Raţă cu miere: aforisme

Viaţa mea s-a schimbat radicat în urmă cu o lună. Nu am mai fost acelaşi, lumea din juru-mi s-a schimonosit în forme himerice, geometrii imposibile, chipuri voalate – tendențioase, mincinoase! Nu putea fi adevărat, deşi semnalele mă pătrundeau curat, neviciate.

Ochii, ochii păreau acelaşi canal de absorbție funcţional, loial. Au devenit instrumentele unei cogniţii inacceptabile pentru vechiul Eu. De parcă aş fi privit cum se despică văzduhul şi năvălesc spre mine hoardele arhanghelilor încornorați. Ochii – instrumente obsolete, depăşite de grozăvia faptică, lichefiate de presiunea inumană, până îţi simţi retina curgând pe obraz.

Luna trecută m-am reinventat. Peste strada mea, la un minut distanţă, divinitatea mi-a ridicat un Lidl.
Raţă proaspătă la doar 12,99 lei kilogramul?! Dumnezeule!
img_20161109_055843
Continue reading

Săptăluni

32112

Dumnezeu vine luni, pardon, vine lumi şi stă până marţi, pardon, stă până morţi, stă cu toţii, stăpân peste miercuri, pardon, stăpân peste mere şi cur, pleacă la primul cuvânt urat şi joia este neagră, pardon, joia este zgardă pe gâtul lung ca de girafă al unei săptămâni în care vine o vineri ce anunţă un nesfârşit de weekend fără început, sedus pe apa sâmbetei plină de mâl, aşteptând o duminică adiacentă unei luni, ca în latină, dominica, basilica sau bazilisca, una o piatră în care te rogi pentru minuni, cealaltă o piatră care devii, aşteptând, căutând săptămâni în pomul cu lămâi şi minciuni din care viaţa cade acră, se uită spre cer, se adânceşte în smoală, ea nu are aripi, îşi construieşte o barcă, ea n-are vâsle, n-are pânze, dar narare apă şi se roagă la ea să se înmulţească şi-şi aduce aminte că e Lucifer şi că Lucifer e o poezie flască şi atunci viaţa se sperie şi încearcă să se nască, Ana are mere, bună prietenă cu Eva, şarpele înghiţind poeme şi năpârlind şobolani din solzi şi haine de piele, Dumnezeu întrebându-se unde am greşit, noi între bându-ne minţile despre ficaţi când o să murim.
Continue reading

Eyeborg. Unde-s sunetele, Unde-s culorile…

…unde-s toate?

harbissons-visualisation-005

Se pare că eyeborg-ul confirmă principiul cuantic al lui unde-s toate. Prin intermediul tehnologiei numită “Eyeborg”, se poate observa mai sus felul în care Neil Harbisson “vede” “Für Elise” a lui Beethoven, el fiind desemnat în 2012 primul cyborg-artist cu acte-n regulă al marii noastre planete supuse unui constant asalt tehnologic cu acte-n neregulă.

Dacă trecem peste faptul că felul în care Eyeborg-ul, ataşat deasupra frunţii sale, îl face să pară o insectă cu tunsoare castron, aşa cum el însuşi susţine deseori că se simte, ne vom putea concentra asupra minunăţiei în sine: acest dispozitiv permite transformarea în timp real a culorilor în unde de diverse frecvenţe, pentru ca mai apoi, acelaşi dispozitiv să convertească aceste unde direct în sunet. Traseul invers este şi el permis, rezultând transformarea unei piese muzicale într-un tablou de culori, precum s-a putut vedea mai sus, ceea ce demonstrează faptul că stadiul material al planetei este, într-adevar, “iluzoriu”.
Continue reading

Eu părintesc, tu părintești…

Eu părintesc

Tu părintești

El părintește

Noi părintim

Voi părintiți

Ei părintesc

Nu știu de ce nu are loc verbul ăsta în dicționar, că activitatea respectivă îți mănâncă și îți vrăjește zilele o porțiune consistentă din viață. Declar solemn că-i deschisă revoluția lingvistică pentru ”a părinti” și că voi lupta cu toate puterile pentru folosirea lui în masă și în dicționar.

-Ce faci azi, coane, ieși la o bilă?

-Nu pot, jupâne, că părintesc până diseară.

 

PS. Păi dacă scriitorii nu îmbogățesc limba, cine să o facă?

Votat!

A fost zi de sărbătoare, cu petreceri, vinuri, flori. Mi-au ieşit din case fraţii, să-şi aleagă boii noi.
Şi le simt dorinţa clucă să viseze la mai bine, când se-ncing într-o polcuţă, istovind ulcele pline.
I-au mănat în zi de tihnă muşte verzi de prin cutii, să culeagă din cucută un trifoi cu patru foi.
Să-şi aleagă şi să pupe boii buni şi boii răi, ce strivesc în sfincter muşte şi se balegă-n trifoi.

sondaj-bun
(sondaj realizat de KANTAR pentru USR)

Dacă vă întrebaţi cum arată ingeniozitatea şi prospeţimea noului val liberal, minunaţi-vă la poza asta. Am subliniat cu roşu batonul gălbejit şi scundac al PNL-ului, să nu-l confundaţi cu Partidul Mămăligilor sau cu vreo pată de muştar întârită pe monitor.
Continue reading

Diferenţa dintre feminism şi prostie

042021b67b178e6f77123fcccfd28936Americanii îi zic “political correctness”. Tradus literal nu are sens; sintagma nu se referă doar la corectitudinea politică. O adaptare pentru limba şi ţara noastră n-am găsit. E ceva între conciliere şi fățărnicie.

O ramură a PC-ului (political correctness) este feminismul. Mişcare socială care, dirijată inteligent, poate fi un bun medicament. Există societăţi încă sufocate de primitivism (a noastră, de exemplu) în care femeia este acaretul de unde ies moştenitorii. În rest, ceva vieţuitoare pe copită de egalitate cu oaia, porcul şi alte horcăitoare de mare preţ la curtea bărbatului neaoş.

Feminismul ar fi salutar în acele medii insalubre. În satul românesc, în ograda pădureților stafidiţi de alcool, în viaţa ălora care-şi frăgezesc nevestele sub pumni sau le trimit la cratiţă când au tupeul să cuvânte.
Oare cu asta se ocupă mişcarea feministă din România?
Continue reading

Imigranți, perspective

  1. N-o să mai aibă cine să-i șteargă la fund…

Am auzit de multe ori vorba asta spusă cu năduf când vine în discuție vreo politică anti-imigrare. E o prostie, prostie care pleacă de la un adevăr vizibil dar se oprește aiurea doar la momentul inițial.

Da, pentru un proaspăt aterizat într-o altă țară, fără rezerve financiare, fără calificări recunoscute, fără cursivitate în limbă, fără recomandări și fără experiență verificată, plaja de slujbe se rezumă la cele de jos, alea pe care le poate face oricine dacă vrea. E un lucru normal, valabil oriunde în lume, chiar și la noi.

Asta nu înseamnă că scenariul ăsta e obligatoriu și permanent pentru tot imigrantul. Specialiștii sunt curtați și aduși peste mări și țări în condiții extrem de bune, iar omul ce pleacă de la cel mai jos nivel poate urca prin muncă și seriozitate câteva trepte bune.

Să prezinți lucrurile ca și cum ștersul la fund ar fi singura aspirație posibilă pentru cei ajunși acolo e o imbecilitate și un neadevăr.

2. De ce se uită de sus la noi? Continue reading

Căruţa cu proşti

Nu s-a răsturnat în Caracal ci în Bucureşti, la Universitate.

bucharest-romania-june-july-2015-35
caruta-cu-paiate

După ce au trimis-o pe Alinuţa la vânătoare de copii şi i-au scris replicile infantile cu sandviciul şi temele, neobosiţii consilieri de campanie penelişti au trecut la alt nivel. Probabil ultimul. Mai grăitor de atât cu greu îmi pot imagina penibilul.

Poate doar penelistul Falcă, la mitingul PNL, urlând cu salivă şi lacrimi ambrozice cum ne-am născut într-un stat ortodox şi vom birui cu Dumnezeu înainte.
Continue reading

Lampă Finală I – Cursa pentru Timişoara

Schiţă cu dusîntors.

img_20161111_061605519

PERSONAJE:

Sinele (Andru-David Simionoiu)
Şinele (Căile Ferate Române)
Trenul IR (InterRegio) – alias: “Der Zug”
Diverşi oameni şi controlori
Lampa Finală

M-am născut în Buzău.
Momentan, locuiesc în Bucureşti.
Săptămâna trecută am fost în Timişoara.

Am făcut acest drum pentru a mă angaja la editura Datagroup, ca lector/corector. “Proofreader”, dacă ne plac termenii sinceri, direcţi. Acum că am terminat Facultatea de Litere, am fost destul de bucuros să mă pot angaja în domeniul literar, fără ca domeniul să stea sub semnul constelaţiei de profesori de liceu sau sub semnul zodiei Profesorului Universitar. O non-preferinţă personală, nu am nimic cu ideea de a fi profesor. Poate am, însă, câte ceva împotriva modului în care se predă arta de a preda, da, sunt cel puţin nemulţumit de acest frate al metacogniţiei, această metapedagogie organizată în module facultative doileice, dacă-mi este permisă invenţia adjectivului. Însă, momentan mă voi bucura doar de simplul fapt că la întrebarea: “Ăăă… Litere, zici? Şi unde predai?”, pot să raspund într-un mod prin care să iau prin surprindere chiar şi lămpile finale ale marilor strategi militari:

Nu predau. Sunt proofreader la Datagroup.
Continue reading