Ai ceva de zis?
În PSD există şi oameni sensibili, rafinaţi, oameni de cultură. Uite aici poeta:
De ce să mai votăm,
de ce să mai muncim,
de ce să mai promitem,
de ce să mai iubim
când ura crește-n noi,
când bâtele sunt gata
ca noi, românii dragi,
să ne săpăm doar groapa?
Continue reading
Într-un context nefavorabil sănătăţii mele (contextul a fost depăşit şi nu, nu a fost vorba despre un caz de Ciumă Roşie), am avut de suferit nişte operaţii fix marţi seară, după ora 21:00, moment în care, după o noapte de vis anestezist în camera de gardă, am aflat a doua zi că, sincron, OUG-urile se concretizau în ceea ce a condus la protestele din ultimele 5 zile, proteste pe care le consider pur şi simplu… ADMIRABILE. Fără ele, nu s-ar fi declanşat nicicum motorul prodemocratic abandonat pe avarii.
Ţin să precizez că operaţiile nu au fost motivate de ducerea luptei anticorupţie la un nivel atât de înalt încât să caut să elimin chirurgical posibila Ciumă Roşie, însă astăzi, sâmbătă, la nici măcar o zi după externarea-mi, pare să fi ieşit, ca bonus, şi un moţ de speranţă pentru popor, din analele unui PSD constipat de recenta ideologie metademagogică, hiperpatologică, a unui singur om, despre care eu consider că atunci când este pomenit de rău, nu i se înroşesc urechile spre a-i trăda adevăratele culori, ci i se cariază şi înnegresc dinții, probabil spre a-i sublinia discursurile otrăvitoare, mai paralele cu realitatea şi actuala viziune publică decât OTV-ul în zilele de glorie în care exista.
Continue reading
Aşa se manevrează corect nişte plăci de gheaţă în sufragerie.
Congelatorul nostru este unul mititel; mai am loc doar pentru un ciocănel de pui şi o legătură de pătrunjel, restul este burduşit cu flori îngheţate. Placa de gheaţă prezentată mai sus a fost cărată din grădina blocului într-un cofraj de 30 kg. Îmi imaginez ce feerie de idei a clocotit în mintea vecinilor trecuţi de a treia tinereţe – “Uăleu, maicăăă, oare când ne inundă nebunii?!”
Poate au dreptate. Aşa arăta bucătăria de artişti toamna trecută:
Continue reading
Dragnea, nu fi trist! La Jilava au dentist.
Plus alte câteva scandări energice de seara trecută:
Berserkerii sunt luptătorii neînfricaţi din legendele nordice. Îndopaţi bine cu felurite ciuperci halucinogene, aceştia se aruncau dezbrăcaţi în suliţele inamicilor, ignorând orice instinct de conservare. Nu existau paşi înapoi ori eschive, singura strategie de luptă fiind: cu capul înainte până face poc!
Tot circulă zvonuri pe sub maidanele noastre, că ne-am trage din vikingi altoiţi cu atlantieni, uite că mai au şi nebunii dreptatea lor. Da, în aceste zile, Liviu Dragnea este noul Odin! S-a înconjurat de berserkerii roşii, o armată de belicoşi iresponsabili, maniaci, dispuşi să-şi străpungă pieptul în suliţe pentru zeul lor.
În războiul roşiilor, apar şi primii kamikaze: Ministrul justiţiei, buimacul analfabet Iordache, şi-a îndeplinit misiunea sinucigându-se.
Continue reading
Laitmotivul ultimelor două luni de supravieţuire românească a fost roşia crescută în pământul nostru. Salutara, indigena, suprema, sayonara! Roşia autohtonă, fertilizată cu sudoarea ţăranului şi balegă de bou dac.
Răspunsul potrivit pentru orice jalbă – puteai să întrebi despre justiţie, infrastructură, şcoli, boli, investiţii, legi, cultură şi comisii, primeai aceeaşi implacabilă replică: “Sunteţi răuvoitor! Nu vreţi roşia? Nu vreţi ca românii să aibă roşia lor, în pământul lor?”
Băi, şi a funcţionat! Încă o dovadă că răspunsurile geniale sunt cele mai simple şi fac acrobaţie pe vârful nasului. Trăiască roşia ţărănească!
În timp ce înfulecam pseudo-vita de carne prezentată mai sus, mi-am dat seama că laitmotivul jupânului teleormânean poate avea şi ceva seminţe sănătoase.
Continue reading
Sper că s-a elucidat pentru întreaga clasă de mijloc (formulare eufemistică în cazul României) misterul noii stăpâniri. Lămurirea a fost cu dedicaţie pentru ei, cei care au votat luna trecută programe, nu persoane. Aceştia au fost factorul decisiv, surpriza neplăcută şi vinovaţii pentru tot ce va urma. Ei, clasa de mijloc, banalii, mediocrii. Nu sărmanii înglodaţi sub maidane, speriaţi să nu le decupeze Soroş parcela cu păpuşoi din jurul latrinei şi s-o care în spinare, departe, peste hotare.
Ieri, preşedintele Senatului, d-l Călin Popescu Tăriceanu, a grăit de la înălţimea funcţiei pe care o ocupă legitim, graţie mijlociilor. Şi ne-a transmis tuturor, apăsat de înţelepciune şi considerente istorice, că referendumul este ceva rău. Dialogul între preşedinte şi popor, peste creştetul parlamentarilor, înseamnă dictatură.
Până şi nemţii, la vremuri de răscruce, au interzis referendumul! Au făcut-o din cauza poporului german, furios şi iresponsabil, capabil oricând de o reîntoarcere la nazism. Comparaţia dintre urmările unui referendum propus de Iohannis şi pericolul nazist a fost cât se poate de voluntară şi asumată.
La fel şi strivirea din faşă a etimologiei, puterea poporului fiind corelată dictaturii, nu democraţiei.
Continue reading
Tot ce vedeți în poza de mai sus a fost cumpărat cu 100 de ron (98, pe bon), incluzând edițiile titanice din stânga, marca “The complete works of: William Shakespeare, James Joyce”. Restul cărților, în starea pe care o puteți observa, au variat între 2 și 8 ron, cu tot cu ediția bilingvă de “Pagini Bizare / Weird Pages” a lui Urmuz.
Ghicitoarea 1:
În librăriile din România sunt extrem de scumpe,
În anticariate sunt ridicol de ieftine, ediții bune,
Toate-s vechi și nou-nouțe-s toate,
Indiferent de scriitori, număr de pagini și acte.
Răspunsul: carte
Ghicitoarea 2:
De unde le-am cumpărat?
Răspuns: din anticariate
Putem să încercăm și Cangurul-style, concursul prepu(berar)ului din mine:
Ce e mai greu?
1 kg de tiraje bine planificate în jurul EKG-ului pieței românești, în așa fel încât să nu existe surplusul (în țiplă!) aruncat cu generozitate pe un preț de absolut nimic către anticariate sau 1kg de 100 de RON?
Continue reading
În centrul Bucureştiului protestează aproximativ 30 de mii de persoane. Cum vedem acest protest prin ochii presei româneşti? “Lovitură de stat!”, “Iohannis dă foc României”, “Iohannis forţează lovitura de stat”.
Asta se întâmplă când televiziunile româneşti sunt finanţate de infractori şi securişti. Dacă în cazul unor alegeri există diferite poziţii, discursuri nuanţate în funcţie de culoarea partidului, în seara asta se manipulează la unison. Infractorii şi securiştii din fruntea televiziunilor româneşti au fraternizat.
Cu toţii se uită la Legea amnistiei şi graţierii ca la o eternă croazieră în paradis.
De ce ţi-ai face tu (Ghiţă, Voiculescu, Păunescu, Guşă, Vântu, Diaconescu…ş.a.m.d.) propria televiziune de ştiri? Sunt cumva nişte investiţii nemaipomenite, nişte feerii de unde obârșesc izvoare de mărgăritar?
În astfel de momente vedem utilitatea milioanelor de euro tasate sub fundurile jurnaliştilor-mercenari.
Continue reading
Noii stâpâni peste tarla, votaţi senin şi democratic de argaţii tarlalei, vor Legea amnistiei şi graţierii. S-a rezolvat din scoarţă-n coajă programul de guvernare şi a mai rămas un ultim, imperativ pas: eliberarea infractorilor.
Pe ce se bazează propunerea stăpânilor? Mesajul, dezbrăcat de ţoala demagogiei şi a vrăjelii croşetate, se rezumă la familiara vorbă “Hai să punem carul înaintea boilor!”
Trebuie noua lege a aminstiei pentru că noi, românii, nu avem condiţii în penitenciare. Dovada? Amenzile pe care noi, românii, le primim din partea CEDO. Dacă au stabilit curţi şi consilii europene că nu sunt condiţii, ce putem face? Afară cu toată lumea!
Continue reading