Sharapova şi găinile frustrate

Maria Sharapova s-a întors, după o suspendare de un an jumate. Pentru a privi corect contextul, să ne amintim de unde a pornit totul, dincolo de retorica “Au iertat-o pe drogată!”
Am abordat subiectul în ACEST articol (8 martie, 2016), la vremea suspendării.

Mi se pare relevant motivul deciziei. Foarte important de reamintit, ca leac pentru memoria scurtă şi bruiată, în care ne complacem deseori, din meschinărie:

“Aflăm că Meldonium este produs de o companie farmaceutică din Letonia. Se foloseşte în Lituania şi Rusia, nu şi în SUA.

Cel mai important, începând cu 1 ianuarie 2016, sportivii nu mai au voie să folosească substanţa respectivă. Aşa a decis World Anti-Doping Agency.
Sharapova a fost depistată pozitiv după meciul pierdut în faţa Serenei 6-4, 6-1. A fost sfertul de finală Australian Open, disputat în data de 26 ianuarie 2016.” (asta am scris în martie 2016)

“Drogata” Sharapova a folosit o substanţă care făcea parte din lista “legalelor” cu 25 de zile în urmă.
Da, a greşit. Şi a fost suspendată un an jumate pentru asta! Pedeapsă insuficientă pentru găinile frustrate ce ciugulesc hrăpăreţe în curtea tenisului feminin.


Continue reading

Dragostea de capră (III)

În jurul căminului cultural, sătenii au făcut o roată densă, clocotitoare. Rumoare, nasturi împuşcaţi, fermoare, tot neastâmpărul lumesc bănuit dincolo de ulucile curţii lui Prâslea. Jerseuri cu paie înnodate printre ochiurile largi, fâşuri împunse de puf pe la cusături, fuste înfoiate, rochii cocoşate şi pantalonii din stofă neagră, lucind albicios în fund – cel mai frecvent element al mulţimii.

„Fă, domne, loc, că-s cu ăl micu!” strigau cei ce se împingeau spre centrul roţii vii, purtând pe umeri câte un ţânc proaspăt înţărcat. Toţi se doreau cât mai aproape de pânza colorată şi de cele două difuzoare conice, adânci cât înălţimea turlelor ce domneau peste sat. Toţi, în afară de Prâslea, rămas de partea bună a ulucilor, pitit printre salcâmi.

Cunoscuse seara de film ca pe un izvor de lumini stridente, aruncate haotic în orânduirea întunericului. Iar difuzoarele huruiau prosteşte, neinteligibil şi zgârietor, stârpind graiul bufniţelor şi pe al greierilor trubaduri.
Continue reading

Românii cei paranormali

De câteva zile, România aşteaptă cu lubeniţa-n gât noi veşti despre copilul posedat din Naipu (o metropolă a landului Giurgiu). Mă refer la România adevărată, nu bezmeticii care muncesc prin corporaţii şi urmăresc seriale pe HBO – undeva sub 5% din populaţia totală a ţării.

“Noi toți putem face același lucru ca acest copil, însă mulți nu conștientizăm forța mentală de care dispunem.” spunea ieri Lidia Fecioru, de profesie bioenergoterapeut. Şi o spunea răspicat la toate posturile cu ştiri de mare audienţă, adică România Tv şi Antena3. Foarte bine că doamna excelează în acest domeniu, greu nu doar de priceput, ci şi de pronunţat.

Cu siguranţă au fost sute de alţi savanţi, pregătiţi să-i ia locul în prime-time. Bănuiesc că în România bioenergo-psihopupu-limpezivăzătorii şi clargânditorii sunt mai numeroşi decât medicii. Decât medicii care au absolvit facultatea de medicină, nu vracii şcoliţi de Olivia Steer.
Acestea sunt preocupările, ştirile şi profesiile de succes. În regulă.
Ce mi se pare cu adevărat scabros pentru societatea zilelor noastre este Continue reading

A plecat circul

În sfârşit, am scăpat de Meciul Secolului, un infantilism absolut din categoria “Bruce Lee îl bate pe Van Damme”. A fost un circ pe reguli de box, motiv insuficient să îmi pun alarma la ora 7 a.m.
Poate aş fi făcut-o pentru un meci de box, dar pentru asta era nevoie de doi boxeri.

Am înţeles, cei doi participanţi (bătrânelul de 40 de primăveri toride şi bătăușul cu 12 ani mai tânăr) s-au umplut de bani. Vagoanele de bani pe care s-au căţărat cei doi au fost vedetele serii, nu meciul în sine. Dar de ce întreaga planetă a aşteptat cu sufletul la gură un aşa moment?!
Continue reading

Poveşti de la Berceni

Ajung în seara asta la Moşu, locul cu a mai bună clătita bucătarului din Bucureşti.
Toţi clienţii se mutaseră, de voie, de nevoie, la mesele din spate ori chiar în spaţiul acoperit (ăla spurcat unde nu se fumează). Unde vedeţi scaunele goale, de la mine până-n gard, tocmai îşi dăduse în stambă un spân durduliu pe la vreo şaizeci de primăveri. Beat rangă, evident.

S-au chinuit sărmanii angajaţi aproape o oră să-l calmeze, să-l îmbuneze, să-i arate izbăvitorul drum spre veceul din spatele casei. Eh, când s-a pus durduliul în patru copite pe masă şi a început să ragă măgăreşte, n-au mai rezistat.
Continue reading

Suporteri liberi de contract la pomul lăudat

Peste câteva ore, FCSB va juca în (probabil) ultima sa reprezentație Champions League din acest an. Doar o minune ar putea-o califica în grupele competiţiei, printre echipele serioase ale Europei.

Faţă de meciul tur, terminat zero egal în deplasarea de la Lisabona, FCSB şi-a pierdut punctul de sprijin: Mihai Pintilii. Poziţia va fi acoperită de Filip, jucător accidentat în ultimul an, care şi-a dovedit utilitatea o singură dată, în anul 2013: FCSB – Ajax Amsterdam 2-0.

Rămân marile probleme din centrul apărării, unde în lipsă de variante va fi implantat Momčilović, un fundaş de bandă mediocru, gonit de pe parcelă odată cu venirea lui Júnior Morais (tot fundaş de bandă stângă).
Continue reading

Dragostea de capră (II)

De câţiva ani, Prâslea a învăţat să aprecieze rostul verilor, singurul anotimp care îl elibera din chinga băncuţei şcolăreşti. Îi provoca repulsie obiceiul de a sta 4 ore în aceeaşi cameră cu alţi copii ai satului, să le privească îmbrăcămintea şi mutrele, să le asculte zbieretele golăneşti şi smoircăielile de ţânci pirpirii.

Şi, cel mai mult, ura să o privească pe Casandra, priponită atâta amar de zi lângă poarta şcolii. „Nu mai paşte. De ce? A terminat toată iarba bună din juru-i? Trebuie să scap de aici, să o duc la izlaz, la iarba grasă!”

Se apropia finalul lunii iulie, în cel mai secetos an cunoscut de elevul Prâslea. Mergea la păscut şi de trei ori într-o zi, până când burta Casandrei avea curba potrivită. Doar bunică-sa ştia în ce poziţie să-şi sprijine ciomagul, cum să-şi încline capul îmbrobodit şi din ce unghi să analizeze curburile caprei. „Du-te, Prâslea, mamă, mai du-te o dată! Du-te, că-i nemâncată săraca! Nemâncată niam.”
Continue reading

Dragostea de capră (I)

Încă nu făcuse anii de şcoală, iar grădiniţa nu îşi găsea rostul printre prispele bătrâneşti. Cât e ziulica verii de lungă, măsura la pas muşuroaiele izlazului şi număra păpădiile decapitate cu nuiaua. Se mai împotmolea în câte-un ciulin din soi viguros, cu moţul roz şi zbârlit ca o coroană.

Asta trebuia să fie împărăteasa păpădiilor, un adversar pe măsura voinicului. Iar când tot arsenalul de vărguţe se culca trosnit în iarbă, urmau bombeurile zvârlite la rădăcina ciulinilor, până încălţările căscau leşinate. Asfinţitul îl prindea muşcând victorios din coroana rozalie, cu pumnii înfipţi în violaceul nemărginirii răpuse.

„Prâsleaaa, hai la masăăă!” – doar bunică-sa era în stare să-şi facă mâinile pâlnie şi să-i curme voinicului aventura, cu glas obârșit de peste două văi. Iar atunci, o fluiera scurt pe Casandra, îi scutura ghimpii din barba stufoasă şi o îmbia drăgăstos spre şerpuirea izlazului.
Continue reading

Ciupercarul

Doamna care mi-a tradus Introspecţiile unui cocoş în limba germană m-a întrebat de unde îmi vin ideile, care este “procesul de creaţie”?

Nu ştiam unde sunt, dar mă simţeam în siguranţă. Pădurea devenise călduroasă şi tot mai luminată. Ningea în culori de pietre preţioase, de parcă norii presărau smaralde şi rubine pisate. Am inspectat locul şi am descoperit vinovaţii – nişte melci lunguieţi, fără cochilie, adunaţi în jurul unui lac cântător.
Continue reading

Vaccinul şi statul de mămăligă


(captură Financial Times)

Tot Financial Times ne anunţă că: “Aproximativ 85% dintre decesele cauzate de rujeolă în Europa sunt înregistrate în România. Rata vaccinării a scăzut de la 97% la 86%, în ultimii 10 ani.”

Iar acesta este doar începutul. Aflăm de la Hotnews că în Suceava “12% dintre părinti au semnat că refuză vaccinarea împotriva rujeolei, iar 30% au refuzat mascat imunizarea copiilor.”

Tot ce se întâmplă este din vina autorităţilor, a mămăligilor care ocupă injust funcţii decizionale în statul român.
Continue reading