Ai ceva de zis?
Articol de Cristian Niculcea
***
Cuvântul e o armă… o alifie… un cântec. Sunt cuvintele unui prieten (același prieten cu bunica 🙂 ) și mă folosesc de ele spre a schița firav-abilitata-mi opinie despre miracolul unei cărți.
O carte poate fi o aventură, o însemnătate, o pildă. Armonia cuvintelor modificând spațiul personal într-un univers în care imaginarul te preumblă în atâtea dimensiuni pe câte îți va construi pătrunzătoarea vrajă a artistului creator.
Continue reading
Articol de Cristian Niculcea
***
Naturalul e atunci când te scuturi de frisoanele perturbărilor cotidiene. Te extragi din angrenajul cutiei de viteze și te odihnești pe ”liber”, în firescul pe care îl conștientizezi probabil ca pe o formă de antigravitație. Plutirea aceasta îți scoate în cale portrete de familie: distingi de la metri depărtare bufnița Datagroup-ului, așadar ai găsit adresa. Recunoști pe Hary și Claudiu, așezați la o masă împreună cu un domn, deci ”nu încă”.
Te îndrepți spre pupitru, identificându-l pe Dani fără marjă de eroare. Laolaltă cu jovialul Radu. Dani induce un sentiment deja-vu, e omul locului, oricare ar fi acel loc. Te înconjoară, te întâmpină ca oxigenul.
Continue reading
Editura Datagroup va fi prezentă la Bookfest 2017, între 24 şi 28 mai. Începând de miercuri, ne găsiţi îmbujoraţi de haiala tuşului proaspăt, la Romexpo, pavilionul C4, standul C1. Şi avem de toate; nu cred să existe incontentabil într-atât de aprig încât să reziste felurimii beletristice. Programul lansărilor:
Joi, ora 16:00
Proiectul Anemona, autor Cristian Niculcea
Invitaţi: conf. univ. dr. Claudiu T. Arieşan, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, Universitatea de Vest din Timişoara şi Andru-David Simionoiu, scriitor
Continue reading
Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri pentru preşedinţia României, am asista la o premieră în istoria politică a ţării, iar şeful statului ar ajunge să fie o femeie, Gabriela Firea. Cel puţin asta reiese dintr-un sondaj realizat recent de Avangarde, care arată de 44% dintre alegători ar vota pentru primarul general al Capitalei, dacă aceasta ar candida împotriva lui Klaus Iohannis, care ar obţine 40% din sufragii. În plus, Firea este personalitatea politică despre care românii au cea mai bună părere, 59% declarând că o percep pozitiv (Sursa – gandul.info)
Nu mă îndoiesc de corectitudinea sondajului Avangarde, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele şi partidul susţinător au bifat sârguincios şi precis la capitolul imagine.
Conform aceluiaşi sondaj, PSD-ul este în continuare lider detaşat, cu aprox. 45% opţiune de vor, adică la fel ca la alegerile de iarna trecută.
De ce nu contează galopul mârlănesc încercat imediat după instaurarea guvernului? De ce sutele de mii de protestatari nu pot ştirbi fudulul zâmbet pesedist?
Pentru că societatea noastră funcţionează în lumi epistemologic diferite. Să lămurim:
Continue reading
Scriu următoarele consideraţii din perspectiva privilegiatului independent politic şi ideologic. Da, sunt în poziţia asta, am libertatea să pup felurite fese – de la Iohannis, Hillary la Dragnea, Trump – şi toate variaţiunile cunoscute. Şi să înfig şuturi cu aceeaşi dezinvoltură. Mi se pare un amănunt esenţial pentru criticile ce vor urma.
Bazându-mă pe experienţa anilor irosiţi în online-media şi pe inteligenţa nativă (am documente care ar plasa-o peste medie), mi-aş paria toate clipele arse şi punctele de IQ pe faptul că presa centrală românească nu are privilegiile mele. Fie produce excrement halucinogen, fie prestează la comanda finanţatorului.
Ştiu, fiecare aveţi favoriţii şi urmăriţii voştri; persoane integre, independente, care au descoperit albul din gaura neagră şi vă luminează zilnic. Aduceţi-mi orice exemplu din presa centrală şi despicăm firul în comentarii.
Ohoo, câte exemple pot primi, dar, mai important, câte am ratat graţie fabuloasei calităţi a timpului – Trece.
Continue reading
Când vine vorba despre formarea unei mentalități, unui obicei sau unei comunități, cantitatea câștigă întotdeauna.
De asta la generațiile mai vechi televiziunea are un rol atât de important. De asta cele mai accesate canale online, de la bloguri la trusturi media, au un conținut cel mult mediocru. De asta McDonald’s.
Calitatea necesită resurse, efort și talent care fac extrem de grea dacă nu chiar imposibilă bombardarea continuă a audienței cu conținut, iar ăsta e factorul principal atât în formarea unui obicei cât și în modelarea un atitudini/credințe.
De asta Cioloș nu se poate bate cu Antena3 și nici Osteria Francescana cu KFC-ul. Continue reading
Mărturisesc cu regret că nu există personalităţi româneşti contemporane pe care să le urmăresc entuziast, sedus de integritatea şi talentul emanate. Am avut câţiva pretendenţi, dar în timp mi s-a stins văpaia. Fie din cauza maturizării, fie zgâriat de grosolănia evenimentelor.
Nu caut perfecţiune, înţeleg natura umană, slăbiciunile speciei, realitatea că orice structură are un punct critic la care va crăpa. Repugnanţa mea se declanşează atunci când, urcaţi pe un piedestal, diverşi indivizi ţin musai să ne fluture himere, idealuri menite să le pudreze orgoliul. Nimeni nu le-a cerut să îmbrace corsete feciorelnice şi totuşi…
Continue reading
Cutreieram zona Unirii cu prietenul Marcu – celebrul Marcu, personaj episodic din „Introspecţiile unui cocoş” – zâmbăreţi şi încrezători, executanţii pasului apăsat de straşnic bărbat. El, cu barba stufoasă, cărunţită până la nivelul care degajă simultan înţelepciune şi virilitate.
Eu, cu gulerul ridicat pe jumătate, cât să pară un aranjament spontan, o textilă intrată în erecţie involuntar, de la vibraţia corpului. Se înnegreau garoafele roz, iar florăresele ţopăiau şugubeţe pe valuri de feromoni. Ţopa-ţopa-ţop, barbă, guler, valuri, valuri; noroc că bărbia mea este mai stearpă, altfel se sufocau sărăcuţele într-un tsunami de bărbăţie.
Continue reading
Acel moment când totul devine clar, când eşti convins că ţi-ai îmbibat neuronii în chintesenţa a tot ceea ce este, şi tot ce ar putea fi. Ai avea atât de multe de spus şi totuşi îţi lipsesc mijloacele. Încerci din răsputeri să scoţi prin orificii bulgărele de energie ce ţi-a crescut pitit undeva între atriul drept şi esofag.
Nu îţi găseşti cuvintele. Şi nu din cauza unei posibile intoxicaţii. Cuvintele s-au scurs spre baza stivei de memorie pentru că erau nedemne; depăşite de gravitatea momentului. Încă nu s-au inventat acele cuvinte potrivite pentru a-ţi exprima cu exactitate dibăcia gândului.
Continue reading
S-a uscat pălămida peste lacrimi de ciment, mormoloci mumificaţi strănută cenuşa în puţuri. Fără boare de vânt, amprenta tălpilor se dizolvă în coloane verticale, şerpuite doar de lentoarea moleculelor. Pustiu şi flămând, cerul aspiră inerenţa telurică. Stefuţ îşi răsfaţă fesele într-un muşuroi abandonat; chircit, sub palme frământă grumazul, îşi stoarce granule de sare din pleoapele arse.
La o cocoaşă de izlaz mai sus, Mirana se roteşte cu mâinile întise şi cântă. Miracole centrifugale i-au întins fusta şi clopotul s-a transformat într-un titirez înflorat. Singurii ochi care i-ar putea urca pe coapsele dezvelite tremură maturaţi într-o saramură uscată.
– Lie, lie, ciooo-cârli… heeei, Stefuţ! Stefuuuţ!
Continue reading