Bookfest 2018 la Romexpo

30 mai – 3 iunie: a treisprezecea ediție Bookfest București și al treilea târg de carte la care Editura Datagroup participă în acest an.

După aventurile Leipziger Buchmesse și Timișoara Bookfest, punem de-o șezătoare în periplul scriitoricesc, pe maluri dâmbovițene.

Pentru cei care vreți să ne găsiți și pentru cei care nu, dar vă roade curiozitatea – Ce principii arhitectonice au ales băieții și fetele de la Datagroup? – așa va arăta șezătoarea noastră:

Asemănător cu anii trecuți, dar mai mari și mai frumoși.
Nici nu se putea altfel, ținând cont de cele nouă titluri noi pregătite pentru Bookfestul bucureștean:
Continue reading

Democrația nu este a noastră

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, România a fost aruncată în trocul negocierii, alături de alte state estice. Comunismul nu a fost al nostru; s-a hotărât la Yalta, în februarie ’45, să primim împrumut o nouă formă de guvernământ. Am primit.

Mulți dintre românii anului 1945 nu aveau habar ce li se întâmplă, de-abi învățaseră alfabetul în perioada interbelică. Tot mulți au fost cei care au înțeles, dar au primit. Naivitate, ura față de burghezie, propaganda, ispita unor privilegii și frica – motive suficiente ca majoritatea populației să se arunce pe burtă, cu capul între brațe, și să strige “Am înțeles, să trăiți!”

Au fost și câțiva, diafana minoritate, mai greu de convins. Sau imposibil, cazul lui Corneliu Coposu.
Fiind liderul unui partid dizolvat imediat după instaurarea comunistă și unul dintre supraviețuitorii regimului, Coposu a devenit imaginea eroului anti-comunist, a rezistenței. Un nume pentru intelectualul torturat în lagăr, în ocnă, la Canal. Continue reading

Poezii noi, membru nou

Astăzi și-a dat acordul cel de-al patrulea membru al echipei. Așadar, poetry slam în patru: Subsemnatul, Héautontimorouménos, Mămăligă Ion și Andru-David, primul jucător profesionist în echipa noastră de amatori.

Data trecută, Héautontimorouménos a scris poezia “Ea ascultă Bach” și l-a provocat pe Mămăligă Ion prin cuvintele “cărunt, bicisnic, cupă“.

Mămăligă Ion a răspuns:


Prezentul perfect

Noi vrem prim-ministru
Noi vrem supă
Am uitat de magistru
Ne pișăm în cupă
Continue reading

Echipa de poetry slam

Am cugetat astăzi, împreună cu alți doi libercugetători, să închegăm prima echipă de poetry slam românesc.
Regula: Libercugetătorul va scrie o poezie în jurul a trei cuvinte primite “pedeapsă”. La final, va alege alte trei cuvinte și își va însărcina un coleg de echipă.
Deocamdată suntem trei (subsemnatul, Héautontimorouménos și Mămăligă Ion). Căutăm noi jucători, până strângem măcar cât o echipă de rugby.

Primul însărcinat a fost Héautontimorouménos, iar cuvintele cheie: Bach, Nessun Dorma și șaorma.

“Ea ascultă Bach

autor: Héautontimorouménos

Când ea ascultă Bach
Și-apoi își ia șaorma,
Și el e un malah
Și-ascultă Nessun Dorma,
Continue reading

Voiculeștii fleșcăiți mintal

Mihai Șora, ajuns la vârsta de 101 ani, probabil credea că le-a văzut pe toate. Școlit în perioada interbelică, în România, mutat în Paris, grație unei burse primite din partea francezilor, întors acasă în 1948. Încă viu, vioi, rațional, Mihai Sora iese în stradă să protesteze! La vârsta de 101 ani, a văzut destule pentru a înțelege momentul critic, furunculul care apare pe fruntea istoriei o dată la câteva decenii.
Șora urlă “Jos mafia PSD!” și rezistă.


Continue reading

Bărbatul anului 1975

Tocmai ce am primit cadou un Playboy, ediția mai 1975:

Are 188 de pagini, majoritatea spațiului fiind alocat textului. Articole, interviuri, caricaturi, câteva sfârcuri, mult păr și reclame. Playboy-ul anului 1975 avea mai mult text decât toată presa tipărită în România anului 2018.
Iar reclamele se adresau bărbaților, nu demoazelelor cu testicule lustruite. Țigări, whisky și mașini!
Continue reading

Epoca scenariilor plate

Mă sperie cinematografia ultimilor ani; industrializarea artei a fost prea lejer acceptată de elementul final, consumatorul. Nu se mai produc opere “la bucată”, cinematografia s-a adaptat producţiilor în serie. Sute de bucăţi identice, livrate şi consumate într-un an. Un proces automatizat, cinic şi rece, anticipat în urmă cu vreo opt decenii de Chaplin şi “Vremurile moderne”.

În cinematografia automatizată, nu mai este nevoie de scenarii singulare ci de modele implementate matematic. Termenul “script” ne conectează imaginaţia la codurile informaticii, nu la manuscrisul cald, proaspăt bătucit de maşina scenaristului. Am intrat în epoca scenariilor plate, iar viitorul nu are nevoie de scenarişti. Va fi suficient un script care scrie scripts (scenarii). Continue reading

La pomana presei românești


Ieri, 3 mai, a fost Ziua mondială a libertății presei. A noastră ar fi împlinit 28 de ani, dacă nu murea la puțin timp după naștere. Nu avem motiv de aniversare, dar măcar de pomană.

Să-i dăm dreptul la virtuala alocuțiune domnului profesor-doctor Voiculescu Dan, mămicuța celui mai mare trust media din România:

” Astăzi, de ziua internațională a libertății presei, vreau să-mi exprim credința că nu am pierdut 3 ani din viață inutil.

Dragi oameni care lucrați în presă, iubiți-vă meseria și încercați să vă uniți pentru a avea în România o presă puternică, liberă și independentă.
Continue reading

1 Mai trântoricesc

1 Mai, în urmă cu 10 ani: Rucsac de vreo 25 kg în care îndesam cortul milităresc, izopren, saci de dormit, conserve, topor, pelerine, haine de schimb şi ceva sticle pline de curaj. Drumeţie de 8 ore în fiecare zi, cu somn într-un refugiu din creierii munţilor (sau în cort). Deplasare pedestră de la poale până la 2500 metri, ţopăieli pe creste şi retur.

1 Mai, acum: Cel mai greu obiect din Rucsac este aparatul foto. Mai găsim o sticluţă cu apă, un măr, o napolitană şi briceagul Victorinox (să tai mărul).
Urcat cu telecabina din Sinaia la Cota 2000, cu pauză la Cota 1400 pentru prânz. Făcut câteva poze şi coborât cu telecabina până în curtea pensiunii din Sinaia. Între Gara Sinaia şi pensiunea din Sinaia ne-a cărat taxiul.
Continue reading

Charlie, șarle peste tot

Găsiți AICI gluma proastă care i-a costat pe TNR 16 mii de lei. Proastă nu din cauza trivialității ci din cauza banalităților înșirate. Băieții de la TNR pot mai bine, nu trebuie să devină ignobili doar de dragul unora care se hăhăie la stand-up cu înjurături.

Adevărata mârlănie însă nu-i “glumița” de maidan a TNR. Dacă mai avem ceva rațiune și convenție civică, ar trebui să ne revolte intervenția CNCD, nu “curva lui Dragnea”. Aparent, cu asta se ocupă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Și cu “pavianul cu mantie” despre care am scris AICI la vremea sa.

Din punctul meu de vedere, CNCD este o instituție dăunătoare, nu doar inutilă. Trebuie de urgență deratizat, dezinfectat și nivelat sub buldozer. Continue reading