Arta-i pentru toată lumea

Pare că una dintre victimele ritmului financiar de azi este chiar arta, domeniu care, dacă-i asculți pe practicanții săi, ar trebui să se ridice deasupra monetarului și să țintească altfel de valoare.

Când însă lumea de azi apasă pe pedeala de accelerație în orice și totul trebuie să fie acum și aici, arta înseamnă din ce în ce mai puține piese reușite și din ce în ce mai mult marketing și convenție între curatorii momentului.

Nu mai ai cum să aștepți apariția unui pictor genial, nici să stai după el luni de zile, poate chiar ani, până își pune pe pânză tot potențialul său – astea-s vremuri trecute. Și-atunci faci vâlvă în jurul unei descoperiri, creezi un brand, lipești două nume, sau orice alt artificiu de marketing îți vine în cap (documentar din tranșee despre cum arată succesul în artă azi) și umfli niște lucrări banale la rang de capodopere, deși pentru orice ochi din afară sistemului sunt la fel cu toate celelalte. Continue reading

S-a inventat umorul pentru femei

femeiDe câte ori n-aţi auzit o femeie zicând “Îmi plac bărbaţii amuzanţi, bărbaţii care mă fac să râd, bărba…” Stop! Ce sună greşit în enunţul ăsta? Nu este pleonasm, este incongruență.
Bărbaţii amuzanţi, bărbaţii care mă fac să râd.

Dacă faci o femeie să râdă, nu eşti amuzant. Nu eşti acolo, în turma ta de masculi care contează. Eşti amuzant în afara turmei, la marginea oazei, unde te hlizeşti cu hienele.
Continue reading

Nu există pasiune ridicolă

”Stai ca prostu’ cu bâta în baltă”

Așa rezuma tata părerea lui despre pescuit,  iar disprețul față de așa îndeletnicire pentru idioți i se citea clar pe față de fiecare dată când plecam pe apă.

Dacă ar fi știut tata câtă frumusețe, liniște, bucurie și prietenie mi-a adus pescuitul, nu s-ar mai fi gândit niciodată la pasiune mea ca la un simplu ținut de băț. Continue reading

Cetațean al lumii II

”Guns don’t kill people, people kill people” e argumentul suprem al legislației americane pro-arme, iar afirmația este fără îndoială adevărată – nu se apucă armele să tragă singure în vecini.

Oamenii poartă vina rezolvării letale a conflictelor și o fac într-un ritm alarmant. Ei, dacă vezi o predispoziție pentru violență a populației la care se referă legea, e normal să-i pui la dispoziție uneltele pentru violența supremă?

Ce susținător al ideii ăsteia ar face același lucru în curtea lui? Să-și vadă musafirul nervos și să-l lase să ia pușca din rastel? Niciunul. Când însă lobby-ul e plătit, interesul e economic și discuția e generală, sunt o mulțime.

Asta voiam să spun aici. Că istoria, credința și limba au fost și sunt folosite de populație distructiv.

Evident că istoria este o sumă extraordinară de informații utile în domenii livrești și nu numai, evident că religia conține principii morale excelente, evident că fiecare limbă are frumusețea și unicitatea ei. Continue reading

Cetățean al lumii

Cetățean al lumii – poate cel mai valoros și cel mai trecut cu vederea concept al contemporaneității. Îl auzi pe la un hipster, pe la un veșnic călător rupt în fund, pe la un aventurier cu dor de ducă – vedeți tiparul, nu-s tocmai trendsetters și reprezentativi.

Și totuși, să fii cetățean al lumii este primul pas pentru o omenire evoluată peste primitivismul individualității tribale.

Istorie. Limbă. Credință.

Componente de bază ale educației de până acum și motivul pentru care sunt atât de puțini cetățeni ai lumii. Vândute în masă ca esențiale, la ce folosesc până la urmă? Continue reading

Doroş dordora de tupeu

“Plătesc ceva taxe, dar ele se află în același pool de analiză în felul în care plătesc taxe și ar trebui să plătească taxe. O să vedem în urma analizei dacă ar trebui sau nu să plătească mai multe taxe”

Gângăvel ăsta, care nu e în stare să formuleze un enunţ simplu, vrea taxe. De la Facebook şi Google. Nu ştie sigur dacă ar trebui mai multe taxe, dar ar fi bune mai multe taxe. Şi el crede că da, că taxe.
Continue reading

Povestile cititorilor cartii (In)decizii – partea a treia

IMG_9600Daca ar fi sa scrii un roman despre propria ta viata, cum s-ar numi el? Al meu se numeste (In)decizii. L-am lansat acum 3 luni in Carturesti Carusel. Din ziua de 6 februarie si pana azi am primit numeroase feedback-uri despre carte, fapt ce m-a bucurat tare mult. Dar cred ca cel mai mult ma bucura intalnirile cu cititorii din librarie. In articolele trecute am inceput aceasta serie de povesti.

Seria de azi continua cu alte 3 povesti noi.

Prima poveste este a unei doamne elegante si delicate. O sa-i spun direct pe nume, Madalina, pentru ca mi-a permis acest lucru. Madalina se afla in Carturesti si citea un roman de pe tableta. Am intrat in vorba cu ea si am intrebat-o parerea despre coperta cartii (In)decizii. Mi-a spus ca nu o atrag foarte mult culorile inchise, insa cand s-a uitat pe spatele copertei si a vazut poza mea in rochie galben-limeta (da, am aflat ca asta este culoarea rochiei de pe coperta) a zambit si mi-a spus ca prefera tipul acesta de culori.
Continue reading

Să nu mai moară moldoveanul!

Am pierdut noţiunea timpului. M-am uitat la moldoveanul ăsta de vreo 10 ori, fără pauză. Mi se pare fabulos. Nu atât de mult ce spune cât felul cum o spune. Joc actoricesc genial: mimică, intonaţie, energie – perfecţiune!

În sfârşit, şhow-urile de talentoşi carpato-danubiano-pontici au produs ceva. Ne-au lăsat moştenire o voce, o figură, un actor.

Înainte de a vă lansa în cârcoteli elitiste, ţineţi cont de natura emisiunii. Este un concurs televizat despre umor. Judecaţi actul exclusiv în spectrul comediei!
Continue reading

Cum faci catharsis în duş

Cu apa fierbinte spărgându-se de grumaz şi tălpile masate pe flori îngheţate.

20160508_235142

Explicaţia tratamentului transcende legile anatomice. Nu este vorba doar despre centrii nervoşi, ci şi despre cei energetici. Cei trei centri energetici aflaţi la extremităţile corpului: Chakra Sahasrara, în creştet şi Piroanele Mântuitorului, unul în fiecare talpă.
Între aceste extremităţi energetice se realizează fluxul Kundalini – ne pătrunde energia telurică. O simţiţi?
Continue reading

Să vină Cristina Neagu!

cristina neaguCSM Bucureşti a câştigat Liga Campionilor la handbal! Este cea mai mare surpriză din handbalul feminin. Cel puţin în ultimii 10 ani, de când am prins drag de Oltchim Rm. Vâlcea şi urmăresc fenomenul, nu s-a mai pomenit aşa ceva. O echipă proaspăt înfiinţată câştigă Liga Campionilor la prima participare.

Nimeni nu a anticipat; din momentul în care au intrat în semifinale, ale noastre au fost outsiderii învederați ai caselor de pariuri. Conducerea CSM-ului a primit cupa pe nepusă masă, le-a picat din cer direct în căpăţânile buimace. Dovadă că n-au avut habar de fenomenul pe care-l păstoresc: Încă nu i-au propus antrenorului prelungirea contractului. Contractul expiră luna viitoare. După un început șovăielnic de sezon, au vrut să scape de Rasmussen!

A picat para mălăiaţă, acum conducerea CSM-ului trebuie să realizeze performanţa şi să acţioneze. Să vină Cristina Neagu de la Buducnost! Ar fi exact piesa lipsă din mecanismul echipei – cea mai bună jucătoare de atac din lume.
Continue reading