Kazuo Ishiguro – născut din cenușă

9 august, 1945, ora 11:02 a.m.
Fat Man explodează deasupra orașului Nagasaki, la aproximativ 600 de metri deasupra solului. Tactica detonării în aer, deasupra țintei, este folosită pentru a provoca pagube mai mari, pe suprafețe extinse. În cazul exploziilor la impact, o mare parte din energie este absorbită de pământ. Atunci când vrei să pulverizezi absolut tot (militari, civili, bătrâni, copii, metal, sticlă, piatră), folosești o bombă cu declanșator barometric.
În mai puțin de o secundă, totul a fost cenușă.

8 noiembrie, 1954
În Nagasaki se naște Kazuo Ishiguro, cel mai proaspăt câștigător al Premiului Nobel pentru literatură.
Continue reading

Tărâmul libertăţii, casa curajoşilor

Despre asta este imnul SUA: libertate şi curaj. Aşa au fost fondate SUA: Curajul de a cuceri teritoriile altora şi libertatea de a folosi orice mijloace. Aceleaşi criterii de propăşire au transformat fostele colonii în cea mai puternică formaţiune statală. Curajul de a lua tot ce îţi place, libertatea de a topi 300 de mii de civili, fără vreo consecinţă. Libertatea de a transforma genocidul în strategie militară, invazia în eliberare, crima în emancipare.

Trebuie să înţelegem acest concept al existențialismului devorator. Libertatea fiecărui cetăţean de a-şi descoperi sensul vieţii, muşcând pofticios din placenta-balast. Trebuie să existe un echilibru la masa celor veşnic flămânzi – aşa a fost redactată Constituţia Statelor Unite. Iar Al Doilea Amendament garantează dreptul cetăţenesc de a deţine arme de foc:
“A well regulated Militia, being necessary to the security of a free state, the right of the people to keep and bear Arms, shall not be infringed.”

Doar trecând printr-un lung şir de evenimente definitorii naţiei, putem accepta posibilitatea ca orice civil să deţină LEGAL 40 de arme (automate şi semi-automate).
Continue reading

Mirosul drăcesc al vieţii

(fragment)

Observaţie 1

Domnul Nicovală, cu nas rotunjit şi burtă mare, în care probabil ține toate femeile pe care le-a avut şi le mai mângâie căpșorul vopsit uneori, se proptește în fața mea. Suntem în scara blocului. Miroase a clor împuțit. Unde mergi domnișoară, mă întreabă el. Am 21 de ani. Nu răspund. Nu cedează. Ești foarte frumoasă, continuă buhăit și-mi dă la o parte șuvița lăsată pe ochiul stâng. Ceva îl săgetează în obraz. Era ura mea. Ai iubit, mai întreabă el. Îl privesc tăcută. Zâmbesc. Mă uit la sacul de gunoi din mâna imensă, puțin păroasă, cu unghii netăiate.

Ce dracu vrei, mă gândesc și observ că ușa de la lift pare să obosească. Domnul Nicovală crede că sunt singură. Își suge burta, își umflă nările, mă privește atent. Am o scamă pe papuci. Trebuia să învăț câțiva termeni. Din aceia de glosar. Mi-e indiferent. Măcar dacă ar repara cineva țeava de la baie. Oare Nicovală nu are nevoie la toaletă? Să mă lase-n pace. Mă dor coatele de la cât le-am frecat unul de altul de-a lungul băncii.  Ziua a început rotund. Chiar dacă mă durea stomacul. La 21 de ani nu îți dorești prea multe, iar grijile sunt legate de cele mai tembele temeiuri. Bere, țigări, aer, liniște. Libertate. Libertatea ca un pumnal. Libertatea ca un demon. Ca un punct. Ca un, o, niște… zgomot. Tramvaiul se oprește în dreptul sălii din care răbufnește operă. Oare Nicovală a fost vreodată la Operă? Pesemne stomacul lui este învățat numai cu cârnați. Strașnic animal.

Continue reading

Când statul îşi apără cetăţenii

Ea este Belle Gibson, o blogăriţă de succes:

Un fel de Olivia Steer, dar mai tânără, mai arătoasă şi mai inteligentă.
În anul 2009, Belle Gibson a minţit că s-a vindecat de cancer cu ajutorul tratamentelor naturiste. Închipuiri ca Ayurveda, pulbere magică, rădăcini fermecate şi alte furaje pentru minţile şubrede. Cum procentul de proşti este constant în orice zonă a planetei, s-au găsit suficienţi australieni care să achieseze.

Belle a observat diferenţa de IQ care separă păcălitorii de păcăliţi şi a convertit-o în sute de mii de dolari australieni. A scos o carte despre miracolul usturoiului frecat pe noadă (best seller, evident), a vândut aplicaţii de mobil care îţi explică unde şi cum trebuie îndesat pătrunjelul.
Iar acum a fost condamnată şi amendată cu 410.000 de dolari australieni. (Sursa)

Încurajator, nu? Doar că amenda nu a fost pentru cancerul inventat, nici pentru Ayurveda. Continue reading

Unde au greşit evreii

1864 este anul Reformei agrare: În timpul domniei lui Cuza, guvernul condus de Mihail Kogălniceanu eliberează țăranii clăcași de sub jugul boierimii şi îi împropietăreşte cu pământ. Se rup legăturile feudale, românii primesc responsabilitatea propriei vieţi. Rezultatul?
La începutul sec. XX, ţăranul român îşi muncea propriul ogor, dar presta şi la “privat”. Existau contracte între săracii muncitori şi bogaţii arendaşi. La fel ca astăzi, dar pe câmp, nu în birouri.

Greu de imaginat astăzi, ţăranul moldovean al începutului sec. XX se zvârcolea sub călcâiul traiului nedrept. Agonia indigenței şi iubirea vinului îi polarizau viaţa. Într-o epocă a industrializării, societatea agrară românească era la coada Europei, puternic ancorată în mâlul Evului Mediu; fără medici, profesori, şcoli… Ştiu, greu de crezut.
Conform statisticilor vremii, în anul 1900, procentul analfabeţilor era de 50% la nivel global şi de 80% în România.
Continue reading

Onoruri şi salve pentru turnători

18 septembrie 2017, ora 14:30: “Înmormântarea s-a încheiat, seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus fiind înhumat cu onoruri militare şi salve de armă.” (Sursa)

Aşa va rămâne în istoria depravatului neam: seniorul liberal! Dacă PNL continuă politica de periere şi răzgâiere a BOR, ne putem aştepta chiar la o canonizare. Nu-i momentul, cât timp mai există prin memorii şi masca drăcească a seniorului liberal. Dar când se va fi şters definitiv veninul de pe oase, să-i facem loc Sfântului Quintus Liberatorul.

Până atunci, să lăsăm aici mărturia adevărului îngropat cu mult înaintea seniorului. Înainte de a fi politician sau militar, Mircea Ionescu Quintus a fost turnător la Securitate. Unul dintre cei mai prolifici, nu pârâcios de ocazie. Putem spune că Quintus a fost de profesie turnător. Din 1954 până în 1989: 35 de ani glorioşi, o carieră de servitor al Securităţii, nu de frica morţii ci pentru numeroasele privilegii.
Continue reading

Fenomenul Paul Hitter

Paul Hitter este un pictor cunoscut, pentru nişa lui îngustă, în vestul Europei şi în State. N-aş putea spune că este un pictor “de renume internaţional”, tocmai din cauza nişei de tip capilar. Dar respectivul mânaci al pensulei şi-a făcut din asta o carieră: arta desenelor sale este o realitate, aprecierile pot fi doar subiective.
Exemplu:

Prin ochiul meu de prim-ageamiu al picturii, opera lui Paul Hitter pare un țigănism suprarealist. Iar în câteva picturi, observ conflictul dintre dadaism şi logica kitschului. Aş putea prelungi ridicolul şi să-mi dau mai departe cu părerea despre un domeniu străin, dar nu mi-am propus divertisment prin auto-ironie.
Paul Hitter însuşi se prezintă un Gipsy Artist – găsiţi AICI mai multe picturi, pe site-ul personal.
Continue reading

Orice dezbatere publică este futilă

După foarte mulţi ani irosiţi, la modul cel mai jenant, am ajuns la o concluzie: Orice dezbatere publică este futilă! Indiferent că discutăm despre politică, sport, vaccin, autostradă, euglena roz sau eugenia cu frişcă. TOTUL este inutil. Ca să nu fiu acuzat de nihilism sau, mai grav, de superficialitate, aduc câteva exemple şi explicaţii.

Exemplu:

Acest material a fost supus dezbaterii. Rezultatul?

Exemplul vaccinului este facil, l-am ales numai datorită degajării nestingherite pe care a dobândit-o prin repetiţie. Toţi suntem “la curent”, avem o părere, suntem familiarizaţi. Dar nu este vorba despre vaccin ci despre o temă recurentă.
Continue reading

Capul lui Motzöch

Sub presiunea opiniei publice, preşedintele FRF, Răzvan Burleanu, l-a decapitat pe neamţul Daum. L-au împins atât rezultatele proaste cât şi guralivii din presă. Până a făcut ditai saltul pe toată lungimea diametrului: din punctul “ne trebuie mentalitate nemţească!” până în “tot românul lucrează mai bine cu ai lui”.

Întrebat dacă poartă şi el din vina rezultatelor, Burleanu s-a fofilal burlesc. În futila-i apărare, a început să arunce căpăţâni şi sânge, până a lovit inadecvarea absolută “Oameni ca Becali au distrus fotbalul românesc!”
Culmea, deşi argumentul Becali are validitatea unei copiuţe scoase din mânecă de elevul leneş, s-au găsit foarte mulţi care să-l aprobe. Da, domne, aşa e… Becali! Becali a distrus.
Continue reading

Dezamăgiri culinare

Fierbe țara de festivaluri culinare, spumegă ratingurile emisiunilor gastronomice, legiuni de foodies se avântă pe facebook și armate de blogeri culinari cuceresc online-ul. Pe lângă astea, în România se fac o grămadă, GRĂMADĂ, de bani din mâncare. Eu recunosc cu mâna pe inimă că, dacă nu aș fi iubit atât de mult scrisul, aș fi condus un locșor bucovinean de spus povești prin bucate și aș fi avut buzunarul doldora.

În condițiile astea, cu râuri de clienți interesați și  ploaie de galbeni, te aștepți la explozii de orgasme culinare prin orice colț de stradă. Din păcate, e fix invers și nicăieri nu vezi mai bine asta decât pe litoral.

La hotel ne-am luat două mese pe zi ca să lăsăm cina liberă pentru gustat bunătățile de prin împrejurimi, de orice fel ori fi fost ele, dar cu speranța unor peștișori de Marea Neagră abia aruncați din barcă în tigaie, poate, MĂICULIȚĂ, niște scoicișoare proaspăt culese.

De vreo câțiva ani m-am obișnuit să nu mai aștept mâncare fabuloasă, indiferent de regiune(dacă acum zece ani puteam spune oricui să mănânce unde vrea în Bucovina, că o să dea de gust autentic și porții colosale, acum nu mai recomand nici măcar un singur restaurant de frica lipsei de consistență a execuției meniului și a gafelor gen coaste arse sau cartofi cruzi) și să mă mulțumesc cu ceva corect gătit. Continue reading