceri intre 40 si 80%.

Am inchiriat un stand aerisit, foarte bine plasat (langa tara invitata Israel) si cu o expunere mare (12 m lungime). Sansele de a nu ne intoarce cu foarte multe carti din cele 1.500 pe care le-am dus la Bucuresti ar trebui sa fie destul de mari. Cel putin asa am sperat eu, pana sa traiesc urmatoarea intamplare. Continue reading

Bookfest-uim 2016!!!

IMG_20160601_163856

de Claudiu T. Ariesan

Mâine în zori tot armamentul cultural Datagroup (iar anul acesta chiar avem muniţie grea!) va declanşa o nouă campanie de cucerire a inimii şi minţii cititorului bucureştean şi nu numai – la câţi iubitori de carte din toată ţara migrează între 1 şi 5 iunie la Romexpo. Vom fi în Pavilionul C4_C5, chiar lângă locaţia ţării invitate, Israelul, şi vom avea un stand minunat, inspirat de noutăţile lansate în premieră în zilele ce urmează, pe piaţa românească de profil.

Hary şi cu mine vom desanta de dimineaţa Zilei Copilului în Capitală, standul va fi ferchezuit, berea Terapia îmbuteliată va veni singură la standul unde ştie că îi este locul, prietenii editurii se vor aduna cu entuziasm, iar la ora 16,00 avem deja bucuria să vă invităm la o primă lansare spectaculară de carte filozofică: Sinele, o lume epistemologică, aparţinând fraţilor Gabriel şi Mihai Vacariu, personalităţi marcante din arealul academic şi publicistic de la noi.

Joi, în 2 iunie, avem o zi dedicată contactelor de lucru, discuţiilor cu alţi editori sau distribuitori de carte, apariţiilor media de tot felul (avem antamate o prezenţă în direct la Radio Trinitas între orele 13-14,00 la emisiunea „Valori şi atitudini” a Cătălinei Dima şi alta, deocamdată fixată în acelaşi interval orar, la emisiunea culturală transmisă live, chiar de acolo, a Mihaelei Dedeoglu de pe Radio France International).
Continue reading

Prodigiosul Bookfest 2016

Într-un ceas urnit de vreme şi cu limba-ncovoiată
Râd fecioare gâdilate, când păşesc desculţe-n nuferi
Unde cântă versul dulce despre barzi cu fruntea lată
S-a născut un pui de corb, într-un tei sculptat de îngeri.
(…)
Fete mici cu faţa albă îi înalţă zmei ofrandă
Şi în plisc îi poartă broaşte, corbii mari cu aripi sure
Inima-i lungeşte gâtul, vrea să guste din ghirlandă
Plutitor pe luntre calde, puful cerului s-adune.

IMG_20160531_184814
*
Da, după inimoase reverențe, am fost desemnat Mascota Editurii Datagroup. Din unghiul ăsta pare să am un început de guşă, dar staţi liniştiţi: Este doar un banal halo format în jurul sinapselor incandescente.
Nu ştiu cine a avut sadica inspiraţie să îmi agaţe cătuşe de cioc, dar promit să aflu!

În altă ordine de idei (una judicioasă), vă aştept începând de mâine la Romexpo, pavilionul C4-C5.
Continue reading

Idei de weekend pentru bucureşteni II

Tot m-am smiorcăit AICI de jegoşenia CFR-ului, mai ceva ca o fată mare într-un dormitor de eunuci.
Astăzi, am luat atitudine şi am schimbat firma. Da, uneori există alternativă la mizeria Căilor Furate Române. Se numeşte Regiotrans şi mi-a cerut 24 de lei pentru un bilet Bucureşti – Braşov.

La preţul ăsta mă aşteptam să împing singur vagonul. Totuşi, nu. Trenul arată ca o păpuşică din Thomas the Tank Engine. Sau ca tractoraşul scundac şi lunguieţ care transportă orăşenii către ştranduri. Dar este curat, surprinzător de spaţios, are câte o priză pentru fiecare loc, aer condiţionat Funcţional! şi WiFi. Servicii care există într-un univers paralel cu obtuzitatea gloabelor ceferiste. Şi când zic “gloabe” mă refer strict la cei care au jefuit gospodărit CFR-ul în ultimii 26 de ani, nu la banalii angajaţi.

Un drum plăcut, liniştit; puteai să sari din vagon, să culegi câteva conuri de brad şi să-l prinzi din urmă. Puteai face orice în cele 5(cinci) ore. Apropo, absurdele restricţii de viteză, de care ar fi râs şi Watt, sunt din cauza terenului şi a liniilor. Săracele locomotive nu au vină.

Aşa arată o fotografie corectă făcută de mine cu un telefon incorect. Gara din Ploieşti:
IMG_20160528_094740

Odată ajunşi în Braşov, nu vă plictisiţi. Metropola este doldora de atracţii turistice Internaţionale! ca Piaţa Sfatului, Biserica Neagră, Strada Sforii sau Dodo Pizza.
Eu am preferat să mă joc puţin cu un Bell 407.
Continue reading

Să facem românii fericiți

Nici măcar nu e greu, trebuie doar o ușoară rearanjare pe funcții:

La fisc ducem popimea și nu se mai supără nimeni. Rezolvă imediat cu evaziunea că nu scapă nici dracu netaxat de ăștia, iar contribuabilul nu se mai enervează când jupoaie statul pielea de pe el că n-are cum să-i poarte pică popii – zice un ”sărutmâna, părinte” ăla îi răspunde c-un ”Doamne-ajută, fiule” și gata-i auditul.

La rutieră ducem meseriașii. Ăștia de pun gresie-n baie, dau cu varu-n tavan și cu ciocanu-n țevi – instalatorii și meseriașii. N-au nevoie să-nvețe nimic în plus ca să sară din boscheți în mijlocul străzii.

Nu se mai oftică românul că stau polițaii la pândă. Ajungem să ne fie dor de-un radar, de-o amendă mică acolo – ne facem programare la unul din ăsta când știm c-avem drum… și cinci ore mai târziu să sunăm ”bine mă, omule, n-ai zis c-o să fii la intrarea în Tâmpești?” ca să ne spună ”șefu, n-am avut ce face, am avut lucrare grea c-un proces verbal făcut de ăla dinainte, vai și-amar totul era pe dos da’ vin șefu, vin sigur, săptămâna viitoare, să mergi cu 95 că-s sigur acolo”. Continue reading

Arta-i pentru toată lumea

Pare că una dintre victimele ritmului financiar de azi este chiar arta, domeniu care, dacă-i asculți pe practicanții săi, ar trebui să se ridice deasupra monetarului și să țintească altfel de valoare.

Când însă lumea de azi apasă pe pedeala de accelerație în orice și totul trebuie să fie acum și aici, arta înseamnă din ce în ce mai puține piese reușite și din ce în ce mai mult marketing și convenție între curatorii momentului.

Nu mai ai cum să aștepți apariția unui pictor genial, nici să stai după el luni de zile, poate chiar ani, până își pune pe pânză tot potențialul său – astea-s vremuri trecute. Și-atunci faci vâlvă în jurul unei descoperiri, creezi un brand, lipești două nume, sau orice alt artificiu de marketing îți vine în cap (documentar din tranșee despre cum arată succesul în artă azi) și umfli niște lucrări banale la rang de capodopere, deși pentru orice ochi din afară sistemului sunt la fel cu toate celelalte. Continue reading